Libia cere compensatii Italiei si despagubeste America

Libia se afla între doua momente-cheie ale împacarii oficiale cu Occidentul pe care regimul Ghaddafi era tentat sa-l distruga. Dupa 20 de ani de la atentatul din Lockerbie, Tripoli tocmai a

Libia se afla între doua momente-cheie ale împacarii oficiale cu Occidentul pe care regimul Ghaddafi era tentat sa-l distruga.

Dupa 20 de ani de la atentatul din Lockerbie, Tripoli tocmai a semnat cu Washingtonul acordul prin care despagubeste familiile victimelor americane. Invers, Libia si Italia urmeaza sa \ncheie un acord cu privire la compensatiile pentru deceniile de ocupatie coloniala italiana.

Pe fundal, marile companii petroliere internationale îsi continua ofensiva pentru exploatarea petrolului libian, iar liderii politici sunt în competitie pentru a le servi prin tratate politice.

Principalul obstacol în calea afacerilor companiilor americane de petrol în Libia a fost înlaturat odata cu recenta semnare a unui acord prin care Tripoli va plati restul de 500 de milioane de dolari din cele 2,7 miliarde de dolari pentru despagubirea victimelor atentatului de deasupra Scotiei, din 1988.

În ultimii ani, Libia a platit câte 8 milioane de dolari fi ecarei familii, din cele 10 milioane convenite cu Statele Unite. Tot prin acest acord sunt compensate si familiile celor doi americani morti în atacul cu bomba dintr-o discoteca din Berlin.

Congresul american nu va mai fi nevoit astfel sa blocheze ajutoarele catre Tripoli, pe care le conditionase de aceste despagubiri. De partea cealalta, libienii sunt si ei multumit i, pentru ca SUA le vor plati 300 de milioane de dolari pentru daunele provocate de atacul american asupra oraselor Tripoli si Benghazi, în 1986.

Batalia pentru "aurul negru"

Iesit din izolarea interna- tionala, regimul lui Muammar Ghaddafi este curtat acum de toate marile puteri ale lumii.

Mai precis, gigantii petrolului îsi disputa zonele bogate în titei din Libia, care detine cele mai mari rezerve de petrol din Africa si este a treia tara producatoare de pe continent, dupa Angola si Nigeria. În iulie, un consortiu format din companii energetice ca Statoil- Hydro, Total, Repsol si OMV a convenit sa plateasca un miliard de dolari drept bonus pentru extinderea contractelor, pâna în 2032, în zonele petroliere din sudul tarii.

Companiile americane investesc în resursele energetice ale Libiei înca din 2004, imediat dupa ridicarea sanctiunilor împotriva tarii colonelului Ghaddafi . Afacerile lor nu au putut fi însa dezvoltate deoarece familiile victimelor atentatului de la Lockerbie le acuzau ca lucreaza cu teroristii.

Cu toate acestea, reprezentan- tii trusturilor petroliere americane, printre care Exxon Mobile si Occidental Petroleum, au venit la Tripoli, anul trecut, si au discutat cu Ghaddafi despre contractele energetice.

Prima tara europeana care a reînceput afacerile cu Libia în acest domeniu dupa 2003 a fost Italia - cel mai mare partener comercial al Libiei, care importa aproape 25% din petrolul sau si mai mult de jumatate din gaz, prin Greenstream, o conducta submarina spre Sicilia.

Saraca în resurse energetice, Italia încearca sa îsi sporeasca importurile din Africa si din regiunea Marii Caspice pentru a-si reduce dependenta de Rusia. Compania petroliera italiana ENI s-a grabit sa culeaga benefi ciile chiar înainte ca sanctiunile SUA sa fi e ridicate. Iar sprijinul politic este pe masura asteptarilor.

Premierul Silvio Berlusconi, care a fost la Tripoli în luna iunie, a convenit cu Ghaddafi acordarea unor despagubiri pentru daunele provocate în cele trei decenii de ocupatie italiana (1911-1943). Un pas important pentru o împacare defi nitiva între cele doua tari.

Alaturi de SUA si Italia, în Libia si-a facut simtita prezenta si Franta. Relatiile cu Tripoli au devenit cordiale mai ales dupa ce Ghaddafi a facut o vizita la Paris, anul trecut, fi ind acceptat cu cortul sau beduin lânga palatul Elysee. Franta a fost prima tara care l-a primit pe Ghaddafi în vizita ofi ciala si cel dintâi stat occidental care a semnat un acord militar cu Libia, în baza caruia va livra regimului de la Tripoli rachete antitanc si sisteme de comunica- tii în valoare de 400 de milioane de dolari, precum si un reactor nuclear civil.

