Culori, povești și creativitate. Școala de vară care transformă realitatea în basm
0O localitate rurală din Olt adună de 16 ani copiii și tinerii cu talent artistic din zonă la o școală de vară care durează aproape cât vacanța. După anii în care au învățat tehnici diferite și au explorat teme variate, elevii au avut de pus în practică în această vară cel mai ambițios proiect: să transforme holurile școlii în tărâm de basm.
Școala de vară de la Vulpeni este evenimentul care adună o gașcă de prieteni cu fiecare an mai mare. Sunt copii și tineri talentați, care trec de obicei o preselecție riguroasă, pentru ca apoi, timp de câteva săptămâni, să exerseze împreună cu profesori de la liceul de artă tehnici artistice variate. După 16 ani în care sute de copii au pășit timizi în lumea culorilor, se poate spune fără urmă de tăgadă că tabăra de pictură este locul unde mulți învățăcei și-au găsit cărarea. Unii au abandonat visuri poate mai mari de-ale părinților, alegând cu mult curaj să-și urmeze talentul. Pentru alții, pictura, desenul, colajul, compoziția au rămas pasiunea care-i liniștește, care-i deconectează de la lumea haotică și-i întoarce cu gândul în curtea școlii din Vulpeni.
„Profesioniști și zugravi“
Ediția 2025 a taberei de pictură de la Vulpeni încă nu s-a încheiat, pentru că se întâmplă ceva ce nu s-a mai întâmplat până acum: elevii școlii de vară, o parte cu o experiență serioasă în spate, s-au angajat să picteze holurile școlii gimnaziale și să le ofere copiilor, la revenirea în bănci, o lume a poveștilor. Este un proiect pe care bibliotecara Rodica Drăguț, omul care are grijă ca această tabără să se întâmple, îl are în gând de foarte mult timp. Poate au lipsit banii, poate au lipsit și altele, cert este că, în acest an, tinerii au fost mai mulți decât la oricare altă ediție, pentru că preselecția s-a transformat într-o invitație pentru oricine și-a dorit să dea o mână pricepută de ajutor, fiind liberi să creeze. E drept, au pornit de la teme clare, desene selectate inițial dintr-o listă lungă, alese astfel încât intrarea în fiecare sală să-i reprezinte pe elevii respectivei clase. Pe măsură ce fiecare dintre proiecte avansa, se și îndepărta de ideea inițială.
S-a lucrat în etape, adăugându-se cu fiecare zi altceva. În ziua în care am ajuns la Vulpeni, o vineri toridă, cum e cam toată vara în zonă, la „post“ au venit „profesioniști și zugravi“, cum au aflat cei mai mici participanți că s-ar numi. „Celor mici le spun că am nevoie și de profesioniști și de zugravi, iar ei sunt zugravii. Ei primesc sarcini pentru puterile lor“, explică Rodica Drăguț pentru „Weekend Adevărul“.
„Noi nu prea am făcut desenul“
Maria, Elena, Bianca, Ștefania, Gabi, Elisa, Daria, alături de două voluntare din străinătate – sosite printr-un proiect ERASMUS la Biblioteca Orășenească Balș, care nu s-au mai putut dezlipi de „șantierul“ de la Vulpeni – sunt la lucru de vreme bună. Soarele e sus, însă ferestrele deschise larg nu mai ajută prea mult, căldura punând deja probleme. Primele tinere cu care stau de vorbă sunt eleve, respectiv foste eleve ale școlii gimnaziale din Vulpeni. Una dintre ele se află pentru prima dată în tabără.
Întreb unde au exersat și dacă în timpul școlii li s-a oferit un cadru pe măsura talentului. „Noi nu prea am făcut desenul“, răspunde adolescenta. „Sunt copii talentați, este vorba doar de talent la ei. Nu fac orele de desen cu profesor calificat. Dar nu suntem noi, la Vulpeni, un caz special, în fiecare localitate există asemenea copii talentați“, explică Rodica Drăguț. Pe acești copii îi ajută să-și descopere și să-și șlefuiască talentul „internetul, bunul Dumnezeu și efortul personal sau al familiei“, nu neapărat în această ordine.
