Video 5 mai: Eliberarea din închisoarea de la Tiraspol a lui Ilie Ilașcu, condamnat la moarte pentru că a susţinut unirea Republicii Moldova cu România
0Pe 5 mai, în 1789, a început Revoluția franceză, iar 1818 s-a născut Karl Marx, fondator al doctrinei care îi poată. În 1821, în aceeași zi, împăratul Napoleon Bonaparte al Franței a murit în exil, iar în 2001 patriotul român Ilie Ilașcu a fost eliberat din închisoarea Hlinoaia din Tiraspol.
1789: Începutul Revoluției franceze.
În data de 5 mai 1789 se convoacă, la Versailles, Adunarea Stărilor Generale (care nu mai fusese convocată din anul 1614).î
Este începutul Revoluției franceze - o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.
1818: S-a născut Karl Marx, fondator al doctrinei marxiste, filosof si economist
Se împlinesc 207 de ani de la naşterea filosofului, istoricului, economistului şi jurnalistului Karl Marx, considerat, alături de Friedrich Engels, părinte al comunismului, s-a născut pe 5 mai 1818, în Trier, Germania, a cărui viaţă a fost dominată de răzvrătire, sărăcie şi de boală.
Karl Marx este considerat de unii istorici autorul moral al crimelor regimului comunist, în timp ce alţii cred că scrierile sale au fost mai degrabă interpretate greşit.
Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și sistemele socioeconomice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere: așa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului si ca schimbările socio-economice se produc prin intermediul activității revoluționare organizate.
Potrivit modelului său, capitalismul urma să ia sfârșit prin lupta organizată a clasei muncitoare internaționale.
Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată marxistilor bolșevici condusi de Lenin.
1821: Împăratul Napoleon I moare în exil
Liderul politic și militar al Franței, Napoleon I - cunoscut mai ales ca Napoleon Bonaparte - ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea, a murit în exil pe Insula Sfânta Elena în Oceanul Atlantic în data de 5 mai 1821.
În ultimii săi ani de viață, Napoleon s-a îngrășat și avea un ten gălbui. Romancierul Paul de Kock, care l-a văzut în 1811, l-a numit pe Napoleon „galben, obez și umflat”.
Un căpitan britanic care l-a întâlnit în 1815 a afirmat: „Am fost foarte dezamăgit, la fel cum cred că au fost toți ceilalți, de aspectul său... Este gras, ceea ce noi numim pot-bellied, și, deși piciorul său este bine proporționat, este destul de grosolan... Este foarte gălbui, cu ochi gri deschiși și păr maro subțire, gras și, în general, un tip foarte urât, cu aspect de preot”
1949: S-a semnat tratatul prin care s-a creat Consiliul Europei
Zece ţări din Europa: Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Regatul Unit, Suedia și Țările de Jos au semnat tratatul de la Londra prin care a fost crea Consiliul Europei.
Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de “Adunarea Parlamentară”, alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de “Comitetul Miniștrilor”, alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre.
Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei. România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 – mai 2006 și președinția rotativă a Consiliului UE în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2019.
1965: S-a născut creatoarea de modă Irina Schrotter
Irina Șchrotter împlinește 60 de ani.
S-a născut la Iași. A urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. În 1990, a activat pentru un an ca medic stagiar la Spitalul de Urgențe „Sf Ioan” din Iași. Tot atunci, a deschis primul salon de înfrumusețare din Iași, iar un an mai târziu a avut prima prezentare de modă.
În anul 2006, a fondat la Iași Asociația FIT („Future in Textile”). A fost distinsă cu numeroase premii, printre care: Premiul „Personalitatea lunii” la Gala Personalităților, Premiul „Femeia anului 2001”, Premiul „Femeia de succes a anului 2004” și Premiul de „Excelență în modă”.
1988: S-a născut cântăreață britanică Adele
Cântăreața, compozitoarea și textiera britanică împlinește 47 de ani.
Adele Laurie Blue Adkins a venit pe lume în Tottenham, Londra. Ea a fost primul beneficiar al premiului „Critics’ Choice” din cadrul BRIT Awards și a fost numită „Talentul anului 2008” în urma sondajului efectuat de BBC, Sound of 2008.
La Premiile Grammy din 2009, Adele a câștigat premiile pentru „Cel mai bun artist debutant” și „Cea mai bună voce pop”.
2001: Patriotul român Ilie Ilașcu a fost eliberat din închisoarea Hlinoaia din Tiraspol
Ilie Ilaşcu, politician român născut în Republica Moldova, a devenit cunoscut pentru opoziţia sa faţă de politica Partidului Comunist din Republica Moldova, cu privire la limba moldovenească, pentru susţinerea utilizării scriptului latin şi pentru recunoaşterea identităţii moldo – române.
