Noii burghezi ai lumii provin acum din China, Brazilia, Rusia, India sau Turcia

Mai instabilă decât cea occidentală, clasa de mijloc din economiile emergente iese din tiparul clasic. Noii îmbogăţiţi provin din China, Brazilia, Rusia, India sau Turcia. Reprezintă „subiectul deceniului“ şi-şi va depăşi, ca putere globală, „surata“ vestică în alte două.

Aristotel considera clasa mijlocie „arma secretă a democraţiei": protectoare a valorilor sociale, moderată în faţa extremismului politic, încrezătoare în puterea legii şi nu în cea a forţei. Mai târziu, promotoare a capitalismului şi a comerţului mondial, clasa de mijloc a devenit un motor al creşterii economice.

Citiţi şi:

Chinezii de la Zhejiang Geely au preluat Volvo
Moneda Chinei nu se întăreşte

Acum, când clasa mijlocie occidentală se află în regres şi e înglodată în datorii, mulţi economişti privesc cu speranţă către China, Brazilia, Rusia, Turcia, India, Indonezia sau alte mari naţiuni în curs de dezvoltare. Ei au crezut că, pe măsură ce devin prospere, aceste ţări se vor transforma într-un fel de „suburbii" ale Washingtonului sau Londrei, bastioane liberale, democratice, îmbrăţişând nu numai consumerismul de tip occidental, ci şi libertatea politică. Realitatea din „teren" contrazice, însă, această percepţie.

De curând, clasa mijlocie din Brazilia a cerut un control sporit al statului asupra industriei petroliere, ca măsură împotriva „lăcomiei" firmelor occidentale. În Rusia, popularitatea autocratului Vladimir Putin în rândul noii burghezii nu conteneşte să crească, iar în Indonezia clasa de mijloc promovează cu sârg un islamism conservator, sprijinind o lege antipornografie extrem de strictă. Sunt exemple ce ilustrează forme diferite ale unui naţionalism cu tentă anti-occidentală.

Cum se întâmplă şi în China, unde patriotismul tinerei generaţii cu posibilităţi financiare a generat apariţia unui număr impresionant de cărţi populare, de genul „Visul Chinei", ce îndeamnă ţara să se pregătească militar în vederea unui viitor conflict cu Statele Unite.

Statistici îngrijorătoare

Clasa mijlocie din ţările cu economii emergente şi-a făcut apariţia mai rapid decât prognozau analiştii, crescând ca număr şi avere. Anul trecut, 79 de milioane de persoane cu venituri cuprinse între 6.000 şi 30.000 de dolari, au intrat în această categorie, devenind „subiectul deceniului", după cum s-a exprimat Jim
O'Neill, economist-şef la Goldman Sachs. În alte două decenii, e de părere sursa citată, această nouă burghezie îşi va depăşi omoloaga occidentală. În cinci până la zece ani, doar clasa mijlocie asiatică ar putea acoperi „gaura" lăsată de reducerea consumului american.

Deja, chinezii au cumpărat, anul trecut, mai multe maşini decât americanii, iar în India există la fel de mulţi utilizatori de internet ca în Statele Unite. În 2030, nouă din zece telefoane mobile vor fi în posesia celor din ţările în curs de dezvoltare, în frunte cu India şi China.

Contradicţiile burgheziei emergente

Vor vizibilitate, dar foarte rar se angajează în confruntări politice; sprijină globalizarea, dar sunt animaţi de un naţionalism fervent; sunt mândri pentru ce au realizat ca indivizi, dar depind de subvenţiile guvernelor. Sunt contradicţiile ce caracterizează noua burghezie emergentă.

După cum observă, într-o amplă analiză publicaţia „Newsweek", această clasă aspirantă la statutul de elită e dispusă la compromis poltic - indiferent dacă guvernul local e autoritar - atâta vreme cât prosperitatea îi este asigurată.

Un studiu Pew din 2009 arată că noua burghezie sprijină, la modul general, libertatea de expresie sau alegerile libere, dar până la un punct, fiind gata să sacrifice aceste idealuri pe altarul bunăstării.

În Brazilia sau în Rusia, teama de foame e mai mare decât aceea de lipsă de libertate, iar în China, trei sferturi din noua burghezie reprezintă cadre ale Partidului Comunist, în timp ce în Turcia şi Indonezia majoritatea clasei mijlocii e formată din musulmani practicanţi, care au votat portul vălului islamic.

Teama de democraţie

Pe măsură ce Vestul a intrat în declin economic, iar modelele estice au început să producă prosperitate şi stabilitate, ideea occidentală potrivit căreia libertatea politică este o condiţie necesară pentru libertatea economică a pierdut teren. Astăzi, faţă de acum 10 ani, ruşii preferă un „lider puternic" unuia democrat.

Explicaţia stă în faptul că, după colapsul URSS, libertatea a sporit, dar economia ţării şi, o dată cu ea, nivelul de viaţă au scăzut dramatic. Astfel, cei mai mulţi adepţi ai lui Vladimir Putin fac parte din clasa mijlocie, explică Maşa Lipman, de la Carnegie Center din Moscova.

La fel, în China sau Brazilia, mulţi cred că democraţia e sinonimă cu libertatea, dar poate produce şi haos. După ce ambele ţări au traversat cu bine actuala criză economică, sentimentul că nu mai au nevoie de sfaturi din afară în privinţa organizării sociale, a sporit considerabil, e de părere Homi Kharas, expert la Brookings Institution.

Duşmani noi

După boom-ul economic creat de sistemul occidental în ultimii 25 de ani, a venit rîndul economiilor emergente să preia ştafeta, iar liderii acestora încearcă să adapteze modelele vestice specificului naţional al ţărilor lor.

Această situaţie are, însă, darul să strice unele vechi alianţe şi să creeze noi rivalităţi. Actuala generaţie de oameni de afaceri chinezi, mult mai bătăioasă ca precedenta, nu face rabat când e vorba de interesul Chinei în materie de comerţ, import de materii prime sau politică externă.

La fel şi India, care, spun analiştii, a devenit mai puţin „obsedată" de Pakistan şi mai îngrijorată de ascensiunea Chinei. Pe acelaşi model, legătura tradiţională între Rusia şi India s-ar putea răci, pe măsură ce aceste state se dezvoltă diferit, iar interesele lor nu mai coincid.