Jurnalist rus: Nu Ucraina are nevoie de o „denazificare” fictivă, ci Rusia are nevoie de o destalinizare reală

Vladimir Putin FOTO Shutterstock

Sistemul lui Putin nu poate fi îmbunătăţit, reformat, modernizat şi nici măcar pur şi simplu normalizat. Acesta duce la distrugerea Rusiei.

Sistemul lui Putin nu poate fi îmbunătăţit, reformat, modernizat şi nici măcar pur şi simplu normalizat. Acesta duce la distrugerea Rusiei. Dacă există un sistem anti-rus, acesta este Putinismul. Dacă există un simbol al antipatriotismului, uitării şi pervertirii fundamentelor de bază ale naţiunii, acesta este elita lui Putin, scrie Andrei Kolesnikov, preşedintele Programului de politică internă şi instituţii politice a Centrului Carnegie din Moscova. 

Este imposibil să pui un semn egal între stat şi popor. Dar putinismul duce la o situaţie în care un stat necinstit îşi transformă cetăţenii în oameni necinstiţi.

Nimeni nu ştie mai bine decât ruşii înşişi că un autocrat încolţit devine şi mai periculos - pentru lume, dar mai ales pentru cetăţenii Rusiei. Artileria îşi loveşte propriii oameni, nu numai din afara graniţelor Rusiei către Occident, ci şi din interiorul ţării.

Putin a ucis neprihănirea istorică a naţiunii care s-a bazat pe amintirea sacră a victoriei din 1945 în Marele Război Patriotic. Guvernul lui Putin a păstrat această amintire ca un scut istoric. Dar după ce a tras asupra Kievului şi Harkovului, a pierdut acel scut moral. Exploatarea acelei victorii pare deosebit de cinică.

Putinismul şi-a pierdut fundamentul istoric, autodeterminarea istorică. A mărunţit, a redus memoria Marelui Război la paradigme şi ameninţări fictive, la odioasa „denazificare şi demilitarizare a Ucrainei”. Acesta este un exemplu istoric uimitor al unui regim politic care sapă la temelia propriei sale legitimităţi istorice.

Nu Ucraina are nevoie de o „denazificare” fictivă, ci Rusia are nevoie de o destalinizare reală. Nu s-a lucrat pentru a depăşi trecutul dificil, iar acum acest trecut distruge naţiunea, simţul ei de sine, autoidentificarea. Ceea ce a mai rămas este defensivă, de parcă naţiunea ar fi asediată într-o cetate şi suferă de sindromul Stockholm, legându-se cu temnicerul.

Când o ţară care pretinde un rol de conducere ca imperiu, deşi unul imaginar, se autobombardează, chiar şi imperiul imaginar dispare. Un imperiu adevărat trebuie să aibă soft power, nu forţă disproporţionată. 

„Sistemul lui Putin nu poate fi îmbunătăţit, reformat, modernizat sau chiar pur şi simplu normalizat. El duce la distrugerea Rusiei. Dacă există sistem anti-rus, acesta este putinismul. Dacă există un simbol al antipatriotismului, uitării şi pervertirii fundamentele de bază ale naţiunii, este elita lui Putin”, scrie Andrei Kolesnikov.

Aliaţii Rusiei sunt acum armata, Eritreea şi Coreea de Nord. În sinuciderea politică şi economică a regimului Putin, acesta a coborât Rusia la acelaşi nivel cu Coreea de Nord. Acest lucru s-a făcut cu consimţământul tacit şi laş al elitelor.

O mare putere care a devenit membră a comunităţilor şi organizaţiilor internaţionale, o ţară care şi-a făcut drum spre o economie de piaţă şi o constituţie democratică, a fost redusă la a fi un spoiler global şi apoi o ameninţare pentru întreaga lume.

Dar economia rusă nu există în afara economiei globale. Nicio „substituţie a importurilor” nu este posibilă fără componente globale şi stoc de seminţe, transport în containere şi importuri tehnologice. „Substituţia importurilor” nu există deoarece economia de piaţă, ca şi ştiinţa, nu are naţionalitate şi poate funcţiona doar într-o economie mondială.

Primul lucru pe care l-a făcut guvernul după începerea „operaţiunii speciale” a fost acela de a interzice transferul şi exportul de bani, astfel încât cetăţenii să nu fugă, ci să fie forţaţi să împărtăşească consecinţele deciziilor lor cu elitele - să strângă cureaua acasă, nu să-şi pună centurile de siguranţă în ultimul avion care pleacă spre „blestematul Vest”.

Putin a vrut să vorbească cu liderii lumii de la egal la egal şi, ca urmare, nimeni nu vorbeşte cu el. El a fost condamnat la Adunarea Generală a ONU de 141 de naţiuni şi chiar şi fratele mai mare China ar putea privi vecinul său cu o oarecare teamă.

Ruşii nu au de ales decât să-şi „cultive propria grădină”, adică să se hrănească din propria grădină. Nu există niciun ajutor. Artileria îşi loveşte propriii oameni, conchide jurnalistul Andrei Kolesnikov.