A lături lie Ilaşcu, Petru Godiac, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa s-au numărat, în perioada 1990-1992, printre membrii filialei din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova. Se opuneau separării Transnistriei de Republica Moldova, declarându-se români.
La 2 iunie 1992, Ilie Ilaşcu împreaună cu alţi membrii ai grupului de rezistenţă au fost arestaţi şi judecaţi pentru acte de terorism de un tribunal transnistrean.
La data de 9 decembrie 1993, Curtea Supremă de Justiţie a Transnistriei l-a găsit pe Ilie Ilaşcu vinovat de o serie de infracţiuni aflate în Codul Penal al Republicii Socialiste Sovietice din Republica Moldova, inclusiv incitarea la săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale, organizarea de activităţi în scopul comiterii de infracţiuni periculoase împotriva statului, asasinarea unui reprezentant al statului cu scopul de a răspândi teroarea, crimă cu premeditare, distrugerea deliberată a proprităţii altcuiva şi utilizarea ilegală sau neautorizată a muniţiilor sau a explozivilor.
Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, în timp ce ceilalţi trei membri ai grupului Ilaşcu au fost condamnaţi la muncă silnică timp de perioade cuprinse între 12 şi 15 ani. Ei nu aveau dreptul la recurs.
În timpul procesului, inculpaţii au fost ţinuţi în cuşti de fier armat, fiind consideraţi „extrem de periculoşi”.
Decizia a fost contestată de diferite organizaţii internaţionale pentru drepturile omului care se îndoiau de corectitudinea procesului şi susţineau că au fost urmărite penală numai pentru că erau membri ai filialei Tiraspol a Frontului Popular Moldovenesc, un partid care susţinea unirea cu România. Timp de ani de zile, Ilaşcu a fost ţinut la izolare fără acces la asistenţă medicală sau familie.
Cât timp era închis într-o închisoare din Transnistria, Ilaşcu a fost ales de două ori pentru Parlamentul Republicii Moldova pe listele Frontului Popular Creştin Democrat, în alegerile din 1994 şi 1998.
În octombrie 2000, el a primit cetăţenia română, după care a renunţat la cetăţenia moldovenească.
Ca urmare a presiunilor venite din partea organizaţiilor ce apără drepturile omului, la data de 5 mai 2001, Ilie Ilaşcu a fost eliberat din închisoare. Alexandru Leşco a fost eliberat la 2 iunie 2004, Andrei Ivanţoc la 2 iunie 2007, iar Tudor Petro Popa la 4 iunie 2007.
Autorităţile ruse au negat încă de la început că ar fi avut vreo implicare în arestarea şi condamnarea grupului Ilaşcu. Curtea Europeană a Dreptului Omului a condamnat însă Rusia, la plata către Ilie Ilaşcu a sumei de 187.000 de euro.
2006: A murit Zoe Dumitrescu-Bușulenga, scriitoare și critic literar
Viaţă scriitoarei Zoe Dumitrescu Buşulenga - născut pe data de 20 august 1920 - este una dedicată integral studiului şi promovării culturii naţionale româneşti.
Zoe Dumitrescu Buşulenga a studiat la Şcoala Centrală din Bucureşti, dar ia şi lecţii de muzică la Conservatorul „Pro-arte”. Reuşeşte să obţină distincţii în domeniul juridic şi filologic.
Devine membră a Academiei Române, Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa sau director al Şcolii Româneşti de la Roma. În cugetările sale, a criticat vehement maniera în care viaţa culturală a românilor este promovată.
Cea mai mare parte din activitatea vieţii sale i-a dedicat-o poetului naţional Mihai Eminescu. Astfel, Zoe Dumitrescu Buşulenga a devenit unul dintre cei mai mari eminescologi ai ţării. Între 1964 şi 1989 ea publică patru mari volume în care este analizată minuţios viaţa şi opera marelui poet.
După anul 2000, intelectuala Zoe Dumitrescu decide să se dedice vieţii monahale. Astfel, ea se mută definitiv la mânăstirea Văratec, judeţul Neamţ. Atmosfera din cadrul sfântului lăcaş îi era destul de cunoscută, în tinereţe Zoe Dumitrescu pribegind prin aceste locuri sfinte cu prietenii săi.
„Venirea la Văratec a fost o întâmplare, să zicem. Dar nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici prietena mea Valerica Sadoveanu, în fiecare vară. Din ce în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoţii, cu stareţii, cu călugării” evocă intelectuala în amintirile sale, citate de site-ul cuvantul-ortodox.ro.
În ultimii ani de viață Zoe Dumitrescu Buşulenga decide să se apropie cu adevărat de Dumnezeu. Astfel, ea se călugăreşte sub numele de maica Benedicta şi va purta acest statut până în clipa morţii, 5 mai 2006. Trupul neînsufleţit a fost înhumat în cimitirul mânăstirii Putna, iar zeci de oameni vin în pelerinaj să se roage la mormântul maicii.
Se încarcă comentariile...
