Forțe speciale și debarcări: Cum ar putea arăta o operațiune americană de capturare a insulei petroliere Kharg

Tensiunile din Orientul Mijlociu au atins noi niveluri de intensitate, după ce președintele american Donald Trump a amenințat să atace Insula Kharg, centrul strategic al infrastructurii petroliere iraniene și o arteră vitală pentru economia iraniană. Potrivit unor experți citați de The Sun, o eventuală intervenție ar putea include forțe speciale americane, submarine de atac și elicoptere stealth, într-o misiune considerată extrem de riscantă.

Insula Kharg FOTO: Pprofimedia

Trump a anunțat sâmbătă că aviația americană a distrus toate țintele militare de pe Insula Kharg, descriind operațiunea drept „unul dintre cele mai puternice raiduri aeriene din istoria Orientului Mijlociu”.

„Am distrus complet fiecare țintă militară din bijuteria coroanei Iranului”, a scris președintele american, amenințând că următoarele lovituri ar fi asupra infrastructurii petroliere în eventualitatea în care Iranul sau alți actori vor continua să perturbe traficul maritim în Strâmtoarea Ormuz.

Totuși, infrastructura petrolieră a insulei – vitală pentru economia Iranului – ar fi fost până acum evitată în mod deliberat. Surse militare susțin că cel mai probabil SUA ar efectua o operațiune de capturare a instalațiilor mai degrabă decât să le distrugă. 

Insula care susține economia Iranului

Miza este uriașă pentru Iran.

Kharg este responsabilă pentru aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului, iar veniturile din petrol reprezintă aproape 40% din bugetul statului. Din acest motiv, controlul asupra acestei mici insule de doar opt kilometri lungime ar putea afecta grav capacitatea regimului de la Teheran de a finanța operațiuni militare și grupări aliate din regiune.

Analiștii spun că o eventuală capturare a insulei ar putea limita finanțarea organizațiilor precum Hezbollah sau rebelii Houthi, dar și programele nucleare iraniene.

În ciuda avertismentului lui Trump, veteranul Corpului de Marină al SUA Jonathan Hackett a declarat pentru The Sun că un atac aerian asupra acestei instalații cruciale nu ar fi probabil luat în calcul de Washington.

„Nu cred că distrugerea infrastructurii ar fi o opțiune prezentată președintelui, având în vedere importanța acestui nod pentru industria petrolieră și a gazelor la nivel mondial, mai ales după încheierea conflictului”, a spus el.

„În schimb, misiunea ar consta într-o capturare.”

Kenneth Katzman, analist pentru Orientul Mijlociu care a consiliat Congresul SUA timp de peste trei decenii, a explicat că insula ar putea deveni un instrument de presiune politică.

„Kharg ar putea fi folosită ca monedă de negociere cu ceea ce ar mai rămâne din regimul iranian. Practic, mesajul ar fi: veți primi insula înapoi atunci când cerințele noastre vor fi îndeplinite”, a explicat el.

Posibilă intervenție a forțelor speciale

Potrivit unor foști oficiali militari americani, scenariul analizat la Washington ar implica inițial raiduri ale forțelor speciale.

O grupare operativă de război amfibiu a Marinei a pornit spre Golful Persic cu 2.500 de pușcași marini, în timp ce loviturile aeriene se abăteau asupra insulei,

Colonelul în rezervă Ron MacCammon, fost membru al forțelor speciale americane, a explicat că trupele de elită ar avea un rol decisiv.

„Echipele Navy SEAL ar conduce asaltul, capturând principalele centre de control și terminalele pentru a prelua controlul asupra singurului port iranian suficient de adânc pentru petroliere”, a declarat el.

Operațiunea ar putea include infiltrații nocturne ale echipelor SEAL lansate din submarine, parașutiști introduși prin salturi HALO și trupe de comando transportați cu elicoptere stealth. Ulterior, unități mai mari ale pușcașilor marini ar putea debarca pentru a consolida controlul asupra insulei.

SEAL Team Six ar neutraliza buncărele de comandă rămase ale IRGC, zdrobind orice rezistență cu rafale de 800 de gloanțe pe minut trase din puști de asalt HK416, echipate cu lansatoare de grenade letale.

Rangerii de elită ai armatei ar putea prelua aerodromul de la capătul nordic al insulei Kharg printr-o operațiune tactică de desant aerian.

