Balul Bobocilor, startul epidemiilor de gripă studenţeşti

Mii de studenţi participă anual la „Petrecerea Pupăcioasă“ de la Stanford / Foto: Luis Aguilar - The Stanford Daily

Sunt primiţi în viaţa de student cu un sărut, dar pentru mulţi boboci de la celebra universitate Stanford din California (SUA) asta înseamnă şi că în loc să meargă la cursuri ajung la uşa medicului.

E o tradiţie de peste 200 de ani, uitată la un moment dat, dar revitalizată de rebelii fără cauză care mergeau la Stanford în anii 80 ai secolului trecut: studenţia începe cu un sărut, unul umed (nu unul cast), direct pe gură. Mai precis, câte unul de la fiecare „senior“ prezent la „ceremonie“. Urmează apoi o altă tradiţie, ceva mai neplăcută: epidemia de viroze, gripă sau mononucleoză, „boala sărutului“.

Este acesta debutul de facto pentru epidemiile sezoniere din campusul universitar californian? Medicii spun că da, unii studenţi se încăpăţânează să nu creadă în riscuri... În orice caz, celebrul cotidian american „The New York Times“ a tratat recent, pe larg, subiectul.

Mii de tineri participă la petrecerea iniţiatică

„Mai sunt câteva minute până la miezul nopţii. O lună plină ca-n basme atârnă peste Biserica Memorială Stanford, scăldând în lumină acoperişurile roşii şi pereţii din chirpici ai aşezământului. Copacul, mascota fanfarei studenţilor, primeşte întotdeauna cele mai multe sărutări. În jurul lui, mii de tineri gravitează, unii împleticindu-se de beţi, alţii chicotind cam tare, majoritatea purtând haine. La un moment dat, un senior dă peste un grup de femei mai tinere şi le întreabă: «Hei! Sunteţi boboci? Pot să vă sărut?».“ Aşa descrie atmosfera de la „Full Moon on the Quad“ (Petrecerea de Lună Plină) ce are loc în fiecare an, spre jumătatea primului trimestru academic, într-o seară cu lună plină.

„Un eveniment unic în învăţământul american: o orgie de sărutări între studenţi din toţi anii, acceptat fără tragere de inimă de către universitate“, aşa îl descrie „The New York Times“.

A apărut „Medicina adunărilor publice“

Este un exemplu perfect pentru unul dintre cele mai noi domenii ale sănătăţii publice, „medicina adunărilor publice“, adică efortul făcut de sectorul medical ca astfel de evenimente să nu se transforme în adevărate bombe infecţioase. La nivel mondial, cel mai cunoscut exemplu este efortul de zeci de milioane de dolari al Arabiei Saudite pentru a menţine în limite sanitare acceptabile pelerinajul anual la Mecca.

Pentru conducerea administrativă de la Stanford, marea problemă este: „Dacă nu o putem scoate în afara legii (da, au încercat), cum o putem face mai sigură?“.

Potrivit medicilor citaţi de publicaţia newyorkeză, primul pas este legat de consimţământ. „Încercăm să creăm un mediu în care studenţii să nu se simtă obligaţi să participe la schimbul de secreţii orale“, spune doctorul Ira Friedman, director al Centrului de Sănătate al Studenţilor „Vaden“.

Centrul pune la dispoziţia celor interesaţi şi medicamente contra celor mai grave afecţiuni care pot fi contractate în Petrecerea de Lună Plină: gripa şi meningita meningococică, o infecţie rară şi uneori periculoasă, cunoscută şi sub numele de „meningita studenţilor în primul an“.

Pentru ca seara să fie cât mai sigură, universitatea trimite la eveniment şi „monitori de sobrietate“, care-i au în grijă pe cei care par să nu ţină la băutură şi îi opresc să participe la activitatea cea mai comună – sărutatul – pe cei care par să aibă simptome de răceală.

