Analiză Evoluția rapidă a tehnologiei militare ridică semne de întrebare privind pregătirea armatei SUA pentru conflictele viitorului

Ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice transformă profund modul în care sunt purtate conflictele armate, iar superioritatea militară tradițională a Statelor Unite este tot mai des pusă sub semnul întrebării. Într-o analiză publicată de Bloomberg, comentatorul Max Hastings susține că experiențele recente din Ucraina și Orientul Mijlociu arată că războiul modern evoluează mai rapid decât capacitatea multor armate de a se adapta.

Soldați americani, antrenamente cu drone/FOTO:Profimedia

Potrivit autorului, armata americană își extinde semnificativ programul de achiziție a dronelor. Dacă în prezent cumpără aproximativ 50.000 de aparate anual, obiectivul este ca până în 2027 numărul acestora să ajungă la 340.000. Chiar și așa, Hastings remarcă faptul că Ucraina produce și utilizează milioane de drone pe an, ceea ce ilustrează amploarea schimbărilor produse de conflictul început în 2022.

Dronele schimbă raportul cost-eficiență pe câmpul de luptă

Analiza subliniază că războiul din Ucraina a demonstrat capacitatea unor sisteme relativ ieftine de a produce pierderi importante unor echipamente militare mult mai costisitoare.

Dronele navale dezvoltate de Ucraina au fost folosite împotriva Flotei ruse din Marea Neagră, contribuind la scufundarea sau avarierea mai multor nave militare. În același timp, utilizarea pe scară largă a dronelor de atac și de recunoaștere a modificat tactica operațiunilor terestre.

Autorul notează însă că aceste evoluții nu înseamnă că sistemele convenționale de armament și-au pierdut relevanța. Campaniile aeriene desfășurate de Statele Unite și Israel împotriva unor ținte din Iran au demonstrat că aviația modernă continuă să joace un rol esențial în conflictele de mare intensitate.

Costurile apărării antiaeriene

Bloomberg atrage atenția și asupra costurilor ridicate ale interceptării dronelor și rachetelor cu sisteme de apărare performante.

Potrivit articolului, interceptarea unei drone ieftine cu o rachetă Patriot poate costa de zeci sau chiar sute de ori mai mult decât valoarea țintei distruse. În același timp, reconstituirea stocurilor de rachete interceptoare necesită ani de producție, ceea ce ridică întrebări privind sustenabilitatea unor astfel de operațiuni în cazul unui conflict de lungă durată.

Autorul apreciază că aceste aspecte ar putea deveni relevante dacă Statele Unite ar fi nevoite să răspundă simultan unei alte crize majore, inclusiv în regiunea Indo-Pacific.

Inteligența artificială devine un nou câmp al competiției strategice

Analiza acordă un spațiu important rolului inteligenței artificiale în domeniul militar. Hastings susține că dezvoltarea rapidă a acestor tehnologii poate reduce avantajul tehnologic de care Statele Unite au beneficiat timp de decenii.

În opinia sa, companiile chineze din domeniul inteligenței artificiale recuperează rapid decalajul față de dezvoltatorii americani, iar competiția dintre marile puteri se extinde tot mai mult în acest sector.

În același timp, ritmul accelerat al inovației complică procesul de achiziție al armatelor, care trebuie să decidă ce tehnologii merită integrate înainte ca acestea să devină depășite.

Dileme privind utilizarea militară a inteligenței artificiale

Autorul observă că o parte a industriei americane de inteligență artificială și-a exprimat rezerve privind utilizarea acestor tehnologii în scop militar. Cu toate acestea, argumentează el, este dificil ca Pentagonul să renunțe la accesul la astfel de sisteme într-un moment în care adversari precum China investesc masiv în dezvoltarea propriilor capacități.

Bloomberg amintește și informațiile apărute în presă potrivit cărora Israelul ar fi utilizat sisteme bazate pe inteligență artificială pentru selectarea unor ținte în Fâșia Gaza. Aceste relatări nu au fost confirmate oficial, însă autorul le invocă drept exemplu al dezbaterilor privind utilizarea inteligenței artificiale în operațiunile militare.

Statele occidentale își regândesc prioritățile

Potrivit analizei, Statele Unite, China și Rusia rămân singurele puteri capabile să susțină operațiuni militare complexe pe întreg spectrul de luptă. Celelalte state sunt obligate să stabilească priorități privind investițiile în apărare.

Marea Britanie este oferită ca exemplu al acestei tendințe. Londra intenționează să investească mai mult în sisteme fără pilot și tehnologii emergente, în paralel cu reducerea unor capacități navale tradiționale.

Autorul consideră că multe state NATO se confruntă cu dileme similare, fiind nevoite să găsească un echilibru între echipamentele convenționale și noile tehnologii.

Infrastructura critică și amenințările hibride

Analiza evidențiază și importanța protejării infrastructurii submarine, inclusiv a cablurilor de comunicații și conductelor energetice, într-un context în care activitatea militară și de informații a Rusiei în aceste domenii este atent monitorizată de statele occidentale.

Totodată, Hastings apreciază că atacurile cibernetice, operațiunile hibride și utilizarea tehnologiilor autonome vor continua să joace un rol tot mai important în conflictele viitoare.

O transformare accelerată a războiului

În concluzie, autorul susține că experiențele recente din Ucraina și Orientul Mijlociu arată că tehnologiile relativ accesibile — precum dronele și munițiile de precizie — reduc avantajele tradiționale ale marilor puteri militare și obligă armatele să își adapteze rapid doctrinele și investițiile.

Bloomberg citează și analize recente potrivit cărora războaiele de cucerire devin tot mai dificile în condițiile în care state mai mici pot utiliza tehnologii moderne pentru a compensa diferențele de resurse și efective militare. În acest context, dezvoltarea inteligenței artificiale, a sistemelor autonome și a capabilităților de apărare împotriva acestora este considerată una dintre principalele provocări strategice ale următoarelor decenii.