Economistul Robert Kuttner, în „The Huffington Post“: Destituirea lui Donald Trump, o chestiune de timp

Donald Trump şi-a început mandatul de preşedinte al Statelor Unite guvernând impulsiv, fără discernământ, mânat de animozităţi şi interese personale, prin decrete, ca şi cum ar fi un dictator. Totul are, însă, o limită, iar punerile la zid au apărut deja.

Pe zi ce trece, tot mai mulţi republicani se distanţează de el, iar apelurile la destituirea sa se înmulţesc, întrucât acesta este singurul mijloc de a-l opri pe acest bărbat incapabil să asigure legalitatea lucrurilor sale înainte de a le face şi care dovedeşte că nu are calificarea necesară pentru a conduce o ţară, scrie economistul şi scriitorul Robert Kuttner în „The Huffington Post“.

Adulţii din jurul său, chiar şi cei mai servili, îşi petrec cea mai mare parte a timpului încercând să-i potolească ieşirile, dar este aproape imposibil. În restul timpului, ei sunt nevoiţi să răspundă criticilor lansate de lideri republicani, jucători din lumea afacerilor şi şefi de stat străini. Reince Priebus, şeful de cabinet al lui Trump, a ajuns în sfârşit pe treptele puterii, dar nu are parte de zile bune.

Una e să fii candidat şi să-ţi permiţi să spui aproape orice îţi trece prin cap - căci, inducând în eroare adesea suficienţi oameni poţi fi ales în cele din urmă - şi altceva e să guvernezi la fel. În cele din urmă, realitatea te cheamă la ordine, scrie Robert Kuttner.

Donald Trump a semnat decrete în mod impulsiv, fără a cere evaluări din partea juriştilor, experţilor guvernamentali şi nici a oficialilor politici, fără nicio reflecţie strategică serioasă. Iată de ce se confruntă atât de devreme cu presiuni politice şi juridice de a da înapoi în privinţa unor măsuri.

Spre deosebire de realităţile din dictaturile văzute cu ochi buni de Trump, ansamblul de măsuri de control politic şi juridic conceput pentru apărarea Constituţiei americane şi împiedicarea apariţiei unui regim tiranic în Statele Unite este de neclintit.

Cu cât va fi mai iresponsabil, cu atât aceste măsuri se vor consolida. De exemplu, după ce a încercat prosteşte să respingă anumite categorii de refugiaţi, acum noul preşedinte american îşi dă seama că ţara sa are instanţe de judecată.

Cu cât va fi mai imprevizibil, cu atât mai puţini judecători conservatori vor accepta să le servească supa republicanilor, aşa cum au făcut atât de des în trecut.

În aceeaşi notă, nici Curtea Supremă nu ar putea valida deciziile sale cele mai controversate.

Încă de la învestirea sa, republicani cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi se înghesuie să se distanţeze de afirmaţiile referitoare la preşedintele rus Vladimir Putin, dar şi de suspiciunile sale nefondate de fraudări la ultimele alegeri.

De asemenea, ei nu mai ştiu pe ce poziţie să se plaseze în privinţa lichidării programului de asigurări de sănătate obligatorii şi accesibile Obamacare, încercând pe de o parte să nu afecteze pacienţii şi pe de altă parte să nu-şi compromită şansele la realegere. Este o măsură complexă, iar Donald Trump nu pare să o înţeleagă. Tom McClintock, un reprezentant al Californiei în Camera Reprezentanţilor, a rezumat îngrijorările multor colegi de-ai săi „Va trebui să-şi asume măsurile pe care le vom pune aplicare (în urma abrogării legii, n. red.). Adversarii noştri le vor numi Trumpcare, iar republicanii vor fi judecaţi în parte la următoarele alegeri, care vor avea loc în cel puţin doi ani“.

La rândul său, senatorul Lindsey Graham nu s-a ferit să ironizeze unele acţiuni ale lui Donald Trump, calificând, de exemplu, într-o postare pe Twitter războiul comercial împotriva Mexicului drept „mucho sad“.

Chiar şi membri ai cabinetului său s-au văzut nevoiţi să-l oprească din cruciada sa fără sens contra mexicanilor.

Mai mult, noul preşedinte american a propus legalizarea torturii, dar liderii republicani se opun acestui demers, cel mai vocal fiind John Thune, un senator republican din Dakota de Sud. Nici noul secretar al Apărării, Jim Mattis, nu este de acord cu această iniţiativă. În cele din urmă, Trump a fost nevoit să facă, docil, un pas înapoi.

Toate acestea s-au întâmplat într-o perioadă foarte scurtă de timp!

Ţinând cont de cele întâmplate în Statele Unite, asociaţia apolitică Free Speech for People a lansat o campanie de destituire a lui Donald Trump. În numai o săptămână, petiţia a strâns peste 400.000 de semnături. Avocaţi ai organizaţiei Citizens for Responsibility and Ethics din Washington (CREW) au deschis la rândul lor o acţiune în justiţie împotriva lui Trump, acuzându-l că a încălcat legea fundamentală a Statelor Unite prin faptul că a permis hotelurilor sale şi altor companii să accepte plăţi de la guverne străine.

Există şi alte motive de destituire, legate, în special, de faptul că Donald Trump îşi plasează interesele financiare în faţa intereselor ţării şi de ciudata sa alianţă cu Vladimir Putin, văzută ca un act de înaltă trădare.

Astfel, o eventuală procedură de destituire ar fi atât politică, cât şi juridică.

În acest context în care Trump se distanţează de Constituţie, şi aliaţii săi se distanţează de el.

În ciuda comportamentului său îngrijorător, republicanii au crezut că se puteau folosi de el pentru a-şi atinge scopurile. Dar, de la declaraţia sa de dragoste faţă de Putin şi până la dorinţa sa de a iniţia un război comercial mondial, Donald Trump arată că nu are nimic dintr-un republican.

Potrivit unor psihologi, el suferă de narcisism malign, o tulburare psihologică ce se manifestă prin grandomanie, impulsivitate, hipersensibilitate la critici şi imposibilitatea de a distinge între fantezie şi realitate.

Având în vedere pericolul pe care îl reprezintă Trump atât pentru Statele Unite, cât şi pentru Partidul Republican, destituirea sa nu este decât o chestiune de timp, conchide Robert Kuttner.