Analiză Regimul ayatollahilor din Iran, sub asediu. Trump intensifică presiunea. Vor reuși protestatarii de data asta?
0Pe măsură ce protestele violente din Iran intră în a treia săptămână și împing țara tot mai aproape de un posibil punct de cotitură, regimul teocratic de la Teheran răspunde printr-o strategie bine cunoscută: reprimarea brutală a demonstrațiilor și consolidarea controlului intern, într-un moment în care presiunea externă, în special din partea Statelor Unite, se intensifică vizibil, relatează CNN.
De-a lungul deceniilor, clerul aflat la putere a reușit să supraviețuiască unor valuri succesive de nemulțumire populară. De această dată însă, amploarea protestelor și radicalizarea discursului public sugerează că autoritatea regimului este mai fragilă ca oricând. Mișcarea de contestare, pornită inițial din motive economice, s-a transformat rapid într-un protest deschis împotriva întregii structuri politice care conduce Iranul de peste 40 de ani.
„Vorbim despre un sistem marcat de proastă guvernare, corupție și represiune. De aceea oamenii vor dispariția Republicii Islamice”, explică Holly Dagres, cercetător la Washington Institute.
Nemulțumirea internă este amplificată de contextul internațional. Președintele american Donald Trump și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru protestatari și a cerut deschis sfârșitul regimului islamist iranian, adversar tradițional al Washingtonului.
„Iranul se uită la libertate, poate ca niciodată până acum. SUA sunt gata să ajute!!!”, a scris Trump pe rețelele sociale.
Potrivit oficialilor americani, Casa Albă analizează mai multe opțiuni, inclusiv militare, fără a fi luată deocamdată o decizie finală. Declarațiile lui Trump, făcute la bordul avionului Air Force One, au fost ambigue, dar sugestive: liderul american a vorbit despre „lideri violenți” și despre „opțiuni foarte puternice” aflate în analiză.
Unii experți avertizează însă că o eventuală intervenție militară ar putea avea efecte limitate. „Regimul este fragil, dar rămâne extrem de brutal și funcțional”, explică dr. H.A. Hellyer, analist la Royal United Services Institute.
Criza economică, miezul furiei populare
Deși Iranul a cunoscut proteste repetate în ultimii ani, rareori acestea au produs schimbări politice reale. De această dată însă, combinația dintre criza economică profundă și uzura politică a regimului alimentează o nemulțumire fără precedent.
Sub conducerea liderului suprem Ali Khamenei, aflat la putere din 1989, Iranul a rezistat presiunilor interne și externe, sprijinindu-se pe instituții loiale și pe un aparat de securitate dur. Dar politicile represive și izolarea internațională au erodat constant sprijinul public.
Sancțiunile occidentale, inclusiv reactivarea celor legate de programul nuclear, au lovit dur economia. Deși oficial sunt menite să pună presiune pe conducerea politică, cercetătorii arată că ele au afectat grav clasa de mijloc — nucleul mișcărilor reformiste — reducând drastic perspectivele de dezvoltare economică.
În paralel, Iranul și-a pierdut o serie de pârghii strategice. Loviturile israeliene au slăbit grupările armate aliate Teheranului, precum Hamas și Hezbollah, iar atacurile americane au afectat serios infrastructura nucleară construită cu investiții de miliarde de dolari. Căderea regimului lui Bashar al-Assad, în Siria, în decembrie 2024, a reprezentat o altă lovitură majoră.
„Este o situație nesustenabilă pentru Republica Islamică”, spune Holly Dagres. „Se confruntă simultan cu presiuni externe și cu o ostilitate internă la cote istorice, care nu va dispărea decât odată cu regimul.”
Represiune, blackout și apeluri la loialitate
În fața acestei duble presiuni, autoritățile au trecut la reprimarea violentă a protestelor. Potrivit organizației Human Rights Activists in Iran, mii de persoane au fost arestate, iar sute au fost ucise. În același timp, regimul a impus pene masive de internet și telefonie, limitând accesul la informații din interiorul țării.
Președintele Masoud Pezeshkian a încercat să mobilizeze sprijinul populației, calificând protestatarii drept „huligani și teroriști” și acuzând influențe străine. Într-un discurs televizat, acesta a declarat că revendicările legitime trebuie abordate, dar nu cu prețul destabilizării societății.
Televiziunea de stat a difuzat imagini cu susținători ai regimului ieșind în stradă, iar autoritățile au organizat marșuri naționale în apărarea valorilor islamice, după ce protestatarii ar fi profanat simboluri religioase.
Aparatul de securitate, încă solid
O reacție excesivă riscă însă să provoace un răspuns dur din partea SUA și a aliaților săi. Trump a avertizat recent că Washingtonul este „pregătit de acțiune” dacă protestatarii pașnici vor fi uciși.
Cu toate acestea, analiștii subliniază că adevărata amenințare pentru regim vine din interior. „Controlul străzilor este esențial pentru supraviețuirea lor, chiar dacă asta atrage riscul unei lovituri americane”, spune Ali Vaez, de la International Crisis Group.
Deocamdată însă, aparatul de securitate rămâne intact. „Nu au existat dezertări semnificative în rândul elitelor sau forțelor de securitate”, observă Hellyer. „Fără acestea, o intervenție externă nu ar produce rezultate decisive pe termen scurt.”
Guvernul a încercat să calmeze spiritele prin ajutoare simbolice — echivalentul a aproximativ șapte dolari pe lună — și prin mesaje mai conciliatoare. Ministrul de Interne a vorbit despre „reținere maximă”, iar președintele Pezeshkian a promis că statul „trebuie să asculte vocile protestatarilor”.
Pentru opoziția care cere deschis schimbarea regimului, momentul pare favorabil: o conducere slăbită, presiuni externe intense și o societate aflată la limita răbdării.
Se încarcă comentariile...
