Mărturii ale femeilor eliberate din „satele globale” ale ISIS din Afganistan: „Locuim în «tărâmul infidelilor», ne ascundem de ei”

ISIS K a  lansat un atac cu bombă la o moschee şiită din Kunduz,8 octombrie 2021 FOTO EPA-EFE

Mărturii rare ale femeilor care au locuit în aşa-numitele „satele globale” ale grupării Isis din Afganistan fac lumină asupra grupării responsabile de atacul terorist de la aeroportul din Kabul şi care continuă să lanseze atacuri în Emiratul talibanilor, relatează The Guardian Observer.

O femeie uzbecă povesteşte despre viaţa într-un „sat global” al ISIS din Afganistan în care a trăit în calitate de soţie a unui luptător jihadist.  În 2017, un grup de luptători arabi de rang înalt au venit din Siria în Afganistan pentru a cimenta legăturile dintre cele două celule teroriste ale ISIS.

Au ajuns într-un sat internaţional unde se aflau familii jihadiste de mai multe naţionalităţi, un cuplu german, dar şi familii alcătuite din francezi, ruşi, uiguri chinezi şi centrasiatici.

Timp de opt ani a locuit cu soţul său în provincia estică Nangarhar într-una din reţelele de grupări jihadiste instalate în nordul şi estul Afganistanului, care de-a lungul anilor şi-au schimbat de mai multe ori numele şi fidelităţile, dar care sunt cunoscute acum drept „Statul Islamic din provincia Khorasan”, o referinţă la o regiune istorică transfrontalieră.

Este aceeaşi grupare care şi-a asumat responsabilitatea pentru atacul sinucigaş cu bombă de la aeroportul de la Kabul, în ultimele zile ale misiunilor de evacuare ale forţelor internaţionale, soldat cu cel puţin 182 de victime între care 13 soldaţi americani.

Oferind o mărturie din Uzbekistan unde a fost repatriată de guvernul ţării sale în cadrul unui program antiextremist, în vara anului 2019, femeia a solicitat să vorbească sub condiţia anonimatului pentru că nu este autorizată să vorbească cu presa. Ea şi alţii cu care au vorbit reporterii Observer, între care şi un recrutor încă activ de mirese pentru luptătorii afgani, au permis o pătrundere rară în viaţa secretă a grupării militante ce numără încă câteva mii de adepţi şi care a recrutat şi numeroşi străini.

Gruparea a reuşit, totodată, să păstreze legăturile cu grupările teroriste din afara graniţelor, luptătorii de linie dură călătorind constant în ambele ţări, antrenând şi inspirând mişcări militante la sute şi mii de kilometri distanţă de bazele sale.

Există în această grupare afgani veterani care au luptat decenii alături de grupările jihadiste internaţionale, astfel încât copiii lor s-au născut şi au trăit toată viaţa printre luptătorii islamişti. Este cazul unui adolescent din Tadjikistan care a fost repatriat cu familia la vârsta de 19 ani.

Potrivit luptătorilor ISIS şi surselor din cadrul agenţiilor de informaţii centrasiatice, luptătorii tajici şi uzbeci cu experienţă de luptă în Afganistan au jucat un rol crucial în antrenarea soldaţilor ISIS din Siria şi Irak, în primii ani de ascensiune ai organizaţiei teroriste în aceste ţări.

„Mulţi din cei responsabili de atacurile sinucigaşe cu maşini-capcană aveau experienţă în Afganistan”, spune un fost membru dintr-un stat centrasiatic care acum este fugar. Faptul este atestat de un clip de propagandă din 2015 în care un uzbec se laudă cu anii săi petrecuţi în Afganistan înainte să călătorească în Siria prin Iran.

Interviurile cu fostele soţii ale luptătorilor din filiera afgană a ISIS au scos la iveală ambiţiile internaţionale şi o reţea care o leagă de alte grupări jihadiste care sunt inspirate de ISIS şi care primesc recruţi şi asistenţă tehnică.

Anii de luptă cu talibanii, uneori sprijiniţi aerian de SUA, au redus numărul membrilor la sub 2.000, potrivit unor surse de nivel înalt din Pakistan, care monitorizează reţelele transfrontaliere.

Într-unul din mesajele văzute de Observer, o recrutoare care încearcă să convingă o femeie occidentală să se mărite cu un luptător ISIS, recunoaşte că organizaţia şi-a pierdut multe dintre teritorii cu multe luni în urmă.

„Situaţia curentă este că nu mai avem un loc unde să implementăm şaria în Khorasan, astfel că locuim acum în darul kufr (tărâmul infidelilor), ascunzându-ne de ei”, a scris ea folosit un termen dispreţuitor pentru non-musulmani, deşi, de fapt, locuiesc printre musulmani afgani.