Tot ei îi instruiesc pe boboci cum să se pupe în condiţii de siguranţă: „Le spunem să nu folosească aţa dentară, să nu se spele prea tare pe dinţi înainte de petrecere, să nu facă nimic care ar putea crea mici răni ale gingiilor şi care pot deveni adevărate porţi pentru germeni“, spune Michelle Lee Mederos, fostă studentă la Stanford, care a absolvit în 2011. „Avem în plus bomboane mentolate şi pahare gata pregătite cu apă de gură, care mai ajută“, completează ea.

Apa de gură e principala linie de apărare, iar studenţii fac ture dese la mesele pe care se găseşte. Cu toate acestea, virozele şi cazurile de mononucleoză se înmulţesc destul de mult după acest eveniment. „E greu să faci însă o legătură directă, pentru că e şi sezonul acestor boli infecţioase“, precizează doctorul Friedman.

Originile „Petrecerii Pupăcioase“

După cum explică „The New York Times“, originea evenimentului „se pierde în ceaţa istoriei“. Legenda spune însă că pe la 1800, studenţii-bărbaţi le ofereau doamnelor înrolate în primul an universitar câte un trandafir şi un sărut pe obraz. Obiceiul s-a pierdut apoi, deşi unele frăţii universitare susţin că l-au menţinut la o scară mult mai mică. Mulţi dintre absolvenţii de peste 40 de ani de la Stanford nici nu au auzit de aşa ceva. Numai că, în 1988, câţiva studenţi au găsit potrivit să-l reînvie. Desigur, adaptat vremurilor mult mai libertine decât în secolul al XX-lea.

„Era pur şi simplu folclor“, spune Julie Lythcott-Haims, unul din acei studenţi care au reînviat obiceiul. „L-am scos din raft, l-am curăţat de praf şi l-am adus în actualitate. Aveam trandafiri, un cvartet de coarde care să cânte, poate şi ceva şampanie. Au venit atunci vreo 200 de studenţi.“

Când s-a întors ca administrator la universitate, 10 ani mai târziu, deja lucrurile evoluaseră mult. „Mii de oameni începuseră să apară la evenimentele astea. Era deja o nebunie întreagă. Au apărut grijile cu alcoolul şi cu siguranţa celor prezenţi“, explică Julie, care a devenit între timp „Decana Bobocilor“ de la
Stanford.

Din 2002 încoace, oficialii universităţii încearcă să obţină interzicerea petrecerii. Fără succes până acum.

Încercăm să creăm un mediu în care studenţii să nu se simtă obligaţi să participe la schimbul de secreţii orale.

Ira Friedman, doctor
 

Alte tradiţii la Stanford

„Petrecerea Pupăcioasă“ nu e singura tradiţie mai... specială la Stanford, una din cele mai bune (şi mai scumpe) universităţi la nivel mondial.

Alte tradiţii care pot ridica sprânceana neavizaţilor includ „Săritul Fântânilor“, mai popular în lunile calde, care presupune scăldatul în câteva (dacă nu în toate) dintre cele peste 12 arteziene din campus. Dacă se poate, în timp cât mai scurt.

Pe timp de iarnă, frăţiile recomandă „Steam Tunneling“ (Tunel prin Aburi), adică pur şi simplu alergatul prin sistemul subteran de tuneluri pentru conducte care formează un adevărat labirint sub campus. Doritorilor li se atrage atenţia să poarte blugi şi bluze cu mânecă lungă, pentru a evita arsurile minore care pot apărea. E de asemenea important ca studenţii să ţină minte traseul cursei, ca să nu se rătăcească.

„Asasinii“ trebuie să-şi asasineze victimele cu pistoale cu apă, fără martori, iar „Banchetul“ e petrecerea cu ştaif  de la finalul anului academic, unde toată lumea se îmbracă frumos şi încearcă să impresioneze. Doar pentru ca după vară, la prima lună plină a următorului an universitar, toată lumea să meargă la o nouă „Petrecere Pupăcioasă“.