La tabăra de la Vulpeni nu vin însă doar copii din localitate. Vin și din Balș, de la 15 kilometri distanță, dar și din Craiova, de la aproape 20 de kilometri. Așa a fost încă de la prima ediție. Distanța însă nu pare un impediment pentru copii, mai ales că în tabăra de vară se leagă prietenii care nu se sfârșesc odată cu vacanța. „Probabil că ne-ar fi plăcut să fie așa școala și când eram noi elevi. Este a cincea zi pentru mine în tabără. Ieri eu nu am fost pentru că m-am dus să-mi depun dosarul la liceu“, spune o adolescentă care a susținut în această vară examenul de Evaluare Națională. Va merge din toamnă la un liceu din Balș și e greu de spus de acum ce va alege după clasa a XII-a. Alți tineri, „veterani“ ai taberei, și-au ales deja drumul. Două tinere sunt studente la Medicină, o alta la Design, altele sunt încă în liceu. „Ea este fata mea cu 9,90, premiată la concursul de jurnalism. Este elevă la Craiova, la «Elena Cuza», Filologie. Gabi a intrat anul acesta la Științele Naturii, la Liceul Teoretic Balș. Bianca este studentă la Medicină... Sunt foștii elevi de la școala de vară, cu care lucrez. Elisa este studentă în anul II la Timișoara, la Design de interior...”, le prezintă Rodica Drăguț pe fiecare, timp în care meșterii își văd de lucru.
„Mario este băiatul meu din clubul meu de robotică. Sunt câțiva elevi de la clubul de robotică și la tabăra de pictură. Aveam «Clubul de fete puternice» și am zis să ader la ceva și pentru băieți, așa că am făcut un club de codare și programare“, continuă discuția cu cel mai firesc aer din lume, ca și cum în toate satele din România s-ar întâmpla ca zeci de copii să se strângă zi de vară până-n seară la căminul cultural, unde să găsească ce să facă împreună. „Daria este și la robotică. Ea este de la noi, dar face naveta la Craiova, în fiecare zi“, continuă prezentările pe măsură ce trecem la alte și alte proiecte în lucru.
Artă cu migală și... finanțare
E multă migală în ceea ce fac. „La prima vedere pare cea mai simplă dintre teme, dar de fapt nu e deloc așa“, spun și veteranele taberei. Elisa lucrează la un „Șarpe muzical“ și stă cățărată pe scară; ea este cea mai curajoasă, aparent, căci celelalte fete nu prea se încumetă. Lucrul la înălțime necesită echilibru și încordare, și nici temperatura nu este una prietenoasă. „Șarpele“ le-a pus mult răbdarea la încercare. Se termină în dreptul Cabinetului de Informatică, unde va trebui să-i deseneze un mouse și o tastatură, așa că Elisa va urca din nou pe scară. Cei mici decupează desene în formă de mânuțe conturate pe hârtie cartonată verde. Acestea vor fi frunzele copacului din colțul holului. „Eu mi-aș fi dorit să fie mânuțele copiilor din clasa aceasta, să aibă cumva grijă de lucrare, dar nu i-am putut aduce pe toți. Dar le putem înlocui când se întorc la școală“, explică Rodica Drăguț.
„Mai trebuie cineva să facă sus acoperișul la casa aceea, dar eu nu pot, am rău de înălțime“, se dă de veste de la sectorul cu buburuze. Se lucrează în fiecare sector cu migală. „Bobocii“ execută elementele la care riscă cel mai puțin să greșească, iar veteranii vin și retușează. Desenele, de altfel, s-au modificat constant. „Le-au început câteva persoane și au continuat altele – fiecare cu viziunea ei“, este explicația. Fiecare încearcă să își fixeze în memorie acel element definitoriu de care să-și amintească din tot ce au așezat cu răbdare pe pereți. „Știm că libelula aceea e făcută de ele“, aflăm care este „semnătura“ tinerelor venite de peste mări și țări.
Proiectul școlii de vară este, de ani buni, unul de echipă, Rodica Drăguț încheind parteneriate cu Școala „Mihail Drumeș“ Balș, Școala nr. 1 Balș și Biblioteca Orășenească Balș, de unde vin în fiecare zi copii. În acest an, Primăria Vulpeni a alocat cea mai mare sumă de până acum, 5.000 de lei.
Dacă pentru oricine a organizat vreodată un eveniment de o asemenea amploare poate părea puțin, Rodica Drăguț spune că este o sumă mare, din care a reușit să cumpere toate cele necesare unei bune desfășurări. În schimb, este primul an în care profesorii de la Liceul de Artă din Craiova, soţii Cristian şi Monica Dincă, nu vin în tabără, pentru că totul a fost pus la cale din scurt, tabăra fiind finanțată în ultimul moment. „Copiii au crescut cu acești profesori, sunt formați de ei“, explică bibliotecara, asta însemnând că rezultatul a ceea ce fac acum elevii nu poate fi decât unul bun. Speră ca profesorii să poată veni în schimb la încheierea proiectului.
