Solicitarea palestinienilor

Obama nu a avut de ales, a trebuit să fie alături de Israel, aliatul istoric al ţării sale.

Anul trecut, discursul preşedintelui Barack Obama la ONU era plin de promisiuni şi exprima hotărârea de a promova înfiinţarea unui stat palestinian prin negocieri cu Israelul. Anul acesta, discursul lui a fost despre micşorarea aşteptărilor şi despre cât de greu e de obţinut pacea. El a promis un veto solicitării palestiniene, dacă se ajunge la un vot al Consiliului de Securitate. 

Obama nu a avut de ales, a trebuit să fie alături de Israel, aliatul istoric al ţării sale. Şi un acord negociat e singurul mod de a asigura crearea unui stat palestinian viabil, de a garanta securitatea Israelului şi  de a construi o pace durabilă. Dar nu ar trebui să ne facem iluzii privind costurile mari pe care Israelul şi SUA le vor plăti dacă acest impas va dura. 

Principala responsabilitate acum aparţine premierului israelian, Benjamin Netanyahu, care refuză să facă orice compromis pentru pace. El pare mult mai îngrijorat de principala sa supravieţuire politică decât de izolarea din ce în ce mai mare a ţării sale sau de ameninţarea cu noi violenţe în Cisiordania şi peste tot în jurul graniţelor Israelului. Preşedintele palestinian, Mahmoud Abbas, care este, pe bună dreptate, frustrat, a forţat un proces care implică multe riscuri şi pentru el însuşi. Apelul făcut la ONU este foarte popular printre palestinieni. Dar s-ar putea să fie greu să le tempereze dezamăgirea când va deveni clar că manevrele de la New York nu pot realiza un stat pe teren. 

SUA şi partenerii săi ar trebui să discute plecând de la o hartă şi de la un acord, şi având un calendar pentru încheierea negocierilor şi pentru un vot oficial la ONU. Propunerea trebuie să fie îndrăzneaţă, onestă şi sprijinită de Consiliul de Securitate şi de Liga Arabă. Şi aceste organizaţii trebuie să ajute la obţinerea sprijinului popoarelor israelian şi palestinian  - nu numai a politicienilor. Mai este încă timp pentru a evita un eşec diplomatic total.