Moartea lui Ilie Ilașcu a îndoliat liderii de la Chișinău: ,,Un exemplu rar de demnitate și de identitate națională”
0Liderii de la Chișinău, printre care președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, și președintele Parlamentului, Igor Grosu, deplâng moartea patriotului Ilie Ilașcu, evidențiind că acesta a fost „un luptător dârz și neclintit, un exemplu rar de demnitate și de identitate națională”.
Președintele Parlamentului moldovean, Igor Grosu, a transmis primul mesaj de condoleanțe familiei lui Ilie Ilașcu.
,,A plecat dintre noi Ilie Ilașcu, un adevărat erou al Mișcării de Eliberare Națională, care a luptat cu toată ființa sa pentru libertate, pentru românism. Curajul său l-a transformat într-un simbol al rezistenței împotriva regimului separatist din stânga Nistrului și al afirmării identității românești.Transmit sincere condoleanțe familiei îndurerate și celor apropiați. Dumnezeu să-l odihnească în pace”, a notat acesta pe pagina sa de Facebook.
Lidera de la Chișinău, Maia Sandu, a subliniat că Ilie Ilașcu, un luptător dârz și neclintit, un exemplu rar de demnitate și de identitate națională, a avut o soartă grea, ,,fiind condamnat la moarte de regimul de la Tiraspol. Chiar și așa a rămas demn și curajos, oferind lumii întregi o lecție de dragoste față de neam și țară. Exprim condoleanțe rudelor și tuturor celor care l-au cunoscut”.
Anunțul familiei patriotului basarabean
Ilie Ilașcu, moldoveanul condamnat la moarte pentru că a susținut unirea Republicii Moldova cu România, a murit la vârsta de 73 de ani, vestea tristă fiind anunțată în seara zilei de luni, 17 noiembrie, de familia acestuia.
Acesta va fi condus pe ultimul drum joi, 20 noiembrie, la București, acolo unde era stabilit de mai mulți ani.
Născut la 30 iulie 1952, în satul Taxobeni, raionul Făleşti din Republica Moldova, Ilaşcu a absolvit Facultatea de Studii Economice din cadrul Universităţii Agricole din Chişinău. A lucrat ca economist-şef al Institutului de Cercetare „Nistru” din Tiraspol.
El a devenit cunoscut pentru opoziţia faţă de politica Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) privind limba moldovenească, susţinând utilizarea alfabetului latin şi recunoaşterea identităţii româneşti, precum și pentru faptul că a fost condamnat la moarte ca urmare a sprijinirii unirii Republicii Moldova cu România.
În ianuarie 1989, Ilaşcu a fost unul dintre fondatorii unei asociaţii moldoveneşti la Tiraspol. Iar câteva luni mai târziu, a fost arestat pentru prima dată, fiind eliberat după câteva zile, cu scuze oficiale. În acelaşi an, a fost demis din funcţie, însă şi-a recâştigat postul în urma unui demers juridic la procuratură.
La 5 septembrie 1989, Ilie Ilaşcu, preşedinte al filialei din Tiraspol a Frontului Popular Moldovenesc, organizaţie care susţinea unirea Republicii Moldova cu România, a fost ridicat de poliție în timpul unei întâlniri publice la Tiraspol, unde susţinea noile legi lingvistice adoptate de Parlamentul moldovean.
În data de 9 decembrie 1993, acesta a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi trei membri ai „grupului Ilaşcu” au primit pedepse cu muncă silnică între 12 şi 15 ani, fără drept de recurs. Pe durata procesului, inculpaţii au fost ţinuţi în cuşti metalice, fiind consideraţi „extrem de periculoşi”.
Sentinţa a fost contestată de mai multe organizaţii internaţionale pentru drepturile omului, care puneau sub semnul întrebării corectitudinea procesului, afirmând că cei acuzaţi ar fi fost urmăriţi penal doar pentru activitatea lor politică pro-românească. Ilaşcu a petrecut ani de zile în izolare, fără acces regulat la asistenţă medicală şi fără contact cu familia.
În timpul detenţiei din regiunea transnistreană, Ilaşcu a fost ales de două ori deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în alegerile din 1994 şi 1998, pe listele Frontului Popular Creştin Democrat.
În octombrie 2000, a primit cetăţenia română şi a renunţat la cetăţenia moldovenească. În acelaşi an, a fost ales senator în Parlamentul României, pe listele Partidului România Mare, reprezentând judeţul Bacău. A fost reales în 2004 şi a rămas senator până în 2008.
Ca urmare a presiunilor internaţionale privind drepturile omului, Ilie Ilaşcu a fost eliberat la 5 mai 2001. Alexandru Leşco a fost eliberat la 2 iunie 2004, Andrei Ivanţoc la 2 iunie 2007, iar Tudor Petrov-Popa la 4 iunie 2007.
Autorităţile ruse au negat orice implicare în arestarea şi condamnarea grupului Ilaşcu, însă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Kremlinul, obligându-l să achite despăgubiri morale de 187.000 de euro lui Ilie Ilaşcu.
Se încarcă comentariile...
