De ce cad copacii din București la fiecare furtună? Explicațiile peisagistei Diana Culescu

Furtuna care a lovit Bucureștiul în noaptea de marți spre miercuri a doborât aproximativ 1.000 de copaci în Capitală, potrivit datelor Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov (ISUBIF). Numărul mare de arbori căzuți nu este însă doar efectul vremii extreme, ci și al modului în care Capitala își gestionează spațiile verzi, explică pentru „Adevărul” Diana Culescu, vicepreședintă a Asociației Peisagiștilor din România, filiala București, și Secretar General al International Federation of Landscape Architects, European Region.

Copac căzut peste o mașină. FOTO: Inspectoratul pentru Situații de Urgență

Potrivit ISUBIF, din cele 1.408 de intervenții au făcut parte îndepărtarea a 779 de copaci căzuți, 34 de stâlpi, 30 de elemente de acoperiș și 27 de elemente de construcție, la care se adaugă 190 de inundații de subsoluri, 224 de inundații în case, 46 de inundații de curți și 78 de inundații pe străzi. Au fost afectate 450 de autoturisme și 66 de imobile. În județul Ilfov, unde au fost înregistrate 251 de intervenții, alți 32 de copaci s-au prăbușit, iar 125 de case au fost inundate.

Gestionarea defectuoasă, principala cauză a căderilor

Diana Culescu spune că furtunile sunt fenomene meteo extreme în timpul cărora este de așteptat ca arborii, fiind ființe vii, să cedeze, așa cum cedează uneori și acoperișurile sau metroul. Motivul pentru care în București cad însă atât de mulți deodată ține, în opinia ei, de modul în care aceștia sunt îngrijiți de-a lungul anilor, nu de intensitatea furtunii în sine. Chiar în ziua interviului, peisagista a fotografiat un caz pe care îl consideră ilustrativ pentru neglijența administrației publice.

„În primul rând, furtunile sunt fenomene meteo extreme și este normal ca, în astfel de situații, să cadă arbori. Așa cum, în mod obișnuit, nu cad acoperișuri, dar la furtuni vedem multe astfel de cazuri, la fel este și cu arborii. De regulă nu se inundă metroul, însă acum s-a inundat. În cazul arborilor, mai ales, vorbim despre ființe vii. Principalul motiv pentru care cad atât de mulți este însă gestionarea lor inadecvată. De exemplu, chiar astăzi am fotografiat pe cineva care, cel mai probabil, era de la administrația publică și inventaria un arbore căzut. Arborele respectiv era însă uscat de câțiva ani buni și nimeni nu a făcut absolut nimic să îl îndepărteze. Este chiar lângă Palatul Parlamentului”, a subliniat Diana Culescu.

Un alt exemplu pe care îl dă peisagista este cel al arborilor plantați pe Calea Victoriei, unde tăierile succesive și spațiul insuficient pentru rădăcini au dus la ruperea a numeroase crengi în timpul furtunii.

„Dacă vă uitați, de exemplu, pe Calea Victoriei, s-au rupt foarte multe crengi din arborii plantați acolo, pentru că acești arbori sunt forme conduse, adică forma lor este obținută artificial prin tăieri care creează puncte de rupere. Aproape toți sunt afectați în prezent, fie li s-au rupt crengile, fie s-au desprins cu totul. În plus, nici nu prea au unde să își dezvolte rădăcinile, pentru că au fost plantați în gropi de aproximativ 80 pe 80 de centimetri”, a explicat peisagista.

Rădăcinile, tăiate de lucrările subterane și de locurile de parcare

Culescu explică faptul că cea mai mare parte a rădăcinilor unui arbore se dezvoltă în primii 50 de centimetri de sol, în timp ce structurile rutiere, fie carosabil, fie parcări, ajung la peste 80 de centimetri adâncime. Practic, orice lucrare de acest tip, fie că e vorba de introducerea unor rețele subterane, fie de amenajarea unor locuri de parcare între copaci, taie sistemul radicular al arborilor.

