Ce își doresc noii conservatori din SUA: o lume împărțită între câteva mari puteri. Occidentul nu mai înseamnă valori

Politica externă a lui Donald Trump se sprijină tot mai mult pe ideile așa-numiților „noi conservatori” sau „noua dreaptă”. Este vorba despre un grup de intelectuali care propun o împărțire a lumii pe criterii civilizaționale. Despre această tendință a vorbit cercetătorul Leonard Schütte, de la Programul European al Fundației Carnegie pentru Pace Internațională. El numește această concepție „civilizaționism” și consideră că ar putea deveni fundamentul unei noi mari strategii americane, scrie The New York Times.

Lumea în fața schimbării polilor de influență Foto: Shutterstok

Cele trei școli de gândire care au dominat dezbaterea americană

Potrivit lui Schütte, dezbaterea americană despre politica externă a fost dominată timp de decenii de trei mari școli de gândire.

Prima este primatul american: ideea că Statele Unite trebuie să își mențină poziția de lider global, inclusiv prin superioritatea militară.

A doua este internaționalismul liberal, care pune accent pe alianțe, instituții internaționale și cooperarea dintre state.

A treia este reținerea strategică, ai cărei adepți consideră că Statele Unite și-au extins prea mult angajamentele militare și ar trebui să își reducă prezența în regiuni precum Orientul Mijlociu, Europa și Indo-Pacific.

În pofida polarizării interne, între cele două mari partide americane a existat, timp îndelungat, un consens larg privind principiile de bază ale politicii externe. Atât democrații, cât și republicanii au considerat că rolul de lider global este necesar, întrucât SUA sunt responsabile pentru ordinea internațională pe care ele însele au construit-o după 1945.

Ce este „civilizaționismul” și cum se deosebește de vechile doctrine

„Civilizaționismul” respinge ambițiile universaliste ale ambelor curente tradiționale: americanismul și internaționalismul liberal. Se deosebește însă de doctrina „reținerii”, întrucât presupune menținerea dominației militare americane în emisfera vestică.

Potrivit definiției lui Schütte, este vorba despre o viziune în care lumea ar trebui condusă de câteva mari puteri: printre care SUA, China, Rusia, India și, posibil, Turcia. Fiecare dintre acestea pretinde că reprezintă o civilizație veche și, prin urmare, ar trebui să domine propriul spațiu civilizațional.

„Cu alte cuvinte, civilizaționismul oferă o justificare ideologică pentru o ordine mondială multipolară”, explică cercetătorul.

O altă înțelegere a Occidentului

Diferența esențială constă în felul în care „noii conservatori” înțeleg noțiunea de Occident. Spre deosebire de multe generații de politicieni mainstream, aceștia nu consideră că identitatea occidentală se bazează pe valori politice comune.

Ideile de democrație constituțională, drepturile omului și pluralism ar fi putut apărea în lumea occidentală, dar sunt, prin natura lor, universale. Pentru „noua dreaptă”, în schimb, civilizația se întemeiază pe trăsături moștenite: origine, religie, limbă și teritoriu.

Potrivit lui Schütte, în această logică, Occidentul este, înainte de toate, un loc. Diferențele dintre civilizații sunt considerate esențiale, durabile și aproape ireconciliabile. Politologul Samuel Huntington le numea „produsul unor secole întregi”.

În această interpretare, Occidentul este mai degrabă un spațiu istoric și cultural decât o comunitate politică definită în primul rând de valori universale.

Schütte observă că această schimbare are consecințe directe asupra politicii externe: dacă diferențele dintre civilizații sunt considerate profunde și persistente, atunci politica internațională ar trebui să urmărească mai degrabă separarea și delimitarea lor decât extinderea unui singur model politic.

Identitatea americană văzută în termeni etno-religioși

Identitatea americană este privită de aceștia în termeni colectivi și etno-religioși. În această viziune, americanii sunt, în esență, creștini albi care își pot urmări originile până în Europa. Vicepreședintele J.D. Vance, notează Schütte, vorbește adesea despre „moștenirea” americană.

În acest cadru, politica externă ar trebui să consolideze neliberalismul intern și să apere ceea ce susținătorii acestei doctrine numesc „civilizația occidentală”.

Cele trei consecințe concrete ale noii doctrine

Schütte identifică trei consecințe concrete ale acestei abordări.

