VIDEO Nicu Mâţă, o voce de aur a folclorului românesc, descoperit de Nicolae Botgros

Nicu Mâţă este un interpret de folclor, originar din satul Năvârneţ, raionul Făleşti, dar cunoscut şi apreciat mai mult în România. Fire receptivă şi sensibilă, cu o voce curată şi liniştitoare, Nicu a acceptat cu drag să ne vorbească despre colaborarea sa cu artiştii de peste Prut.

Cum a intrat muzica populară în sufletul tău? A existat un model artistic după care te-ai ghidat?

În familia mea s-a ascultat muzică dintodeauna, iar la sărbători, în special la cele de iarnă, se cânta. Tata era cel care urmărea cu mare interes toate programele de muzică populară, însă am moştenit glasul de la mama, ea cântă şi are un auz muzical foarte bun, chiar a şi predat cândva muzica în şcoală. Apropierea de muzica populară, într-un mod mai deosebit, s-a produs în vara anului 2005, când mă pregăteam de prima ediţie a Festivalului Concurs „Nicolae Sulac”. De atunci, m-am îndrăgostit ireversibil de muzica populară. „Întâlnirea” cu creaţia maestrului Nicolae Sulac a fost una marcantă, devenind în timp un model.

Cum a început colaborarea cu maestrul Nicolae Botgros şi orchestra „Lăutarii”?

La Festivalul „Nicolae Sulac” din anul 2009 am luat marele premiu, care, pe lângă satisfaţie şi bucurie, mi-a adus unul din cele mai frumoase şi importante daruri - colaborarea cu maestrul Nicolae Botgros şi orchestra „Lăutarii”. Imediat după concurs am făcut primele imprimări cu celebra orchestră. Maestrul m-a invitat la cele mai importante spectacole şi evenimente ale Lăutarilor. Acest lucru mă onorează şi mă responsabilizează.

Cu cine din artiştii de muzică populară din România colaborezi?

Colaborările cu artiştii din România au început în perioada participării la concursuri. În 2012, am luat Marele Premiu la Festivalul „Ponoare, Ponoare”, iar în urma acestuia, Niculina Stoican şi Petrică Mâţu Stoian mi-au propus să înregistrăm câte o melodie ce va fi inclusă pe albumele lor. Tot în acelaşi an, legenda cântecului românesc Sofia Vicoveanca m-a invitat să-i fiu alături în cadrul emisiunii „Cântec şi poveste” de la TVR. Dar, cu siguranţă, cel mai frumos cadou l-a constituit duetul pe care l-am avut cu Sofia Vicoveanca la emisiunea „O dată-n viaţă”.

Ce-ţi place să faci în timpul liber?

Îmi place să călătoresc, să descopăr oameni şi locuri noi. Sunt pasionat de istorie, cultură şi tot ce e legat de artă. În timpul liber merg la evenimente culturale, expoziţii, spectacole de teatru, spectacole de muzică, festivaluri, conferinţe şi lansări de carte. Bucureştiul este o oază de cultură, deoarece agenda culturală a oraşului este foarte bogată.

Cum îţi alegi repertoriul, care este unul foarte frumos?

În repertoriul meu am doar cântece din zona Moldovei. În general, caut melodii vechi instrumentale ce pot fi interpretate vocal; unele le modific, ocazional am mai apelat şi la creatorii de melodii în stil popular, după care le pun text. Un mare mulţumesc trebuie să îi spun prietenului meu, Mihai Pascar, care este autorul tuturor textelor de pe albumul ce vreau să îl lansez. Eu consider că interpreţii de muzică populară trebuie să ţină cont, pe cât este posibil, de zona din care vin.

Care ar fi principalele trasături care definesc cântecul/costumul zonei pe care o reprezinţi?

Eu reprezint zona Moldovei, în special nordul ei. Muzica din nordul Moldovei este bogată, aşezată, este prezentă trompeta şi alămurile. Costumul este ornamentat în culori stridente.

Se mai pastrează tradiţiile prin satele Republicii Moldova? Ce obicei, de acasă, ţi-a rămas în suflet?

Eu sunt destul de pesimist în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiilor la noi. Mă tem că odată cu generaţia de vârsta a treia o să dispară tradiţiile şi obiceiurile. Bineînţeles că satul moldovenesc a evoluat ca infrastructură, însă din punct de vederea al tradiţiilor şi al conservării lor este o involuţie.

Îmi amintesc cu plăcere cum mergeam cu uratul pe la toate rudele şi pe la vecini. Se mai făcea pe atunci capra, ursul, caii, se mergea cu colindul. Nu ştiu dacă se mai păstrează, astăzi, la mine în sat aceste obiceiuri, însă, am constat, cu regret, că cei mici nici măcar nu se mai joacă.

Ce planuri ai pentru viitor, rămăi la Bucureşti sau te intorci acasă?

Îmi doresc de foarte mult timp să înregistrez un CD. Sper ca în acest an să fie gata şi, dacă reuşesc, să fac şi o lansare. O să rămân în România, sunt de aproape patru ani la Bucureşti şi mă simt foarte bine. Pot să vă spun că eu nu mai ţin cont de această frontieră, pentru mine Basarabia e România, cânt acolo unde sunt invitat, merg acasă la Făleşti să-mi văd părinţii, sora mea stă la Chişinău, am prieteni peste tot în ţară şi încerc să păstrez legătura cu toţi.