Medicina și pictura merg mână-n mână
Maria și Elena sunt surori. Maria este studentă la Medicină, Elena este încă elevă la liceu, dar vrea să-i calce pe urme surorii sale. La prima ediție la care a participat, Elena era în școala primară. A fost admisă atunci Maria (copiii realizau lucrări, iar acestea erau selectate, stabilindu-se cursanții școlii de vară). Părinții au insistat să nu le despartă, așa că Elena a avut de asemenea șansa să participe. De atunci nu prea au mai lipsit, pictura rămânând până astăzi o pasiune. Fetele veneau pe atunci din Balș cu un microbuz, alături de alți elevi admiși la școala de vară. Primăria îl pusese la dispoziție, dar decontau benzina. Cum nu veneau la fel de mulți copii în fiecare zi, costul varia și el, și-au amintit tinerii.
Sunt frumoase și amintirile din tabără. „De obicei, eu eram foarte nehotărâtă. Făceam desene destul de ciudate, veneau profesorii și mă ajutau. Mie îmi plăcea să fie bloc de culoare, fără umbre, fără nimic... Am mai continuat în acei ani, dar a venit pandemia“, și-a amintit Maria. Și Elena mai pictează din când în când, spune că este una dintre metodele preferate de relaxare, însă dorește să își păstreze pasiunea doar la acest nivel. „Aș vrea să fac Medicină și Informatică, îmi plac ambele, am să încerc să le fac în paralel“, a spus Elena.
Elisabeta, studentă la Timișoara, la Design de interior, este un „produs“ al taberei. A participat pentru prima dată în vacanța dintre clasele a VI-a și a VII-a. „A venit pandemia când eram într-a VIII-a, dar am păstrat legătura cu Rodi și tot cu îndrumarea ei m-am dus și la un liceu de arte. Mai încercam eu așa, dar atunci m-a văzut cineva. Atât de mult mi-a plăcut, încât am ales asta pentru toată viața. Eu sunt din Craiova. Am avut bunicii în Gropșani. Dar și mama a petrecut verile când era mică aici și așa am făcut și eu după“, a dezvăluit tânăra. A ales designul, „o latură mai practică a artei“, care, după cum spune ea, nu se bazează strict pe desen, ci se bazează și pe gândire critică, strategică în anumite situații, și include foarte multe elemente, fie de inginerie, fie de arhitectură. „Este într-adevăr o meserie destul de căutată la ora actuală, mai ales în orașele mari. Eu m-am mutat în Timișoara, să am o deschidere cât mai mare și spre Vest, spre locurile, spre țările în care meseria asta chiar e valorificată și e apreciată de oameni“, a mai spus Elisa.
Uși deschise pentru toate vârstele la căminul cultural
Din primii ani ai școlii de pictură și până acum, la Vulpeni s-au schimbat multe. Primăria a reușit să modernizeze căminul cultural care a devenit locul de întâlnire favorit al tinerilor, dar nu numai. „Aici stau copiii mei, ascultă muzică, se distrează. Am fost întrebată dacă nu iau sau dacă nu strică lucruri. Nu, pentru că știu că au voie oricând și sunt de încredere. Căminul cultural este deschis pentru oricine cât timp sunt aici“, a explicat bibliotecara Rodica Drăguţ. La Vulpeni, lucrurile se întâmplă cu mult diferit de alte locuri. Pasiunea pentru citit a rămas o constantă, biblioteca are titluri noi mai tot timpul, iar căsuța de afară, care este o mini-bibliotecă cu acces permanent pentru comunitate, de asemenea a devenit o atracție.
La căminul cultural din Vulpeni nu vin doar copiii - care fie asamblează roboți, fie învață despre sănătate, trafic de persoane, fake news și multe alte lucruri -, ci vin și vârstnicii. S-a pus la cale de curând un club al doamnelor de vârsta a treia, unde membrele vin cu prăjituri, stau de vorbă, cos, deapănă amintiri, învață lucruri diverse unele de la altele. Pentru că s-a întâmplat ca în același timp să vină și copii, întâlnirea generațiilor a fost de poveste, iar bibliotecara speră ca bunicile și copiii să petreacă și pe viitor mai mult timp împreună, iar pentru asta are în plan activități. Pot veni aici și bărbații, ar avea și ei cum să petreacă plăcut timpul liber, pentru că există jocuri de societate de toate felurile: șah, table etc.
În sala mare, cine calcă pragul căminului cultural are o surpriză de proporții să vadă lucrări de artă plastică admirabile – desene, picturi, colaje. Sunt creațiile copiilor participanți la școala de vară, câteva dintre ele, din ediții diferite. Expoziții, unele în săli dedicate special evenimentelor de acest tip, au urmat aproape fiecărei ediții a școlii de vară. Acele evenimente au avut și rolul să-i trezească, uneori, pe părinți, interesul manifestat de privitori pentru anumite lucrări fiind semnalul clar că talentul autorului este autentic.
Se încarcă comentariile...
