„Generaţia Putin”, împotriva războiului. Corespondenţa unui cuplu rus: el recrut, ea protestatară. „Cu atâtea rachete, parcă am lansa un război contra Europei”
0
Ea are 25 de ani şi este studentă, el are 24 de ani şi este recrut în armata rusă. Sunt un cuplu din Siberia care fac parte din generaţia Putin - ei nu au trăit sub un alt regim şi, totuşi, până la invazia rusă a Ucrainei au dus o viaţă confortabilă, cu acces la stilul de viaţă din Occident: Facebook, Ikea, cafenele, vacanţe în străinătate şi Netflix.
Publicaţia germană „Der Spiegel” le-a publicat mesajele text după izbucnirea războiului.
Ea spune că nu se mai teme pentru că simte că nu mai are nimic de pierdut de când el e implicat în războiul din Ucraina - chiar dacă, propriu-zis, el nu se află pe front.
Ea: Ştii ce s-a întâmplat ieri, nu-i aşa?
El: Ce?
Ea: Rusia a pornit războiul.
El: E oficial acum? Chiar au invadat?
Până în acest moment el n-a făcut decât să descarce la foc continuu din trenuri tone de muniţie şi focoase convenţionale pentru rachete, dar nu a ştiut motivul.
Generaţia lui Putin sunt tinerii care nu au cunoscut decât regimul său şi care multă vreme au luat prea puţin contact cu războaiele sale, fiind prea mici când bombele ruseşti cădeau peste Cecenia şi abia intraţi în adolescenţă când Putin a atacat Georgia. La momentul anexării Crimeei, el a fumat prima dată narghilea. Când Putin bombarda Alep, ea comanda produse de machiaj de pe internet Acestea nu sunt războaiele lor, scrie Der Spiegel.
Acum, omul care se laudă că nu foloseşte un smartphone îi târăşte după el în trecut. Tânărul nu-şi doreşte nici să moară şi nici să ucidă în numele acestui trecut. Ea simte ruşine că este rusoaică. Dacă amândoi scapă cu bine, vor să plece din ţară.
Primul lor schimb de mesaje datează din 5 februarie, când el se urcă în tren, deşi nu are nicio idee unde se duce şi în ce scop.
„Mă pregătesc mental. Doar că nu ştiu exact pentru ce. Nu ni se spune nimic”, scrie el.
A studiat informatică şi vrea să facă şi un masterat. Până să fie chemat pe front îşi petrecea serile jucându-se pe computer, unde salva de apocalipsă lumi fantastice.
Nimic despre război
În oraşul lor din Siberia nimeni nu pomeneşte de război. Putin a consolidat o forţă armată mare, Rusia având mai bine de 400.000 de soldaţi profesionişti. De asemenea, de când a venit la putere, Putin a dezvoltat arme avansate, rachete supersonice, iar Rusia şi-a modernizat flota de avioane.
În Rusia, tinerii între 18 şi 27 de ani au stagiu militar obligatoriu de un an. Tânărul din Siberia l-a început în vară după ce a absolvit.
Cuplul e împreună de trei ani şi pentru prima dată sunt departe unul de celălalt.
Îşi scriu mesaje - el de pe un telefon normal, cu butoane, că nu i se dă voie cu altul, ea de pe IPhone.
E 25 februarie, a doua zi de război - ea nu a mai băgat nimic în gură de aproape 24 de ore şi are răni la călcâie de la cât a fugit de poliţie după ce a luat parte la o demonstraţie de pace.
Facebook şi Twitter nu mai pot fi accesate. Deschide o aplicaţie care îi calculează zilele până când el termină serviciul militar - încă 130 de zile. Plănuiau o excursie la Sankt Petersburg când el a fost chemat pentru stagiul militar. Mai fuseseră în Turcia, dar văzuseră prea puţin din Rusia.
7 februarie. Ea: Ce impresie îţi face din tren? El: E peste tot acelaşi peisaj. Parcă merg în cerc.
Cei doi s-au întâlnit la un spital. Amândoi se tratau pentru depresie de care sufereau de la începutul vieţii lor adulte. Ea, copil unic, a fost crescută de la doi ani doar de mama sa, o contabilă, după ce tatăl le-a părăsit. Spune că a fost o perioadă în copilăria sa când au trăit mai bine decât în epoca Putin pentru că preţurile ridicate la petrol aduceau mulţi bani în ţară.
El este fiul unei doctoriţe şi al unui ofiţer de informaţii. Familia a locuit într-o garsonieră pentru a economisi bani pentru singurul lor copil. Tatăl şi-a dorit ca el să aibă o carieră în informaţii, dar a picat examenul de intrare la Academia de Informaţii.
10 februarie. „azi mă simt ca un muncitor necalificat. Instalăm corturi pentru cantină. Avem o bucătărie. Se găteşte prin rotaţie. Cea mai rea este toaleta”.
