Teama de un stat palestinian

Tocmai acest veto american a devenit adevărata miză a sesiunii actuale a ONU.

Dacă există o singură certitudine legată de cea de-a 66-a Adunare Generală a ONU, este că ea nu va duce la niciun stat palestinian. Americanii afirmă de mai multe luni că-şi vor folosi dreptul de veto pentru orice cerere de aderare venită din partea palestinienilor în cadrul Consiliului de Securitate. Or, tocmai acest veto american a devenit adevărata miză a sesiunii actuale a ONU. Pentru că este total opus discursului ţinut de Obama acum doi ani la Cairo, care trezise speranţe enorme în lumea arabă. Într-adevăr, preşedintele american afirmase atunci că, în septembrie 2011, ar dori să asiste, la ONU, la apariţia unui stat palestinian.

Pentru a evita ca Obama să ia parte la o asemenea răsturnare spectaculoasă de situaţie, numeroase negocieri au acum loc la New York pentru a-l face pe preşedintele Autorităţii Palestiniene să renunţe la anunţarea unui asemenea proiect. Pentru Administraţia Obama, ca şi pentru Cabinetul Netanyahu, negocierile directe între israelieni şi palestinieni reprezintă singurul cadru posibil pentru a atinge obiectivul „a două state trăind în pace şi securitate".

Statele Unite nu sunt singurele care încearcă să evite o situaţie încurcată şi inoportună. Uniunea Europeană are, de asemenea, probleme în adoptarea unei poziţii comune. Prezent la New York, Nicolas Sarkozy dă impresia că mizează pe o declaraţie a Cvartetului (SUA, Rusia, ONU şi Uniunea Europeană) pentru a relansa procesul de pace.

Concret, iată trei scenarii posibile. Cu ocazia discursului pronunţat la Adunarea generală a ONU, Mahmoud Abbas oficializează cererea de aderare a unui stat palestinian cu frontierele din 1967, cu Ierusalimul pe post de capitală. A doua ipoteză: palestinienii, care dispun în prezent de un statut de „entitate non-membru" participând cu titlu de observator la lucrările ONU, cer organizaţiei un statut de „stat non-membru", după modelul Vaticanului. Ultima posibilitate: succesul tratativelor de ultim moment dintre Israel, Uniunea Europeană şi Autoritatea Palestiniană. Acesta ar putea aduce garanţii internaţionale precise, ca şi „îngheţarea" colonizării, ceea ce ar permite reluarea procesului de pace, al cărui ultim scop este crearea statului palestinian.