Unificarea Basarabiei cu România e un fapt firesc. Limba moldovenească, o absurditate

Mihaela Toader spune că George Ciorănescu este aproape necunoscut pentru publicul românesc de pe ambele maluri ale Prutului FOTO: Facebook

În numeroase studii şi conferinţe, intelectualul român George Ciorănescu a subliniat absurditatea tezei privind existenţa limbii moldoveneşti în Republica Moldova. Basarabia a însemnat pentru Ciorănescu din exil o preocupare constantă în a-i demonstra dreptul istoric, recunoaşterea internaţională, cultura şi limba română şi vocaţia sa europeană.

El a invocat, astfel, unificarea Basarabiei cu România ca un fapt firesc, istoric, şi nu ca un motiv de cucerire militară a românilor, aşa cum Rusia nu oboseşte să tot spună, apreciază Mihaela Toader, expert al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Mihaela Toader, istoric şi cercetător al exilului românesc, aminteşte că George Ciorănescu este aproape necunoscut pentru publicul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, chiar dacă proiectele şi eforturile sale internaţionale au introdus Basarabia pe harta mentală a Europei. În opinia sa, opera lui George Ciorănescu ar trebui să fie recunoscută şi valorificată atât în România, cât şi în Republica Moldova, deoarece acesta a fost şi rămâne un promotor şi un militant constant al ideii de unitate şi vocaţie europeană, chiar dacă unii istorici remarcabili de la Chişinău umbresc personalitatea lui Ciorănescu, invocând diverse motive egoiste care l-au mânat pe acesta să-şi asume în lume discursul despre Basarabia.

Ciorănescu, pasiune pentru Moldova

Toader subliniază că, în legătură cu viitorul Basarabiei, George Ciorănescu a afirmat deseori în scrierile sale din exil că printre factorii care ar juca un rol activ în favoarea unei viitoare uniri a Basarabiei cu România figurează convingerea de nezdruncinat a tuturor românilor - din Basarabia, din România şi din exil - că Basarabia înseamnă pământ românesc. „A existat o speranţă născută prin anii 1963-1964 a unor istorici români şi a unor personalităţi de la Bucureşti că s-ar fi putut pune problema deschis a drepturilor româneşti asupra Basarabiei, însă s-a risipit. Vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu la Chişinău în 1976 a însemnat o anulare a acestor speranţe. Însă, George Ciorănescu a apreciat că mulţi factori de slăbiciune a imperiului sovietic au atenuat virulenta rusificare care cumva s-a pierdut sub Gorbaciov şi care a amânat primejdia asimilării naţionalităţilor, practic, sine die”, aminteşte Toader. În viziunea sa, aşa cum spunea şi istoricul Matei Cazacu, studiile lui George Ciorănescu mărturisesc pasiunea sa constantă cu care a încercat să explice trecutul şi prezentul Basarabiei şi nordul Bucovinei sub toate aspectele: istoric, politic, diplomatic, lingvistic şi demografic.

Dreptul istoric, un argument pentru unire, nu cucerire

Cercetătorul subliniază că dreptul istoric al Basarabiei a fost invocat de George Ciorănescu în scrierele sale. Intelectualul român aflat în exil amintea de vechea origine moldovenească recunoscută Chişinăului prin anul 1436 într-un document în care se povestea de prosperitatea agricolă şi de monumente reprezentative pentru arhitectura veche românească. „Astfel, considera George Ciorănescu, nu putem vorbi de o controversă româno-rusă despre drepturile istorice asupra Basarabiei medievale din moment ce erau doar moldoveni iar ruşii nu îşi făcuseră apariţia. Tot în opinia sa, în 1918, dreptul istoric nu a fost pus de români în slujba unei cuceriri militare, ci a constituit numai un argument, menit să arate populaţiei care urma să decidă unirea, de partea cui erau dreptatea şi dreptul”, explică Mihaela Toader.

