Așa-zisele „alegeri“ nu vor aduce vreo schimbare în Rusia, dar înfrângerea lui Putin în Ucraina da

Alegerile prezidențiale din Federația Rusă nu vor declanșa nici o schimbare în țară, dar înfrângerea armatei ruse pe frontul din Ucraina da, susține istroicul britanic Timothy Garton Ash , în „The Guardian“.

Alegerile prezidențiale din Rusia au loc între 15 și 17 martie FOTO EPA-EFE

Ultimele câteva săptămâni ne-au arătat că există încă o Altă Rusia, așa cum a existat o Altă Germanie chiar și la apogeul puterii lui Adolf Hitler în cel de-al treilea Reich. Zeci de mii de ruși de toate vârstele și clasele sociale și-au asumat riscul unor represalii ulterioare pentru a-i aduce un omagiu lui Navalnîi, producând acea imagine de neuitat a mormântului său acoperit într-un munte abrupt de flori. La înmormântarea lui, au scandat „Navalnii! Navalnîi!”, „Opriți războiul!” și „Ucrainenii sunt oameni buni!”

Alți militanți curajoși pentru o Rusie mai bună, precum Vladimir Kara-Murza și Oleg Orlov , sunt în închisoare și trebuie să ne temem pentru viața lor. În afara țării, Iulia Navalnaia duce lupta soțului ei cu un curaj și demnitate extraordinare, arătând, de asemenea, că ea condamnă războiul lui Putin din Ucraina. Dând un bun exemplu al politicii mai „inovatoare” pe care a susținut-o recent în fața parlamentului european, ea a cerut susținătorilor Navalnîi să se prezinte la secțiile de votare duminică la prânz, pentru a crea o imagine vizibilă a celeilalte Rusii fără a pune în pericol direct niciuna. Unii au spus că vor scrie cuvântul „Navalnîi” pe buletinele lor de vot. Între timp, multe sute de mii de ruși care detestă regimul Putin și doresc cu pasiune ca Rusia să aparțină Europei și Occidentului, au luat calea exilului“, scrie istroicul britanic Timothy Garton Ash , în „The Guardian“.

„Cealaltă Rusie“

Este imposibil de măsurat cât de mult sprijin are această Cealaltă Rusia cu adevărat în interiorul țării.

Un observator experimentat care încă locuiește în Rusia mi-a spus că aproximativ 20% din populație îl susține activ pe Putin, 20% i se opune activ, iar 60% acceptă pasiv lucrurile așa cum sunt - fără entuziasm, dar și fără a crede că schimbarea poate veni de jos. Aceasta poate fi doar o presupunere. De un singur lucru putem fi siguri: dacă Cealaltă Rusie triumfă în cele din urmă, numărul celor care au susținut-o tot timpul se va înmulți ca niște relicve ale adevăratei cruci, așa cum au făcut-o retrospectiv membrii rezistenței în Franța și Germania după 1945.

Indiferent ce se va întâmpla în acest weekend, ar fi în mod clar naiv să ne așteptăm la o schimbare de regim, sau chiar la o schimbare majoră de politică, la Kremlin în curând. Consultanții de "risc politic" pot câștiga onorarii corporative grase pentru a face predicții despre politica internă rusă. În realitate, singura afirmație pe care o poți face cu încredere despre viitorul Rusiei este că nimeni nu știe când și cum va avea loc schimbarea politică și dacă această schimbare va fi în rău sau în bine - sau, cel mai probabil, mai întâi una și apoi cealaltă.

Cum, în aceste condiții, să elaborăm o politică pentru Rusia? Un strălucit observator al afacerilor rusești a comentat că, înainte de 2022, Occidentul a avut o politică privind Rusia, dar nu și o politică privind Ucraina, în timp ce acum are o politică privind Ucraina, dar nu și o politică privind Rusia. Eu aș susține că politica noastră privind Ucraina este politica noastră privind Rusia - și singura eficientă disponibilă în acest moment. Asta și pentru că politica ucraineană a lui Putin este politica sa privind Rusia.

Fostul președinte rus și principalul amplificator al lui Putin, Dmitri Medvedev, a stat recent în fața unei hărți gigantice, pe care toată Ucraina, cu excepția unei mici părți din jurul Kievului, era reprezentată de Rusia, și a declarat: „Ucraina este cu siguranță Rusia". Observați gramatica colonială supremă: nu Ucraina „aparține” de Rusia, ci Ucraina este Rusia. Comparați: Irlanda este Marea Britanie (1916), Polonia este Germania (1939), Algeria este Franța (1954). O Rusie care încorporează Ucraina rămâne un imperiu. O Rusie fără Ucraina trebuie să pornească pe drumul lung și dureros parcurs de alte foste puteri coloniale, de la imperiu la ceva asemănător unui stat național mai "normal", scrie istoricul.

Victoria Ucrainei, esențială

Acest proces durează de obicei zeci de ani, fiind însoțit de instabilitate și conflicte. Însă, o victorie a Ucrainei - care, în ciuda recentelor declarații de sirenă care susțin contrariul, necesită în mod necesar ca Ucraina să recupereze cea mai mare parte a teritoriului său în următorii câțiva ani - ar fi o înfrângere majoră pentru Putin. Această înfrângere ar avea mai multe șanse de a cataliza schimbarea politică în Rusia decât orice alt scenariu alternativ.

Pe termen scurt, acest lucru va aduce un risc crescut de reacție escaladată din partea lui Putin și instabilitate în urma acestuia. Din acest motiv, o politică realistă privind Rusia trebuie să includă menținerea deschisă a tuturor liniilor posibile de colectare de informații despre Rusia și de comunicare cu aceasta; planificarea detaliată a situațiilor neprevăzute pentru orice eventualitate, de la cea mai rea la cea mai bună; și transmiterea de mesaje clare către Kremlin cu privire la costul unei noi escaladări rusești. De asemenea, Occidentul ar trebui să facă mai mult pentru a sprijini Cealaltă Rusie acolo unde poate, ceea ce în prezent înseamnă în principal în afara Rusiei și prin canale virtuale, îndeamnă istricul britanic.

„Ne aflăm la începutul unei noi perioade a istoriei europene și ceea ce vom face în acest an va avea consecințe pentru deceniile următoare. A permite Ucrainei să câștige acest război nu este doar singura modalitate de a asigura un viitor democratic și pașnic pentru Ucraina însăși. Este, de asemenea, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a îmbunătăți șansele pe termen lung pentru o Rusie mai bună, concluzionează Timothy Garton Ash , în „The Guardian