Ea stă într-o cămăruţă de cămin unde are cărţi de filosofie, de literatură americană şi o lumânare cu miros de lavandă. Când s-au cunoscut, ea era interesată mai mult de artă decât de politică, dar încă de atunci aveau discuţii despre Putin. Pentru ea totul s-a schimbat în 2016 când universitatea le-a cerut studenţilor de la universitatea ei să vină la un marş pro-Putin, cu ocazia împlinirii a doi ani de la anexarea Crimeei
„Deodată am început să mă simt ca un obiect”, spune ea.
„Nu merităm oare un lider cât de cât decent?”, a scris ea doi ani mai târziu într-un eseu la facultate - protestul său faţă de o Rusie care de secole cedează conducerilor tiranice, acceptând să fie manevrată de acestea şi care, după ce a avut o constituţie democratică, nu a fost interesată să o pună în aplicare.
Părinţii lor au votat pentru Vladimir Putin.
Ea: Sună-ţi părinţii mâine - sunt îngrijoraţi, mai ales mama ta.
El: Nu cred că o voi face”.
La mijlocul lunii februarie, unitatea sa este staţionată într-un sat, la doar câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina. Soldaţii locuiesc în barăci. Aici descarcă încărcăturile de muniţie şi focoasele de rachete aduse cu trenuri din Rusia.
„Pregătim atât de multe rachete de parcă am avea de gând să lansăm un război contra întregii Europe”.
Dacă el amână să-şi sune părinţii, ea evită să vorbească cu bunica sa. Ultima oară, aceasta a plâns isteric aflând că nepoata sa merge la manifestaţii contra armatei ruse. Născută în timpul celui de-al doilea război mondial, a ieşit la pensie când Putin ajunsese deja la putere. Ani de zile, a auzit ştiri despre ceea ce Putin numeşte genocidul ruşilor în Ucraina şi a căpătat convingerea că ruşii ar trebui să-i bombardeze pe fasciştii din Kiev, cum au făcut-o în 1943.
În Rusia, protestatarii se organizează pe Telegram - marşuri, afişe şi locuri unde poţi vorbi fără teamă. Sunt grupuri cu sfaturi despre cum să te protejezi şi cele unde se anunţă proteste. Cei care au ieşit primii în stradă sunt tinerii din noua generaţie - cei mai mulţi lipsiţi de o conştiinţă politică până la izbucnirea războiului, care i-a afectat direct şi pe ei. Tot mai puţini ruşi au ieşit în stradă pentru că ştiu bine ce i-ar aştepta la închisoare - tratamente brutale, tortură.
Tinerii care nu sunt străini de proteste au învăţat că, în ciuda revoltei lor, Putin a rămas la putere.
„Acum e şi războiul meu”
Pe măsură ce disperarea şi neputinţa ei cresc, tânăra nu se mai ascunde:
„Aproape m-au arestat ieri. Mă va opri asta să merg la proteste? Nu. Mă întorc mâine pe străzi şi o voi face şi ziua următoare. Nu mai am nimic de pierdut. Bărbatul iubit este la război împotriva voinţei lui. Descarcă mii de rachete şi le ataşează focoase. Acum e şi războiul meu”.
16 februarie. El: „Am trudit până la 22:00 ieri. Iar azi sunt de gardă. Unitatea în ale cărei cazărmi stăm se întorc aici. Nu ştiu unde ne vor mai trimite. Sper că acasă”.
În zilele precedente invaziei, trupele ruse au încercuit Ucraina din nord, est şi Marea Neagră, iar din Crimeea au fost mutate în apropierea graniţei blindate, cisterne cu combustibil, bucătării mobile
şi spitale de campanie.
18 februarie. „Car muniţie. Întâi de toate trebui să ne întoarcem la cazărmi. Aş vrea să ne spună şi nouă ceva”.
Declaraţia lui Putin de război vine la 21 februarie odată cu discursul lui privind naţiunea.
22 februarie. El: Ne spun că nu avem voie să discutăm despre asta.
Ea: Adică?
El: Despre deplasarea noastră de lucru, despre ce facem acolo”.
25 februarie. 1.600 de protestatari arestaţi în 53 de oraşe.
În Siberia sunt -15 grade Celsius şi zăpada scârţâie sub picioare. Tânăra e atentă acum la orice zgomot de paşi şi priveşte frecvent în urma ei. Într-o seară de vineri ca asta amândoi erau acasă la prieteni. Parcă au trecut 100 de ani de atunci. Acum aceiaşi prieteni îşi văd de viaţă - unul s-a căsătorit chiar în prima zi de război, un altul spune că nu-şi poate pierde slujba la primărie.
Acum confidenţii ei sunt ruşii întâlniţi la proteste, dintre cei care poartă steaguri ucrainene.
„Doar în aceste patru zile am cărat 15 tone de muniţie”
Ea: Dragă, nu ai dat niciun semn de câteva zile.