„Și carosabilul, și faptul că se introduc rețele în subteran fără să se țină cont că acolo există rădăcini afectează foarte mult arborii. De multe ori lucrările sunt făcute fără nicio preocupare pentru sistemul radicular. Odată li se taie rădăcinile dinspre carosabil, apoi și dinspre trotuar. În final, arborii practic rămân fără rădăcini și este normal să se desprindă și să cadă. La fel se întâmplă și atunci când se amenajează locuri de parcare între copaci. Pentru a face aceste locuri de parcare trebuie, de fapt, tăiate rădăcinile arborilor. Majoritatea rădăcinilor se află în primii 50 de centimetri de sol, cel mult până la un metru adâncime, pentru că mai jos nu mai găsesc condițiile necesare. În schimb, o structură rutieră are, în general, o adâncime de minimum 80 de centimetri. Asta înseamnă că, practic, sunt tăiate toate rădăcinile pentru realizarea locurilor de parcare. Greutatea mașinilor contează doar atunci când acestea sunt parcate direct pe sol. În acel caz, solul se tasează, iar rădăcinile nu mai pot prelua resursele necesare și mor”, atrage atenția experta.

Golul din trunchi nu e principala problemă, rădăcinile tăiate sunt

Contrar percepției comune, un trunchi gol pe interior nu reprezintă neapărat un semnal de pericol, spune Diana Culescu. Aceasta este, de fapt, o adaptare evolutivă care oferă mai multă flexibilitate arborelui, iar punctul în care acesta cedează în realitate este aproape întotdeauna la nivelul rădăcinii, nu al trunchiului.

„Faptul că un arbore este gol pe interior nu reprezintă neapărat o problemă. Din contră, astfel de arbori sunt adesea mai flexibili. Este o adaptare care a apărut în sute de milioane de ani de evoluție. Dacă vă uitați atent, veți observa că acești arbori nu se rup din mijlocul trunchiului, ci aproape întotdeauna se desprind de la rădăcină sau li se rupe o ramură. Punctele de cedare sunt, de regulă, previzibile. În momentul în care rădăcinile au fost tăiate, este firesc ca arborele să se desprindă de sol”, afirmă peisagista. 

Fără specialiști care să interpreteze datele, echipamentele nu ajută cu nimic

Deși administrația locală dispune de echipamente pentru evaluarea stării arborilor, precum tomografele, Culescu atrage atenția că acestea sunt costisitoare și, de multe ori, nici nu sunt folosite. Mai grav, spune ea, este că, atunci când sunt folosite, rezultatele nu sunt întotdeauna interpretate corect de personalul administrației.

„Autoritățile locale au mijloace pentru evaluarea arborilor, însă folosirea acestora costă și, de multe ori, nu sunt utilizate. În plus, echipamentele trebuie operate de persoane competente. De exemplu, poți avea un tomograf pentru arbori, dar dacă nu știi să interpretezi rezultatele, nu te ajută cu nimic. În administrația publică există impresia că tomografia poate spune dacă un arbore este viu sau mort. În realitate, tomografia arată dacă trunchiul poate susține coroana, însă nu poate spune dacă rădăcinile sunt rupte”, spune Diana Culescu.

Peisagista dă un exemplu concret din prezent, de pe bulevardul Ion Mihalache, unde montarea unor stâlpi noi a presupus tăierea rădăcinilor mai multor arbori.

„Uitați-vă, de exemplu, pe bulevardul Ion Mihalache, unde acum se montează stâlpi noi. Au fost tăiate rădăcinile mai multor arbori și aceștia vor cădea în viitor”, susține peisagista.

Registrul Verde, o promisiune veche de aproape două decenii

Legea prevede încă din 2007 înființarea unui Registru Verde, un instrument care ar permite autorităților să urmărească istoricul fiecărui arbore din oraș, inclusiv lucrările executate în apropierea lui. Culescu spune că Primăria Capitalei a cheltuit aproximativ două milioane de euro încercând să implementeze acest sistem, fără rezultat.

