Omul care a păcălit o ţară

Berlusconi va lăsa în urma lui o ţară într-o situaţie îngrozitoare.

Silvio Berlusconi domină viaţa politică din 1994 şi se poate lăuda acum cu cel mai lung mandat de prim-ministru din istoria Italiei, după Mussolini. Până acum a reuşit să dea peste cap nenumăratele previziuni care-i anunţau căderea iminentă. Şi totuşi, omul este un lider dezastruos. Tărăboiul iscat de petrecerile sale şi de procesul în care este acuzat de relaţii sexuale cu o minoră contra cost nu l-au împroşcat cu noroi doar pe Silvio Berlusconi, ci şi întreaga ţară.

Oricât de scandalos ar fi acest caz, consecinţele asupra acţiunii politice ale prim-ministrului rămân limitate, în comparaţie cu ingineriile sale financiare. El a fost judecat de zeci de ori pentru acestea şi a reuşit să scape, datorită depăşirii termenului de prescripţie sau pentru că a schimbat legea. Lui Berlusconi i se mai poate reproşa dispreţul total faţă de situaţia economică a ţării sale. Poate că era preocupat mai mult de problemele sale cu legea, deoarece în niciun moment din cei nouă ani de când este prim-ministru el nu a rezolvat sau nici măcar nu a recunoscut gravele deficienţe economice ale Italiei.

Până acum, datorită politicii bugetare stricte a lui Giulio Tremonti, ministrul de Finanţe al lui Berlusconi, Italia a reuşit pentru moment să scape de mânia pieţelor. Italia nu a experimentat balonul imobiliar, băncile ei nu au dat faliment, piaţa muncii se menţine: rata şomajului este de 8%, faţă de peste 20% în Spania, deficitul bugetar va ajunge în 2011 la 4% din produsul intern brut (PIB), faţă de 6% în Franţa.

Italia nu suferă de o boală economică acută, ci de una cronică mai degrabă, care-i roade încet vitalitatea. Când economiile europene se contractează, economia italiană se face şi mai mică. Mai rău, PIB-ul ei pe cap de locuitor a scăzut. Din cauza acestei lipse de creştere şi în ciuda acţiunilor lui Giulio Tremonti, datoria publică a rămas la 120% din PIB, pe locul trei în rândul celor mai mari printre naţiunile bogate.