Între Merkel și Putin

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fără a fi spectaculoasă prin declarații și oferte, vizita cancelarului Angela Merkel mi-a dat un liniștitor sentiment de normalitate. Un lider important al Occidentului ne-a vorbit la Chișinău despre o Moldovă a libertății și justiției, a fericirii și prosperității nu doar pentru un grup de privilegiați, ci pentru toți cetățenii.

Expresia lui Konrad Adenauer, unul dintre părinții-fondatori ai Europei unite, citată de doamna cancelar - „vom sta sub același cer și vom avea aceleași orizonturi" - mi s-a părut o frumoasă metaforă a speranței. Depinde de noi ca aceste orizonturi comune, spre care ne invită Germania, să fie atinse.

Aș pune în contrast cu această imagine luminoasă o altă viziune, una emanată din Rusia - cea care se insinuează de 200 de ani pe meleagurile noastre în calitate de... „partener strategic". O viziune terifiantă, materializată într-o recentă secvență cu Garry Kasparov, pe care torționarii lui Putin îl împing cu forța într-o dubă a poliției. Această fotografie, care a făcut înconjurul lumii, a fost mai șocantă decât tot ce a produs până acum în materie de represiune (redată iconografic) actualul regim de la Moscova. Campionul mondial la șah, cel care a dominat vreme de două decenii „jocul minții", o valoare inestimabilă a țării sale, este lovit și îmbrâncit de un comando în uniforme. S-a întâmplat pe 17 august 2012, lângă judecătoria din Moscova, unde Kasparov venise să protesteze, alături de sute de manifestanți pașnici, împotriva condamnării fetelor de la Pussy Riot.

De ce mi se pare specială această imagine, de vreme ce s-au mai văzut lideri ai Opoziției ruse arestați prin metode violente?... Pentru că în cazul lui Kasparov regimul Putin a trecut ultima linie.

Numai Stalin și urmașii lui de la conducerea URSS au avut un comportament atât de barbar la adresa unor străluciți intelectuali - scriitori, savanți, medici, artiști, muzicieni. Mandelstam, Bulgakov, Pasternak, Șalamov, Soljenițîn, Sineavski, Saharov, Brodski, Rostropovici... Patru dintre aceștia (și lista e incompletă) au luat Premiul Nobel. Mari creatori și mari conștiințe, cu care s-ar fi mândrit orice națiune civilizată. Toți au fost terorizați și, în unele cazuri, exterminați fizic, pentru că au refuzat să tacă. Faima acestor personalități dădea protestului lor o rezonanță și o credibilitate ieșite din comun, de aceea au fost percepuți de regim ca fiind extrem de periculoși.

Garry Kasparov face parte din aceeași familie de spirite. Omul care a fost primit cu onoruri de Papa de la Roma, de Regele Spaniei, de președinți ai Statelor Unite și de alți lideri politici ai lumii, a renunțat la sportul care i-a adus glorie, pentru a se dedica apărării drepturilor civice în Rusia. Umilindu-l pe Kasparov, tratându-l ca pe un bandit, ca pe un borfaș din stradă, președintele Putin a vrut să arate că nu-i mai pasă, că poate strivi pe orice contestatar al său, ba chiar o face cu o plăcere sadică dacă e vorba de o personalitate remarcabilă, crezând că reușește astfel (ca în vechile ritualuri păgâne) să-i știrbească „nimbul", să-i anihileze excelența. Marasm, pură patologie a puterii.

Între modelul Merkel și „oferta" lui Putin alegerea pentru moldoveni n-ar trebui să trezească dubii.

Republica Moldova

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite