Italia: Revoluţia violet prinde aripi

«Poporului violet» îi revine meritul de a se fi revoltat contra nepotismului, ipocriziei şi corupţiei.

În ajunul alegerilor regionale, „poporul violet" şi-a făcut simţită din nou prezenţa. Pentru că opoziţia politică nu e convingătoare, adevărata revoltă a democraţiei împotriva lui Berlusconi nu se putea naşte decât pe Internet. Acolo, pe Facebook, s-a născut „poporul violet", ca reacţie la autoritarismul şi logoreea legislativă ale lui Berlusconi.

Doar în ultimele luni, mişcarea a adunat peste 236.000 de simpatizanţi pe Facebook. Iar fenomenul nu conteneşte să sporească, într-un ritm de 30 de noi membri, la fiecare cinci minute. Totul a început în decembrie, la Roma, cu No B. Day (Ziua fără Berlusconi), marşul la care au participat două milioane de persoane.

Trei luni mai târziu, mişcarea, pe cât de haotică, pe atât de revigorantă pentru o opinie publică anesteziată, a scos lumea în stradă pentru a protesta contra fraudei electorale din 5 martie, pusă la cale de guvern. Prin ordonanţă de urgenţă, acesta a permis Poporului Libertăţii (PDL, partidul lui Berlusconi), ale cărui liste fuseseră excluse pentru nerespectarea procedurii, să se prezinte totuşi la scrutinul regional. Pentru tinerii din „mişcarea violet", în acea zi „a fost ucisă democraţia". Chiar şi aşa, ei refuză să capituleze şi le cer socoteală lui Berlusconi şi preşedintelui Republicii. Acesta este şi obiectivul mişcării, cum se poate citi pe Facebook, de a apăra democraţia şi Constituţia şi de a obţine demisia lui Berlusconi. (...)

„Poporul violet" oferă concetăţenilor săi informaţii şi libertate de exprimare. Desene şi filmuleţe satirice sunt descărcate în fiecare zi, la fel şi apeluri la boicotarea societăţilor care îi fac reclamă lui Belusconi, precum şi a canalelor media pe care le deţine Il Cavaliere. Reprezintă oare cosmopolitismul, dinamismul şi aversiunea faţă de politica tradiţională şi de inerţie, manifestate de „poporul violet", soluţia pentru marasmul ce a cuprins Italia? Va fi oare mişcarea violet fagocitată de către opoziţia peninsulară, prea conformistă şi incapabilă să-şi depăşească neînţelegerile? Va reuşi Berlusconi să-i pună beţe în roate ? Greu de spus.

Scriitorul şi istoricul Indro Montanelli zicea odată că „italienii sunt dispuşi să facă revoluţie, cu condiţia ca şi carabinierii să fie de acord". „Poporului violet" îi revine, totuşi, meritul de a se fi revoltat contra nepotismului, ipocriziei, corupţiei şi încălcării legii şi de a nu fi sucombat invincibilului triumvirat: mafie, Biserică, televiziune.