Relaţia cu Serbia ar supravieţui recunoaşterii Kosovo. Dar care relaţie?!

În ciuda nerecunoaşterii Kosovo şi a relaţiei bune dintre cele două ţări, situaţia românilor din Serbia nu s-a îmbunătăţit.

Preşedintele Băsescu a sacrificat întâlnirea cu omologii din CEE şi SEE – şi cu preşedintele Obama - la summitul regional de la Varşovia din cauza prezenţei la eveniment a liderului kosovar, entitate a cărei statalitate şi independenţă Bucureştiul nu o recunoaşte. Poziţia României arată doar ce nu funcţionează în politica externă europeană, iar comparaţia Kosovo cu Harghita-Covasna este deplasată, crede cercetătoare

Nerecunoaşterea independenţei Kosovo ne costă mai mult decât face?

Liliana Popescu: Cred că e imposibil să cuantifici. E clar că trendul este să fie recunoscut Kosovo ca stat în lume. Acum câteva luni 74 de state recunoscuseră. Există un site al kosovarilor care ţine numărătoarea. Raportat la co-unioniştii noştri, celelate state membre ale UE, nerecunoaşterea Kosovo este o exercitare a suveranităţii României în materie de politică externă şi indică lipsa de solidaritate şi coerenţă a politicii externe europene.

Pe de altă parte, poate fi o tactică de a nu recunoaşte Kosovo în scopul obţinerii a ceva în schimb de către România – greu de spus ce anume. Tind să cred că autorităţile noastre cu competenţe şi puteri de decizie în politica externă nu au avut în vedere un asemenea schimb, ci mai curând decizia de a nu recunoaşte Kosovo a avut de-a face cu electoratul şi politica internă a Romaniei. Percepţia unei posibile autonomii în Harghita şi Covasna (şi mai ales a unei catastrofe naţionale care ar rezulta ca urmare) a fost manipulată masiv şi ea produce efecte care pot fi folosite şi care sunt folosite. Problema Kosovo este însă o problemă a UE, deci şi a noastră, întrucât se pare că nu funcţionează ca stat şi are şanse slabe de a funcţiona ca un stat de drept. Şi atunci asta ne va costa.

Mai poate fi Kosovo precedentul de care se tem România sau Slovacia?

Sunt atât de multe deosebiri între kosovari şi unguri, între contextele în care se află kosovarii şi ungurii din România şi Slovacia, încât nu cred că se justifică din punct de vedere internaţional comparaţia. Desigur, vor exista state, precum Rusia, care vor folosi (şi au si folosit deja) Kosovo pentru a justifica mişcări tactice pe harta zonei noastre de fostă influenţă sovietică (recunoaşterea Osetiei de Sud şi a Abhaziei – la care au aderat Nicaragua şi cred că Nauru sau o altă insuliţă pacifică).

Dar cred că pentru noi, în România, e suficient să ne punem întrebarea: Cum ar putea oare UE să accepte un nou stat înflorit dintr-o dată pe teritoriul său, cu aceleaşi drepturi (inclusiv de vot în Consiliu) şi obligaţii ca celelalte 27?!

Este relaţia cu Serbia atât de profitabilă încât să merite sacrificarea relaţiilor normale cu alte state? S-ar deteriora complet şi ireversibil cooperarea cu Serbia în cazul recunoaşterii Kosovo?

Aşa cum au supravieţuit alte relaţii ale Serbiei – cu Franţa, Marea Britanie, Germania etc. aşa va supravieţui şi relaţia cu România. Cred că la această oră sârbii nu-şi mai fac iluzii că se poate reveni la situaţia dinainte de recunoaşterea statului Kosovo de majoritatea puterilor mari europene, a SUA şi a altor peste 60 de state. E o chestiune de diplomaţie. Ce ar pierde România dacă Serbia s-ar “supăra”? Situaţia românilor din Serbia nu e prea bună oricum. Porţile de Fier? Ce altceva?

Liliana Popescu este conferienţiar doctor la SNSPA.