Pentagonul își schimbă strategia: accent pe rachete mai ieftine și pe startupuri de apărare

Pentagonul își revizuiește fundamental abordarea privind producția de armament, orientându-se tot mai mult către rachete mai ieftine și către companii emergente din sectorul apărării, potrivit Financial Times. Decizia vine pe fondul lecțiilor desprinse din războiul din Ucraina și al costurilor ridicate ale conflictului cu Iranul, care au pus presiune pe rezervele militare ale Statelor Unite.

Pentagonul vrea rachete mai ieftine/FOTO:Profimedia

În acest context, Washingtonul acordă o atenție tot mai mare startupurilor din industria de apărare, în încercarea de a accelera producția de muniții și sisteme de rachete la scară largă și la costuri reduse.

„Arsenalul american se bazează în prezent pe sisteme de armament scumpe, sofisticate și dificil de produs. Am intrat într-o nouă eră a războiului, iar Statele Unite trebuie să se adapteze”, a declarat Michael Horowitz, fost oficial al Pentagonului responsabil cu inovația în domeniul apărării.

Costuri ridicate și capacitate limitată

În prezent, Statele Unite produc aproximativ 600 de rachete Tomahawk pe an, fiecare având un cost estimat de circa 2,6 milioane de dolari. Alte sisteme esențiale, precum PrSM și JASSM, se situează la aproximativ 1,6 milioane, respectiv 1,9 milioane de dolari per unitate.

Aceste costuri ridicate și ritmul limitat de producție au alimentat îngrijorări legate de capacitatea SUA de a susține un conflict de lungă durată.

Startupuri și producție „industrializată” a rachetelor

În paralel, în Statele Unite se dezvoltă mai multe programe experimentale pentru achiziția și producția de rachete și drone. Unele dintre aceste proiecte vizează fabricarea rapidă și la scară mare, inclusiv prin extinderea unor linii de producție în mai multe state americane în eventualitatea unui conflict major.

Doug Denneny, veteran al armatei americane și reprezentant al companiei de apărare Co-Aspire — implicată în dezvoltarea rachetei de croazieră RAACM pentru Ucraina — compară modelul de producție al companiei cu cel al lanțurilor de fast-food.

Potrivit acestuia, rachetele sunt concepute astfel încât să poată fi asamblate după instrucțiuni simple, iar tehnicieni fără experiență militară avansată ar putea fi instruiți în aproximativ o lună.

Co-Aspire, unul dintre numeroasele startupuri din sector, dezvoltă în prezent două tipuri de rachete pentru Pentagon. Prima a fost perfecționată în patru luni, iar a doua ar urma să fie finalizată în aproximativ cinci luni.

Un alt jucător, startupul Castelion, aflat la doar trei ani de la înființare, a obținut un contract pentru producerea a peste 12.000 de rachete hipersonice în cinci ani. Compania estimează că, odată ce fabrica din New Mexico va funcționa la capacitate maximă, va putea produce aproximativ 6.000 de rachete anual, la un cost de circa 400.000 de dolari per unitate, și analizează extinderea capacităților de producție în alte state.

„Masa contează, costul contează, disponibilitatea contează. Trebuie să proiectezi de la început ceva ușor de produs și ieftin, iar asta influențează toate deciziile de inginerie”, a declarat Andrew Kreitz, cofondator Castelion și fost executiv SpaceX.

Lecțiile războaielor recente

Pentagonul a fost nevoit să-și reanalizeze doctrina militară tradițională, construită în jurul armamentului de înaltă precizie și cost ridicat. Războiul din Ucraina, analizat îndeaproape de armata americană, a demonstrat că un conflict de mare intensitate devine, în esență, o competiție a volumelor.

Experiența conflictelor recente a consolidat această concluzie: producția limitată de arme scumpe, optimizate pentru războaie scurte și precise, poate deveni un dezavantaj strategic într-un război de uzură.

Analiști citați de FT avertizează că, în eventualitatea unui conflict cu China, Statele Unite ar putea epuiza stocuri-cheie în doar câteva săptămâni.

Drone, producție accelerată și noi compromisuri

În paralel, Pentagonul își extinde investițiile în drone. În februarie, armata americană a folosit pentru prima dată în luptă drona de atac unidirecțională Lucas, dezvoltată de startupul SpektreWorks pe baza modelului iranian Shahed-136.

Departamentul Apărării intenționează să producă aceste sisteme la scară largă și a solicitat o triplare a bugetului pentru drone și tehnologii conexe, până la peste 74 de miliarde de dolari anul viitor.

Doug Denneny susține că această abordare are și un efect strategic: descurajarea adversarilor prin capacitatea de a înlocui rapid pierderile.

Totuși, experții avertizează că tranziția nu va fi lipsită de dificultăți. Tom Karako, analist la Center for Strategic and International Studies, subliniază că armele mai ieftine pot implica compromisuri în materie de precizie și fiabilitate, ceea ce ar putea obliga armata americană să își adapteze cerințele operaționale.

În același timp, el arată că producția la scară mare depinde de comenzi consistente, care să permită industriei să investească în extindere și testare.

Spre o nouă filozofie militară

Susținătorii noii abordări afirmă că simplificarea armamentului poate avea și beneficii operaționale. Rachetele mai ușor de utilizat ar putea reduce semnificativ timpul de instruire al militarilor.

„Totul trebuie să fie intuitiv. Software-ul ar trebui să funcționeze la fel de natural precum un iPhone pentru utilizator”, a declarat John Ferrari, fost comandant al poligonului White Sands, unde sunt testate sisteme de rachete.

În final, dezbaterea reflectă o schimbare mai amplă în gândirea militară americană: trecerea de la un model bazat pe arme sofisticate și costisitoare la unul orientat spre volum, viteză și adaptabilitate industrială.

Potrivit Center for Strategic and International Studies, războiul cu Iranul a costat Pentagonul aproximativ 40 de miliarde de dolari, incluzând muniții, echipamente pierdute și daune asupra infrastructurii militare. Suma nu include însă costurile operaționale deja bugetate pentru anul fiscal 2026, care depășesc un trilion de dolari, precum și cheltuieli suplimentare ale altor agenții federale.