„Dacă am avea Registrul Verde, așa cum prevede legea încă din 2007, am putea urmări toate aceste lucruri. Primăria Municipiului București a plătit aproximativ două milioane de euro fără să aibă un Registru Verde funcțional, iar din 2020 tot încearcă să îl realizeze fără succes. Au existat licitații, au fost anunțuri, după care procedurile au fost anulate. Se vorbește despre acest registru de aproape 20 de ani și încă nu există. Dacă Registrul Verde ar funcționa, atunci când se fac săpături pe o stradă s-ar putea nota cine le-a executat. Dacă ulterior încep să cadă arbori, am putea verifica dacă nu cumva rădăcinile au fost afectate de acele lucrări”, spune Diana Culescu.

Pe termen scurt, spune peisagista, implementarea efectivă a acestui registru ar fi mai utilă decât trimiterea unor echipe care doar toaletează coroanele copacilor, o practică ce, în anumite condiții, poate agrava problema.

„Pe termen scurt, principala măsură ar fi realizarea efectivă a Registrului Verde. Acolo ar putea fi introduse toate datele despre arbori și despre intervențiile făcute asupra lor. Acest lucru este mult mai util decât să aduci echipe cu drujbe care taie din coroana unui arbore. Dacă rădăcinile au fost tăiate, simpla toaletare nu rezolvă problema. Arborele tot se va răsturna la următoarea furtună. De altfel, veți observa că majoritatea arborilor afectați au fost și toaletați. Problema este că toaletarea poate face coroana chiar mai grea, pentru că stimulează creșteri foarte viguroase”, explică peisagista.

Un obstacol suplimentar, spune Culescu, este numărul insuficient de specialiști care ar trebui să supravegheze lucrările din teren.

„În teorie, asemenea intervenții ar trebui supravegheate de specialiști. Pe hârtie există, însă dacă sunt, de exemplu, 15 firme care lucrează simultan în București, ar fi nevoie de cel puțin 15 specialiști care să urmărească permanent lucrările. Problema este că nu avem date. Iar atât timp cât nu avem date, lucrurile vor continua la fel”, subliniază Diana Culescu.

Arborii uscați, cei mai periculoși: „widow makers”

Experta face o distincție importantă între arborii verzi, care sunt de regulă cei toaletați, și arborii uscați, care rămân netratați deși reprezintă un pericol mult mai mare. În limbaj de specialitate, aceștia sunt cunoscuți sub o denumire care le descrie riscul.

„Toaletările se fac, de regulă, la arbori verzi, nu la arborii uscați. Arborii uscați sunt mult mai periculoși, pentru că lemnul poate ceda imprevizibil și poate proiecta bucăți de lemn. Acestea sunt cunoscute în domeniu sub denumirea de «widow makers», adică «făcători de văduve». Tocmai de aceea, dacă echipele nu sunt suficient de bine pregătite, nu sunt trimise să intervină la arborii cu adevărat periculoși”, arată ea.

Revenind la arborele fotografiat chiar în ziua interviului, lângă Palatul Parlamentului, Culescu explică modul în care un Registru Verde funcțional ar fi putut preveni situația.

„Persoana pe care am fotografiat-o astăzi analiza un arbore căzut care era uscat de ani de zile. Nu mai avea nici măcar scoarță, ceea ce înseamnă că era mort de cel puțin doi ani. O să verific și pe Google Maps, dar sunt convins că era acolo de foarte mult timp. Dacă acel arbore ar fi fost inclus într-un Registru Verde funcțional, administrația ar fi știut din timp că trebuie alocat buget pentru îndepărtarea lui”, susține experta.

Presiunea pentru schimbare ar putea veni de la asigurători

Culescu crede că, pe termen mai lung, schimbarea nu va veni neapărat din interiorul administrației, ci din partea companiilor de asigurări, care vor fi nevoite să analizeze cauzele pagubelor provocate de arbori pe măsură ce fenomenele meteo extreme devin tot mai frecvente.

„În timp, aceste lucruri se vor schimba și pentru că vor interveni companiile de asigurări. Când acestea plătesc despăgubiri pentru mașini sau case avariate de arbori, încep să analizeze cauzele și pun presiune pentru schimbarea regulilor. Cum fenomenele meteo extreme devin tot mai frecvente, este probabil să vedem astfel de schimbări și la noi”, a conchis Diana Culescu.