În ciuda acestei stări de lucruri, recrutările continuă, iar unele puteri din regiune sunt mai puţin încrezătoare în aceste cifre diminuate ale forţei ISIS-K decât se arată Pakistanul.

În iulie, adjikistan a repatriat circa 200 de luptători ISIS şi 80 de femei dintre cei care erau ţinuţi în închisorile din Afganistan, după ce s-au predat forţelor afgane de securitate. Această ţară e de părere că mai mult de 1.300 de tajici luptă alături de grupe neafiliate talibanilor din nordul Afganistanului.

După preluarea puterii de către talibani în Afganistan, ISIS K ar putea căuta să se regrupeze, mai ales că lansarea unor atacuri de anvergură serveşte propagandei, atrăgând alţi recruţi. De altfel, ISIS-K nu şi-a ascuns intenţiile, ameninţând atât regimul taliban, cât şi alte ţări.

ISIS-K are un istoric de a privi dincolo de graniţele Afganistanului în căutare de recruţi şi ţinte. Anul trecut, aceşti jihadişti s-au gândit să lanseze un bombardament de Crăciun în capitala Tadjikistanului, Daşube. Serviciile de informaţii tajice sunt îngrijorate în privinţa unui potenţial pact cu talibanii care le-ar da mână liberă la graniţa de nord şi acces în Tadjikistan, spune Rustan Azizim director-adjunct al centrului de Studii Islamice al administraţiei prezidenţiale din Tadjikistan.

Acestea au constatat deja o sporire a celulelor secrete latente în interiorul ţării, care transmit mesaje de genul „fiţi pregătiţi, venim”, potrivit unei surse din cadrul serviciilor tajice de informaţii.

Femeile care au scăpat din reţeaua ISIS descriu o reţea strâmtorată financiar care, totuşi, a reuşit să recruteze constant din străinătate şi care se pregăteşte de o perioadă lungă de regrupare, în timp ce caută să convieţuiască alături de guvernul taliban. Gruparea are celule în toată ţara, unele departe de bazele din est.

O altă femeie repatriată în Uzbekistan, în 2019, povesteşte că a locuit în provincia nordică Jawzjan într-o comunitate de luptători cu soţii din Franţa, Arabia Saudită, Indonezia şi Xianjing, China, înainte de a sta şase luni într-o închisoare talibană.

Cel puţin o femeie recrutată din Franţa era suficient de importantă pentru a suscita o misiune armată de a o scoate de acolo. Copiii ei nu făceau însă parte din plan, aşa că au fost lăsaţi în urmă. Soldaţii din armata afgană i-au ignorat ţipetele.

Europenii erau trataţi ca noi membri de prestigiu şi, în general, grupurile de recruţi aveau asigurate standarde de trai diferite.

„Mulţi oameni întrebau de ce sunt trataţi diferit, că toţi făceau acelaşi lucru, de ce sunt plăţi diferite. Autorităţile le închideau însă gura”, spune femeia.

Conexiunile cu membrii sirieni au fost menţinute – până în punctul în care femeile ISIS deţinute în tabăra siriană din al-Hol s-au lăudat pe reţelele sociale cu oile cumpărate pentru ele de „femeile din Khorasan”.

În timpul petrecut în ISIS, recruţii primeau salarii de bază de 40 de dolari pe lună, şi încă 20 de fiecare copil, bani distribuiţi de un afgan, deşi în satul respectiv nu existau magazine şi nu aveau unde să-i cheltuie. Străinii au strămutat în mare parte populaţia locală, iar pentru femei nu era deloc o viaţă confortabilă. Unii dintre recruţi erau intelectuali ruşi, între care doctori şi cântăreţi, iar ei aveau mari greutăţi să trăiască la sat, într-un mediu aspru şi fără condiţii. Singura lor distracţie era să meargă la casele altora şi să gătească împreună.

Ei nu au întâmpinat greutăţi să ajungă în aceste sate pentru că cei mai mulţi afgani din zone rurale nu au documente şi exista o rută accesibilă de trafic prin Iran.

„Te duci şi le spui că eşti afgan, te înregistrează şi pleci mai departe”, a povestit femeia.

De plecat e mai greu, cum au luat la un moment dat în considerare ea şi soţul ei, însă li s-a pus în vedere că pedepsele ce îi aşteaptă vor fi severe.

.

„Două femei tajice au fost împuşcate pentru că discutau despre fugă. Au organizat o execuţie publică în mijlocul satului. Le-au executat pe malul unui râu şi le-au împins în apă. Toate femeile au fost obligate să asiste la scenă”.