Răni

De zece ani, Republica are o problemă cu islamul. Cu copiii de cultură sau de confesiune musulmană.

Avem toţi aceeaşi naţionalitate, acelaşi tip de carte de identitate şi acelaşi tip de paşaport. Aceleaşi drepturi şi îndatoriri. Şi cu toate acestea, o anumită temere e întreţinută sistematic şi, în perioadă electorală, se transformă invariabil într-o maşinărie de stigmatizare. Asta subliniază că există, din păcate, categorii diferite de cetăţeni francezi : cei care au drepturi integrale şi cei cărora li se cere constant, indiferent de originea lor, a părinţilor sau a bunicilor lor, să facă dovada loialităţii lor.

Cum trăiesc concetăţenii noştri musulmani această sumă de răni zilnice? Cum trăiesc marea dezbatere pe tema cărnii halal, la atât de scurt timp după dezbaterea jalnică pe marginea inegalităţii dintre civilizaţii şi, în urmă cu ceva vreme, pe marginea identităţii naţionale?

Politica permanentă a loviturii şi a alternativelor simpliste? Dar ingeniozitatea infinită, frizând dreapta extremă, de a lua înapoi cetăţenia unuia sau altuia? Contrar celor repetate fără încetare de deţinătorii lui „politically incorrect" sau de cei care pretind că „spun adevărul francezilor", a construi în mod colectiv un destin comun nu reprezintă un ideal angelic, ci chiar inima proiectului republican.

În această campanie electorală se poate măsura cel mai exact prăpastia dintre stânga şi dreapta, distanţa dintre diferitele definiţii ale naţiunii - deschisă sau închisă, împăcată cu diversitatea proprie sau resimţind această diversitate ca pe o ameninţare.Alegătorii vor trebui să se decidă pentru care dintre aceste Franţe posibile vor vota.