Avioane C-130 cu lumini stinse ar ateriza forțat pentru a debarca între 50 și 100 de trupe de șoc puternic înarmate, echipate cu ochelari de vedere pe timp de noapte cu patru lentile, care oferă vizibilitate laterală.

Lunetiștii ar fi lăsați de elicoptere SOAR MH-60 Blackhawk pe turnuri, unde ar instala puști Barrett de calibru .50 cu lunetă, în timp ce elicopterele de luptă MH-6 „Little Bird” ar trage cu tunuri de 30 mm și rachete asupra pozițiilor de rachete și artilerie ale IRGC.

Arme sonice montate pe elicoptere ar putea paraliza concentrațiile de trupe, în timp ce fascicule laser trase din conurile de senzori ar dezactiva sistemele de ghidare în infraroșu și de urmărire a căldurii ale rachetelor sol-aer rusești care ar putea fi lansate împotriva lor.

Dronele Reaper, echipate cu rachete Hellfire activate de inteligență artificială, ar oferi un strat suplimentar de acoperire aeriană, căutând semnale de lansare de la altitudini de aproximativ 15.240 de metri.

Scenarii militare posibile

Jonathan Hackett, veteran al Marine Corps și specialist în operațiuni speciale, a explicat că armata americană ar avea la dispoziție patru opțiuni pentru capturarea insulei Kharg.

Obiectivele ar fi aceleași: pregătirea zonei, atacul asupra insulei, capturarea infrastructurii, menținerea controlului și predarea ulterioară către alte forțe, a precizat el.

Printre opțiuni se numără utilizarea unităților speciale Maritime Raid Forces, implicarea Regimentului 75 Rangers, o operațiune comună sub comandamentul SOCOM sau o intervenție combinată cu aliați, inclusiv Israel.

În ultimul scenariu, forțe speciale israeliene precum Flotilla 13 sau Sayeret Matkal ar putea participa la operațiune, în timp ce serviciile de informații israeliene ar contribui cu date și recunoaștere aeriană.

Trump ar putea aștepta ca marina iraniană să fie complet distrusă înainte de a lansa o operațiune pe insula Kharg.

Potrivit Pentagonului, cel puțin 70 de nave de război iraniene – inclusiv portavioane pentru drone, fregate, submarine și ambarcațiuni pentru plasarea minelor – au fost deja scufundate de avioanele americane.

Exercițiile de capturare a insulelor au fost efectuate pe tot parcursul pregătirilor pentru operațiunea „Epic Fury”.

Debarcări amfibii cu 3.000 de pușcași marini americani, alături de unități israeliene și chiar unele saudite, ar putea urma după intervenția forțelor speciale.

„Ar putea fi necesară mobilizarea unei apărare antiaeriene consistente”, a comentat MacCammon.

O operațiune posibilă, dar extrem de riscantă

Deși experții spun că o astfel de operațiune este fezabilă din punct de vedere militar, menținerea controlului asupra insulei ar putea deveni o provocare majoră.

Profesorul Evan Ellis, de la US Army War College, a subliniat această dificultate:

„Există o mie de moduri prin care am putea captura Kharg. Problema reală este cum o menții.”

„Insula Kharg ar deveni rapid un magnet pentru drone.

De asemenea, profesorul Greg Kennedy, specialist în politică externă strategică, avertizează că o asemenea intervenție ar putea transforma un conflict aerian într-o ocupație militară de durată.

„Este cu siguranță posibil din punct de vedere militar, dar odată ce faci acest lucru te legi de o poziție statică. Treci de la ideea de schimbare a regimului prin lovituri aeriene la ocupație. Este o mișcare periculoasă”, a spus el.

„Dacă încerci să duci o campanie relativ fără vărsare de sânge și fără victime, ultimul lucru pe care ți-l dorești este să efectuezi cea mai periculoasă operațiune militară care există – și anume o operațiune amfibie împotriva unui punct fortificat al inamicului.”

O idee veche de aproape patru decenii

Interesant este că Donald Trump a menționat pentru prima dată Insula Kharg ca țintă strategică încă din 1988, pe vremea când era om de afaceri la New York.

„Dacă un singur glonț ar fi tras asupra unuia dintre oamenii sau navele noastre, aș lovi Insula Kharg. Aș intra acolo și aș prelua controlul”, declara el atunci.

Astăzi, în contextul tensiunilor crescânde din Orientul Mijlociu, scenariul pe care Trump îl evoca cu aproape 40 de ani în urmă pare mai aproape ca niciodată de realitate.