Cât de scumpă este şcoala gratuită

ONU cere României să asigure un învăţământ cu adevărat gratuit prin eliminarea costurilor ascunse pe care le suportă fiecare părinte. Constituţia României prevede că „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii“. Părinţii copiilor de şcoală ştiu că acest lucru nu este întru totul adevărat.

Comitetul ONU pentru Drepturile Copiilor recomandă României să elimine orice costuri ascunse şi să asigure gratuitatea Educaţie. Responsabilii Naţiunilor Unite au aflat ce ştie aici toată lumea. Sălile de clasă riscă de multe ori să se prabuşească peste copii; contribuţia pentru fondul clasei, din care se cumpără cretă, bureţi, se repară orice stricăciune ori se iau cadouri pentru dascăli, „e benevolă, dar obligatorie".

Mai citiţi şi:

Târgu-Mureş: Încep emoţiile pentru elevii mureşeni

Ce nu vor copiii în cărţi: teorie şi patriotism

ABERANT: Contabil de liceu cu salariu de ministru

Lista e mult mai lungă şi cuprinde rechizite, manuale, uniforme uneori. În plus, pentru copiii de la ţară, marea problemă este transportul. Distanţele pe care le parcurg copiii zilnic, indiferent de vreme, pot însuma şi câţiva kilometri.Calculat în bani, efortul pe care îl fac familiile şcolarilor nu e deloc de neglijat.

Cât costă şcoala

Înainte de începutul anului şcolar fiecare familie trebuie să cheltuiască minimum 100 de lei. Rechizitele reprezintă principala achiziţie. Pe rafturile hipermarketurilor, un pix poate scoate din buzunar între 1,5 lei şi 8 lei; un stilou cu rezervă între 3 şi 10 lei; un penar 3 - 4 lei, iar un caiet între 1 şi 18 lei. Cele mai modeste ghiozdane costă în jur de 25-30 de lei, în timp ce modelele sofisticate pot ajunge şi la 200 de lei.

În marile oraşe, unde criza a lovit mai puţin, cheltuielile şcolare împovărează bugetul părinţilor, dar cei mai mulţi reuşesc să cumpere pentru copiii lor tot ce e necesar. La sate, situaţia e mult mai complicată.

Rechizitele sunt spaima familiilor cu mulţi copii

Campania Globală pentru Educaţie a ONU, coordonată la nivel naţional de organizaţia Salvaţi Copiii, a strâns laolaltă în acest an mai multe poveşti care arată modul în care e afectată educaţia de sărăcie. Una dintre aceste istorii se referă la o familie cu mulţi copii din Iaşi.

Mama este Maria S., iar din familie fac parte 9 copii, dintre care 7 sunt elevi. Maria se confruntă la fiecare început de semestru cu o întrebare aproape fără răspuns: cum  va reuşi să obţină pentru copiii ei toate lucrurile necesare la şcoală?

Pe lângă rechizite, haine, echipamente sportive, încălţaminte se adaugă şi alimentaţia zilnică a celor 11 membri ai familiei. Toate aceste cheltuieli vor fi suportate de către domnul S., singurul care aduce un ban în casă, pentru că Maria se ocupă de cel mai mic copil, în vârstă de un an.

Când îşi trimite cei şapte copii la şcoală, Maria numără cele şapte perechi de papuci sau de ghete scâlciate de la intrare şi verifică o dată în plus pungile de plastic în care se găseşte câte un caiet şi un creion. Doar cel mai mic şcolar, care merge în clasa I se poate lăuda cu un ghiozdan.

Pentru Maria, „învăţământul de stat gratuit" rămâne doar o poveste.

Pentru ce se cere fondul clasei

Dana Hornea (41 de ani), mama unei fetiţe de clasa a VII-a de la Liceul „Gheroghe Şincai", din Cluj-Napoca: „Ne cer câte 5-15 lei pentru fondul clasei atunci când vor să cumpere: hârtie, burete, cretă. Dar se cere doar atunci când au nevoie".