Scrisoare către Stalin: „Vă rog până la lacrimi, scump şi măreţ tată!”

Cele 280 de scrisori găsite în Arhiva Naţională abordează probleme foarte sensibile. FOTO Alexandru Tarlev

În perioada stalinistă mii de oameni din RSSM, pomeniţi în faţa deportărilor şi persecuţiilor, scriau răvaşe către „conducătorul general al omenirii”, fiind convinşi că tovarăşul Iosif Vissarionovici îi va ajuta. Aproape 300 de scrisori de acest tip au fost găsite, analizate şi incluse într-o „carte nemaipomenită pentru istoriografia noastră” - „Scrisori către Stalin sau spovedaniile celor ocupaţi (1947-1953)”

Autoarea volumului, Mariana Ţăranu, doctor în Istorie, spune că perioada de documentare a fost grea din punct de vedere emoţional. Cele 280 de scrisori găsite în Arhiva Naţională abordează probleme foarte sensibile: de la oameni care îşi aşteptau copiii din Siberia, până la persoane care scriau că, pur şi simplu, nu au ce mânca. Semnatarii răvaşelor aveau între 13 şi 84 de ani.

Stalin - „Dumnezeul atotputernic”

„Dumneavoastră sunteţi părintele cel mai scump şi apropiat, nebiruitul tată, marele tovarăş Stalin, prieten al poporului nostru moldav”, astfel se adresau oamenii din RSSM dictatorului Stalin. Viorica Olaru, doctor în Istorie, explică ce impact negativ uriaş a avut dezinformarea asupra oamenilor. „Erau convinşi că dacă îi trimit o scrisoare lui Stalin, acesta o va citi şi lucrurile se vor schimba. Dezinformarea a dus la o ideologizare acerbă, oamenii credeau că Stalin este un salvator, tatăl lor”, a spus Viorica Olaru.

Lucrarea are trei capitole, iar conţinutul reprezintă un studiu amplu, o incursiune inedită în perioada nefastă a secolului trecut. Scrisorile nu sunt decât nişte strigăte de ajutor disperate ale cetăţenilor deveniţi peste noapte sovietici. Autoarea nu se limitează doar la expunerea scrisorilor, ci face o analiză desfăşurată, după un anumit criteriu a acestora, incluzând chiar şi detaliile ce ţin de drumul pe care îl parcurgeau aceste scrisori. „Scrisorile erau adresate lui Stalin, ajungeau la Comitetul Central de la Moscova, de aici erau redirecţionate la Sovietul Suprem de la Chişinău, de unde ajungeau din nou către comitetele raionale sau orăşeneşti de partid. Aici, pe loc, oamenii din raion verificau care este starea lucrurilor. Vă daţi seama, scrisorile ajungeau acolo de unde s-au pornit”.

O carte scrisă din poziţia ocupatului, şi nu al ocupantului

Autoarea Mariana Ţăranu povesteşte că a găsit scrisorile întâmplător şi că primele zile a petrecut mult timp în Arhiva Naţională pur şi simplu citindu-le. „Impactul a fost foarte mare, mi-am dat seama că aceste scrisori sunt nişte bijuterii care trebuie valorificate. Este foarte important că această carte este printre puţinele scrise de pe poziţiile celui ocupat, şi al nu al ocupantului.

Fiecare scrisoare adăposteşte o poveste de viaţă. În fiecare rând se regăseşte o tragedie. Autoarea mărturiseşte care sunt mesajele şi rugăminţile cele mai înduioşătoare. „Cineva scria «Daţi-ne voie să trăim!», «Patru feciori mi-au murit în război, mi-au luat casa, unde să trăiesc? Daţi-mi o bucată de pâine!». În una din aceste scrisori, o mamă spune că cei patru copii minori i-au fost deportaţi, iar casa le-a fost luată. Părinţii, rămaşi pe drumuri, nu cereau casa înapoi, ci îşi voiau cei patru copii alături. Când s-au retras armatele sovietice, au folosit tactica pământului ars şi au distrus casele. Un sătean scrie: «Mie mi-au distrus casa, daţi-mi bani să îmi construiesc alta, unde scrie în Constituţia voastră că aveţi voie să distrugeţi case?»”.

Moldovenii îşi iubesc călăul

Liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a fost prezent la lansare întrucât a susţinut editarea cărţii. Politicianul a spus că nici astăzi lucrurile nu stau diferit. Atunci oamenii erau naivi şi nu puteau vedea că Stalin nu era decât tatăl deportărilor şi al represiunilor. „Astăzi avem aceeaşi situaţie, Putin este considerat tatăl, deşi este de fapt un călău. Noi ne iubim călăul, dar trebuie să înţelegem că nu putem trăi sub umbrela lui, ci sub cea a Uniunii Europene şi a NATO”.

Mariana Ţăranu plănuieşte să lanseze un al doilea volum de scrisori ce vizează temele religioase şi cele politice.

30% dintre cei care îi scriau lui Stalin subliniau că sunt săraci: „Provin din săraci săraci” sau „M-am căsătorit cu o ţărancă săracă”. Iar 9% apelau la lacrimi: „Cu lacrimi în ochi ne adresăm toată familia din cinci suflete” şi „Vă rog până la lacrimi, scumpule şi măreţ tată”.