Limba moldovenească, o limbă inventată de Rusia

O altă preocupare, în scrierile lui George Ciorănescu, în exil, a fost documentarea asupra recunoaşterii internaţionale a Basarabiei ca pământ românesc. „Autorul ne precizează că diplomaţia românească înregistra un succes notabil o dată cu semnarea, la Paris, la 20 octombrie 1920, a Tratatului asupra Basarabiei. Din scrierile autorului, ne atrag atenţia câteva observaţii legate de ratificarea Tratatului de la Paris de către Marea Britanie la 1 ianuarie 1921. Cu prilejul semnării tratatului, un înalt funcţionar al Ministerului de Externe britanic declara: „Ne-am angajat să apărăm o frontieră a cărei menţinere nu reprezintă nici un interes pentru noi”. Referitor la ratificarea Tratatului de la Paris de către Franţa, George Ciorănescu scrie că în 1924, preşedintele Consiliului de Miniştri, Raymond Poincaré, declara în Camera Deputaţilor: „Nu putem să mai amânăm cu conştiinţa împăcată decizia noastră dreaptă faţă de pretenii noştri români”, aminteşte istoricul. În opinia sa, succesul înregistrat în perioada anilor 1950-1960 de teza lingvistică a identificării limbii moldoveneşti cu limba română nu a fost definitiv şi nici ireversibil, fiindcă scopul final al politicii lingvistice sovietice, anume rusificarea limbii şi populaţiei moldoveneşti, nu era bine servit de recunoaşterea adevărului că limba proprie a moldovenilor era cea românească.

„George Ciorănescu a fost considerat Benjaminul familiei Ciorănescu (...) Ciorănescu a desfăşurat o activitate politică impresionantă, pe plan românesc şi european, iar din 1984 a fost ales membru permanent al Mişcării Federaliste Europene. În Occidentul liber a vorbit ani întregi pe undele radio Europei Libere, adresându-se românilor din România şi Basarabia.  În exil a locuit la Paris şi apoi la München, unde a susţinut până la sfârşitul vieţii că România are vocaţie europeană, iar despre Basarabia, pământ românesc a vorbit ca despre un subiect care i-a stat pe inimă, fiindu-i foarte aproape de suflet”, evocă Mihaela Toader.

Ciorănescu susţinea Basarabia în SUA

Mihaela Toader povesteşte că Ciorănescu, la o conferinţă academică din Los Angeles în aprilie 1989, a vorbit şi a susţinut cele trei revendicări culturale ale „opoziţiei moldoveneşti” din Republica Moldovenească. „Aş aminti pe scurt despre aceste lucruri, deşi pasiunea pe care a manifestat-o pentru Basarabia ar merita mult mai mult. Primul punct din programul „opoziţiei” de la Chişinău a fost introducerea alfabetului latin şi pledoaria susţinută în privinţa continuităţii culturii române în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Alte aspecte invocate la acest capitol s-au referit la mentorul spiritual al culturii române, Mihai Eminescu, şi la valoarea tradiţiei religioase ortodoxe. Cea de-a doua revendicare a fost ridicarea graiului local la rangul de limbă de stat, care în opinia lui Ciorănescu era o victorie a „opoziţiei” moldoveneşti.  Iar al treilea punct din revendicările „opoziţiei” moldoveneşti a fost identificarea graiului moldovenesc cu graiul românesc”, relatează istoricul. În viziunea Mihaelei Toader, Ciorănescu a avut încrederea că acel zid chinezesc anacronic care izolează Basarabia de România va cădea şi se va crea un mare spaţiu spiritual românesc, unde s-ar putea dezvolta o cultură românească unitară.

Mihaela Toader este istoric şi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi licenţiată în istorie la Universitatea Bucureşti, având un masterat în Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană în cadrul SNSPA. Toader are şi un doctorat în Ştiinţe Politice, iar domeniile ei de interes sunt: exilul românesc postbelic, istoria exilului militar, istoria evenimentelor din decembrie 1989 din perspectiva exilului politic, cultură şi diplomaţie. A publicat articole în reviste de specialitate. Coordonator a mai multor proiecte culturale în cadrul IICCMER sau în colaborare cu Institutul Cultural Român,Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni şi Biblioteca Română din Freiburg.