Ce se ascunde în spatele poziției inflexibile a lui Putin privind Ucraina?

Uneori, nu ceea ce se spune are cel mai mare impact, ci reacția pe care o stârnește. Aflat în Extremul Orient rus, președintele Vladimir Putin a transmis un avertisment clar Occidentului: să nu ia în calcul trimiterea de trupe – nici măcar sub forma unor forțe de menținere a păcii – în Ucraina.

Președintele rus Vladimir Putin/FOTO:AFP

„Dacă acolo vor apărea trupe”, a declarat liderul de la Kremlin, „mai ales acum, în plin conflict, pornim de la premisa că acestea vor fi ținte legitime pentru distrugere.”

A urmat reacția.

Audiența prezentă la Forumul Economic din Vladivostok – alcătuită în mare parte din oficiali ruși și lideri de afaceri – a aplaudat declarația. Aparent, amenințarea de a „distruge” trupe occidentale a fost bine primită.

Privind scena din sală, reacția a fost, pentru unii observatori, tulburătoare.

Aceasta s-a produs la doar o zi după ce un grup de aliați ai Ucrainei – așa-numita „Coaliție de voință” – anunțase intenția de a crea o „forță de reasigurare” pentru perioada de după război.

Aplauzele s-au reluat când președintele rus a sugerat că ar fi dispus să se întâlnească cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski – dar doar pe teritoriul Federației Ruse.

„Cel mai potrivit loc pentru această întâlnire este capitala noastră, Moscova, Oraș Erou”, a declarat Vladimir Putin.

În afara Rusiei, propunerea a fost privită cu scepticism – considerată nerealistă și interpretată mai degrabă ca un act de provocare politică, noyează BBC.

Totuși, această ofertă reflectă fidel poziția actuală a Kremlinului în ceea ce privește conflictul din Ucraina: „Da, dorim pacea – dar doar în condițiile noastre. Nu le acceptați? Atunci nu va fi pace.”

O atitudine alimentată de convingeri și simboluri

Inflexibilitatea afișată de Moscova este susținută de mai mulți factori.

În primul rând, de convingerea Kremlinului că Rusia deține inițiativa pe câmpul de luptă.

În al doilea rând, de recentele succese diplomatice. În această săptămână, Putin s-a întâlnit în China cu mai mulți lideri mondiali. Imaginile au avut un mesaj clar: Rusia are prieteni influenți – precum China, India și Coreea de Nord.

Un alt element important este percepția față de Statele Unite. Luna trecută, președintele american Donald Trump l-a invitat pe Vladimir Putin la un summit în Alaska. În Rusia, presa pro-Kremlin a prezentat acest episod drept dovada că eforturile Occidentului de a izola Moscova au eșuat.

Anterior, Trump a lansat avertismente și termene-limită în încercarea de a determina Kremlinul să pună capăt războiului. A amenințat inclusiv cu sancțiuni suplimentare.

Dar lipsa unor acțiuni concrete a fost interpretată la Moscova drept o slăbiciune – și a contribuit la creșterea încrederii Kremlinului.

Putin a lăudat public inițiativele lui Trump privind pacea. Cu toate acestea, a respins propunerile de încetare a focului și nu a dat semne că ar fi dispus să facă vreo concesie în privința Ucrainei.

Timpuri diferite, traiectorii divergente

Unde ne aflăm, așadar, în privința perspectivelor de pace?

Recent, președintele rus a declarat că „vede lumina de la capătul tunelului”.

Totuși, în momentul de față, pare că Rusia, pe de o parte, și Ucraina împreună cu Europa (și într-o anumită măsură și Statele Unite), pe de altă parte, se află în tuneluri diferite, pe drumuri diferite, cu destinații diferite, subliniază BBC.

Pentru Ucraina și aliații săi europeni, prioritățile sunt clare: încheierea luptelor, consolidarea garanțiilor de securitate pentru Kiev și asigurarea capacității de apărare pe termen lung pentru a preveni o nouă agresiune.

Pentru Putin, „lumina de la capătul tunelului” pare a reprezenta altceva: o victorie rusă în Ucraina și, mai larg, conturarea unei noi ordini internaționale în care Moscova are un rol central.

În aceste condiții, este dificil de anticipat unde – și dacă – aceste viziuni divergente se vor întâlni.