Protest în camera copiilor

Valul de proteste din seria ,,Occupy!" este demn de camera copiilor. Schimbările nu se fac cu proteste în faţa instituţiilor, ci cu reforme în interiorul lor. Cetăţeanul furios este iar la modă

Îi are în vizor pe cei ,,de sus" din clădirea guvernului şi din sediul băncilor. Mulţimea vrea să fie luată în serios, dar nu ştie cum să facă lucrurile să meargă mai bine. ,,Este din nou vremea utopiilor", se strigă din oraşele de corturi. Mişcarea câtorva mii de oameni este ridicată la rang de revoluţie.

Demonstranţii cer, simplist exprimat, ,,o lume mai bună". Înainte de începerea mişcării ,,Ocupaţi!" nu ştia nimeni ce au în comun rapperul german Bushido şi politicianul Joachim Gauck (cel care a înfiinţat Institutul de cercetare a arhivelor STASI). Mulţumită demonstranţilor, acum ştim: niciunul dintre cei doi nu vrea zdrăngănit de zorzoane.  Rapperul se întreabă ,,de fapt ce vor aceşti pierde-vară". Celălalt, ceva mai respectuos, îi numeşte pe demonstranţi ,,romantici".

Zilele acestea avem parte de aprecieri rare. Cancelarul german, şeful desemnat al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, şi alţi lideri fac lumii întregi cunoscut că au mare înţelegere pentru protestatari. Se poate mai bine de atât?! Eu mi-aş refuza astfel de declaraţii de simpatie dacă aş fi un adevărat reprezentant al mişcării ,,Ocupaţi!". Totuşi, daţi la o parte aburul Revoluţiei din Octombrie 1917, când palatele şi sediile băncilor şi cancelariile sunt luate cu asalt. 

Politicienii înţeleg mişcarea de protest ,,Occupy!"  din motive evidente: susţinând manifestaţiile antibănci, ţin opinia publică departe de gândul că şi ei, alături de guvernele lor, sunt la originea crizei datoriilor cu care se confruntă lumea în acest moment. În plus, protestele pun presiune mai mare pe bănci să fie mai deschise la compromis.

Dar totuşi unde era protestul acum trei ani, când îşi avea într-adevăr rostul? Acum nu mai avem o criză imobiliară, ci o criză a statelor. Împotriva căror lucruri protestează de fapt reprezentanţii mişcării ,,Ocupaţi!"? Împotriva băncilor, a capitalismului, a nedreptăţii, pentru ca minoritatea conducătoare de 1% să dea ceva înapoi şi celor 99%. Dar este Banca Centrală Europeană locul potrivit pentru rezolvarea acestor petiţii? Nu prea. Chiar dacă guvernele nu ascultă cu plăcere, sediile lor şi cele ale parlamentelor naţionale sunt locurile unde ar trebui ca lumea să protesteze. Ele se fac vinovate de criza datoriilor cu care se luptă ţările.