La rândul sau, Rusia si-a consolidat relatiile cu Libia. Kremlinul a decis, în aprilie, stergerea datoriei Libiei de 4,5 miliarde de dolari fata de Rusia - acumulata în timpul Razboiului Rece, când Tripoli era un mare importator de arme din URSS. În schimb, Libia va trebui sa încheie contracte energetice majore cu fi rme rusesti.

O hotarâre luata în timpul vizitei la Tripoli a presedintelui rus de atunci, Vladimir Putin.

Modelul libian

Libia este prima tara din istorie care renunta la armele sale de distrugere în masa - gest care a surprins întreaga lume.

Decizia fost luata în 2003, iar analistii au sustinut ca a fost primul rezultat al actiunilor preventive ale SUA împotriva Bagdadului. Potrivit globalsecurity.

org, inspectorii straini au gasit zeci de tone de gaz mustar si sute de bombe capabile sa-l disperseze. Programul nuclear a ramas însa într-o faza incipienta în ciuda celor 25 de ani de eforturi pentru dezvoltare.

Dupa ce a acceptat si despagubirea victimelor atentatelor, Ghaddafi a primit ceea ce astepta de la Occident: scoaterea de pe lista statelor care sustin terorismul si ridicarea embargoului. "Modelul libian" este aratat altor tari ca Iranul si Coreea de Nord, dar rezultatele nu sunt asemanatoare.

Observatorii cred ca în spatele acestei deschideri a Libiei spre lumea civilizata se afl a Sayf al-Islam, unul din cei opt fi i ai lui Ghaddafi , posibil succesor al liderului de la Tripoli. În negocierile internationale din ultimii ani, el a avut un rol dominant si nu a ezitat sa anunte intent iile sale de a trece la reforme democratice.

Un vis maret într- o tara unde puterea apartine unui singur om, partidele sunt scoase în afara legii de 35 de ani, iar opozitia politica exista cu adevarat doar în strainatate. O economie mai moderna - gratie noilor investitii straine în petrol si gaze - ar putea asigura un regim politic stabil. Va accepta însa colonelul Ghaddafi o alta forma de guvernare, doar pentru a fi pe placul Occidentului?

Chiar si fara asta, Occidentul ar putea sa pastreze relatii cordiale cu actualul regim dictatorial, asa cum a mai facut-o si în alte tari, atunci când interesele economice au avut prioritate

Ambitiile unui dictator

■ Muammar Ghaddafi a venit la putere printr-o lovitura de stat în 1969, când avea 27 de ani. A vrut sa aiba propriul sistem de guvernare, pe care l-a numit "jamahiria"- o cale de mijloc între capitalism si socialism - si a dus o politica de islamizare prin care respingea infl uentele occidentale. Nu detine în mod ofi cial niciun titlu, din anii '70, când s-a retras din toate functiile politice, pentru a deveni "lider al revolutiei".

■ De-a lungul anilor, regimul antioccidental al lui Ghaddafi s-a erijat în campionul tuturor cauzelor lumii a treia. A sustinut revolta palestiniana, cea fi lipineza, unele grupari militante din Tunisia, Egipt si Sahara Occidentala, dar si IRA ori ETA.

■ În 1986, Libia a fost implicata în atentatul cu bomba dintr-o discoteca din Berlin, în care au murit trei oameni iar 229 au fost raniti. SUA au raspuns atunci cu un atac aerian asupra oraselor Tripoli si Benghazi, în care a fost ucisa fi ica adoptiva a lui Ghaddafi , iar doi dintre fi ii sai au fost grav raniti.

■ Doi ani mai târziu, avionul de pasageri american Pam Am 103 a fost distrus în zbor deasupra satului Lockerbie din Scotia.

Atacul cu bomba a fost organizat de doi agenti libieni.

■ În 1989, presedintele SUA Ronald Reagan a încercat sa îl izoleze pe Ghaddafi , pe care l-a numit "prim terorist mondial", supunând Libia la o blocada economica totala.

Nicoleta Ghighilicea este editor al FOREIGN POLICY ROMÂNIA.