El: Nu am voie să-ţi spun asta, dar am calculat şi doar în aceste patru zile am cărat 15 tone de muniţie.
Ea: Ştii ce s-a întâmplat ieri, nu-i aşa?
El:Ce?
Ea:Rusia a pornit războiul.
El:E oficial acum? Chiar au invadat?
Ea: Da, credeai că degeaba ai tot cărat acele cutii?”
Putin a interzis orice referinţă la război. Oficial, Rusia nu duce niciun război. Unii protestatari au înlocuit sloganul „Nu Războiului” cu „Nu Vină”.
Când a fost trimis la graniţa cu Ucraina, comandantul i-a spus că „este un tur logistic” fără alte detalii. Misiunea urma să dureze o lună, până pe 6 martie. Acum îi spune că acel tur în serviciul datoriei a fost extins pe termen nedeminat. Nimic despre vreun „război”.
Autoritatea responsabilă cu cenzura a emis avertismente către principalele portaluri încă deschise - postul de televiziune Dojd, postul de radio Ekho Moscovi şi publicaţia „Novaia Gazeta” - „operaţiune specială de menţinere a păcii”, nu război.
„Detest ce fac aici, dar te rog să nu te duci la proteste. Ce aş putea face dacă te arestează?”
Tânăra merge cu un grup format în principal din femei în jurul vârstei de 30 de ani, condus de o artistă, să imprime un mesaj uriaş de pace pe zăpadă. Pe zi vor încerca să-l filmeze cu drona şi să-l difuzeze pe reţelele sociale.
Generaţia Putin are puţine mijloace să i se opună lui Putin care pe parcursul anilor a devenit nu doar mai puternic, ci şi mai imprevizibil. O generaţie oscilând între ruşine şi frică, uneori ruşinea de nu-l putea opri pe Putin, care aruncă bombe asupra oraşelor civile în numele lor, prevalează.
„Acelea nu sunt rachetele noastre, vin dinspre Kiev”
Mama ei nu o crede: „Acelea nu sunt rachetele noastre, vin dinspre Kiev”. Circa 11 milioane de ruşi au rude în Ucraina. Părinţii şi bunicii lor au luptat împreună împotriva lui Hitler. Dar acum aceşti ruşi le spun că nu are loc niciun război, armata rusă doar eliberează ţara de drogatul şi fascistul Zelenski. La televiziunea publică rusă sunt actualizări zilnice asupra exterminării Ucrainei sub conducerea lui Zelenski.
26 februarie. Ea: Asaltează Kievul. Sunt şocat. El:Poate ar fi preferabil să dezertezi? El: Nu plănuiesc să putrezesc în închisoare. Mai am doar patru luni şi apoi pot începe să-mi scot din minte acest coşmar.
Singură la masa unei cafenele ,ea îl ascultă pe preşedintele ucrainean pe You Tube: „Armata noastră este aici, la fel şi societatea civilă. Cu toţii suntem aici. Ne apărăm independenţa, ţara”.
Ea: romite-mi ceva. Dacă te trimit acum, spune nu. Nu semna nimic. Citesc că ei pun acum presiuni asupra recruţilor. Nu vei fi un soldat profesionist - refuză-i. Îmi promiţi? Chiar dacă te torturează?
El: Nu am de gând să semnez nimic, nu sunt tâmpit. Nu au de gând să ne trimită acolo. Doar cărăm lucruri.
„De fapt, tu eşti cea curajoasă. Spui deschis că eşti împotriva acestei nebunii. Sunt mândru de tine. Mie probabil că îmi lipseşte curajul tău”, ii scrie în timp ce ea se pregăteşte să meargă la proteste.
27 februarie. Ea: „Am fost arestată”.
El: „Au pus forţele nucleare în alertă”.
28 februarie. El: Să emigrăm când te ntorci.
El: De acord.
Ea: Dacă se produce un miracol putem rămâne, dar mă tem că nu va fi cazul şi vom fi nevoiţi să ne alăturăm partizanilor.
El: Nu există miracole.
5 martie. El:Te implor: aşteaptă-mă, nu te pune în pericol, nu te lăsa aruncată în închisoare.
Ea:Îi văd cum ne rup afişele cu semnele păcii şi îşi pictează Z-ul peste tot ca o svastică.
El: Gândeşte-te la noi. Nu la toţi ceilalţi, nu la ţara noastră, ci la noi doi. Vom scăpa de aici. Te iubesc şi vreau să-mi întemeiez o familie cu tine.
Ea: Şi eu te iubesc. Te rog să mă ierţi dacă se întâmplă ceva”.
Tânărul a sunat-o recent pentru a-i spune că i s-a prezentat un contract pe care a fost îndemnat să-l semneze dacă îi pasă de siguranţa poporului său. El spune că a refuzat, ca şi toţi ceilalţi din unitatea lui. De atunci 20 dintre ei au fost transferaţi la graniţă - unde sarcina lor este să care lucruri.
Se încarcă comentariile...