În primul rând, controlul asupra emisferei vestice. Este vorba despre limitarea imigrației din „culturi străine” și a fluxului de droguri, considerate de susținătorii acestei viziuni drept factori care subminează stabilitatea socială dorită.

În al doilea rând, o luptă împotriva liberalismului nu doar în SUA, ci și în Europa, considerată leagănul civilizației occidentale. Potrivit subsecretarului de stat Christopher Landau, Europa comite o „sinucidere civilizațională”. Implicarea în afacerile europene este privită, în această logică, drept o formă de politică intra-civilizațională.

În al treilea rând, respectarea sferelor de influență ale altor civilizații, atât timp cât acestea nu interferează cu propria sferă.

Ascensiunea „noii drepte”

Schütte numește „civilizaționismul” un proiect al „noilor conservatori”, un curent care a rămas mult timp la periferia politicii americane, dar care, odată cu venirea lui Trump la putere, „s-a apropiat fără precedent de centrele de decizie”.

Totodată, influența acestui curent crește și în interiorul ecosistemului intelectual conservator. Structuri considerate cândva marginale, precum Claremont Institute, au ajuns să joace un rol central în mișcarea de dreapta. Potrivit unor estimări, cel puțin 70 de absolvenți ai programelor Claremont lucrează sau au lucrat în a doua administrație Trump.

Heritage Foundation, altădată un bastion al establishment-ului conservator, s-a transformat semnificativ. Au apărut și structuri noi, precum Center for Renewing America.

De „noua dreaptă” nu sunt legați doar intelectuali. Printre susținătorii acestui curent, Schütte îi menționează pe vicepreședintele Vance, pe senatorul de Missouri Josh Hawley și pe guvernatorul Floridei, Ron DeSantis.

Ce ar putea consolida curentul

Există doi factori care ar putea consolida, în viitor, poziția „noilor conservatori” în disputele interne din cadrul Partidului Republican.

Primul factor este demografia. Acest curent este mai popular în rândul tinerilor republicani decât în rândul establishment-ului. El se hrănește, în mare măsură, din dezamăgirea față de generația considerată responsabilă pentru „războaiele fără sfârșit” și pentru șocurile economice de după criza financiară.

Sondajele arată că tinerii republicani susțin mai frecvent reducerea rolului SUA în Orientul Mijlociu.

Al doilea factor este războiul din Iran. „Noii conservatori” s-au opus acestuia încă de la început, la fel ca oricărei implicări semnificative a SUA în regiune. Potrivit unor relatări, Vance ar fi fost cel mai reținut membru al cabinetului în această privință.

„Cu cât se prelungește mai mult această campanie, catastrofală din punct de vedere strategic și costisitoare, cu atât câștigă mai mult teren «noii conservatori»”, apreciază Schütte.

Trump, un „civilizaționist” inconsecvent

Trump însuși, potrivit cercetătorului, este singurul republican influent care nu este un „civilizaționist” consecvent.

Administrația sa are o atitudine ambivalentă față de această doctrină. Retorica civilizațională este prezentă în documentele strategice, printre care Strategia de Securitate Națională, precum și în discursurile programatice ale unor oficiali de rang înalt.

Ideile „civilizaționismului” par să fi influențat politica față de emisfera vestică și față de Europa. Dar Trump, subliniază Schütte, „nu este un ideolog”. Nu are o viziune coerentă asupra lumii. Aparatul de politică externă a fost, de altfel, atât de mult slăbit de el, încât o politică unitară a devenit aproape imposibilă.

Marile abateri: Orientul Mijlociu și China

Cea mai mare abatere de la principiile „civilizaționismului” privește Orientul Mijlociu. Atât războiul din Iran, cât și relația specială cu Israelul contrazic ideea unei retrageri din regiune, în numele concentrării exclusive asupra spațiului civilizațional occidental.

Pentru „noii conservatori”, adaugă expertul, Israelul nu face parte din acest spațiu.

În privința Chinei, poziția administrației rămâne neclară, spune Schütte. Ea oscilează între un curs de confruntare economică și unul semnificativ mai conciliant decât sub Joe Biden sau în timpul primului mandat al lui Trump.

O abordare pur civilizațională ar presupune, în schimb, recunoașterea Chinei drept o civilizație egală în drepturi, cu un drept legitim de a domina propria regiune, inclusiv Taiwanul.

Europa și emisfera vestică: unde doctrina se vede cel mai clar

Cel mai clar se vede această abordare, în opinia lui Schütte, în politica față de Europa și față de emisfera vestică.

Sprijinul acordat „partidelor patriotice europene” și îndemnul de a „cultiva rezistența” față de cursul politic al Europei sunt înscrise chiar în Strategia de Securitate Națională, o consecință directă a „manualului civilizațional”.

Deocamdată, pașii concreți sunt puțini: Vance s-a întâlnit cu lideri ai partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania și a făcut campanie în Ungaria pentru fostul premier Viktor Orbán.

Departamentul de Stat a înființat, de asemenea, un fond destinat sprijinirii financiare a organizațiilor societății civile care împărtășesc această viziune. Guvernele aflate în funcție și partidele mainstream s-au opus atât acestei retorici, cât și implicării în politica lor internă.

De ce extrema dreaptă europeană nu primește cu entuziasm acest sprijin

Nici partidele europene de extremă dreapta, care ar trebui să fie „aliați civilizaționali” naturali, nu au primit cu entuziasm acest sprijin.

Ele sunt apropiate de MAGA prin spirit, întrucât împărtășesc aceeași opoziție față de liberalism și aceeași concepție despre identitate. Dar, pentru ele, suveranitatea națională rămâne, de asemenea, esențială, notează NYT.

Amenințările legate de Groenlanda, implicarea în America Latină și în Orientul Mijlociu, precum și tarifele care le-au afectat inclusiv propriul electorat, au provocat un val de nemulțumire în Europa.

Mulți dintre reprezentanții „noii drepte” americane, consideră Schütte, subestimează antiamericanismul profund înrădăcinat al extremei drepte europene. SUA au fost tradițional percepute drept forța universalistă supremă, care amenință suveranitatea și cultura Europei. Politica economică neoliberală și prezența trupelor americane au întărit, la rândul lor, acest sentiment.

De aceea, spune cercetătorul, există „semne serioase de întrebare” în privința șanselor ca acest program civilizațional să găsească ecou chiar și în rândul forțelor europene ideologic apropiate.

Contradicțiile de fond: o lume deja prea interconectată

Schütte vede în „civilizaționism” o încercare de întoarcere la o lume mai simplă și mai puțin interconectată. „Noii conservatori” vorbesc deschis despre necesitatea de a „opri ceasul progresului” și de a „anula secolul XX”.

În opinia expertului, lumea este însă deja prea interconectată pentru ca o mare putere să se poată concentra exclusiv asupra propriei curți.

Există și alte contradicții. Granițele civilizaționale nu pot fi trasate clar.

„Va include civilizația rusă și țările baltice? Unde se trage linia dintre civilizația chineză și cea indiană?”, se întreabă cercetătorul.

O strategie menită să prevină războaiele dintre marile puteri ar putea deveni, în opinia sa, chiar rețeta pentru un astfel de război. La fel de neclar rămâne și motivul pentru care puterile medii, care nu revendică un spațiu civilizațional propriu, precum Japonia, ar trebui să accepte, de exemplu, hegemonia Chinei.

Carl Schmitt, nu Huntington: reperul intelectual al „noii drepte”

Pentru „noii conservatori”, spune cercetătorul, reperul intelectual mai apropiat nu este Huntington, cel care anticipa o „ciocnire a civilizațiilor”, ci teoreticianul și juristul german Carl Schmitt. După venirea lui Hitler la putere, Schmitt a aderat la partidul nazist.

Schmitt susținea că o lume organizată în blocuri spațiale – Grossraum, adică „spații mari” – conduse de hegemoni regionali ar fi una pașnică. În opinia sa, acest model ar elimina principala sursă de conflict între marile puteri: dilema securității generată de teama de ingerințe externe.

Viitorul curentului

Pentru ca „civilizaționismul” să devină politică oficială a administrației, este nevoie de un simbol politic, apreciază Schütte. Un astfel de simbol ar putea fi chiar Vance, profund influențat de gândirea „noii drepte”.

Dar, în orice caz, subliniază expertul, citat de NYT, proiectul ideologic al „noilor conservatori” va continua să existe.

„Ideile lor sunt deja instituționalizate și se bucură de un sprijin solid în rândul tinerei generații. Indiferent ce se va întâmpla la alegerile din 2028, acest mod de gândire va continua să modeleze politica internă și externă a Statelor Unite”, conchide Schütte.