„Perla orfană a Golfului Persic”. Istoria insulei Kharg, noul punct fierbinte în războiul din Orientul Mijlociu

Sub soarele arzător al Golfului Persic, murmurul milioanelor de barili de țiței care curg prin conducte subacvatice reverberează pe stânca de coral, martoră a milenii de istorie. Aici, celebrul scriitor iranian Jalal Al-e-Ahmad a privit odată țărmurile izolate și a numit această insulă „perla orfană a Golfului Persic”, scrie Al Jazeera.

Astăzi, acest atol de 22 km² din provincia Bushehr este cunoscut în Iran drept „Insula Interzisă”. Învăluită într-un văl de secret și păzită de armata de elită Gardienii Revoluționare Islamice, intrarea este strict restricționată. Dincolo de gardurile de oțel și turnurile de supraveghere, însă, se află un loc unde natura nealterată, istoria arheologică și inima energiei moderne iraniene coexistă într-o armonie tăcută.

Pe 14 martie, în primele ore ale dimineții, Kharg a devenit epicentrul tensiunilor dintre SUA, Israel și Iran, după ce președintele american Donald Trump a anunțat bombardamente asupra facilităților militare de pe insulă. „Din motive de decență, am ales să NU distrug infrastructura petrolieră de pe insulă”, a scris Trump, avertizând că orice interferență cu traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz ar putea schimba  însă situația.

Centrul nervos al petrolului iranian

Situat la doar 55 km nord-vest de portul Bushehr și la 15 mile nautice de țărmul continental, Kharg este coloana vertebrală economică a Iranului. Insula procesează aproximativ 90% din exporturile naționale de țiței, echivalentul a circa 950 de milioane de barili anual, iar terminalele sale sunt arterele vitale ale industriei petroliere.

Cu o lungime de doar 8 km și lățime de 4–5 km, apele adânci din jur permit acostarea supertancurilor, China fiind principalul importator. Țițeiul curge din câmpurile offshore Aboozar, Forouzan și Dorood printr-o rețea complexă de conducte către facilitățile terestre, de unde este stocat sau expediat pe piețele globale.

În ciuda sancțiunilor internaționale, Iranul a extins constant capacitatea insulei. În mai 2025, S&P Global Commodity Insights a raportat că țara a adăugat două milioane de barili la stocare, prin reabilitarea a două rezervoare de câte un milion de barili fiecare. Deși terminalele au atins un vârf de șapte milioane de barili pe zi, exporturile actuale se situează în jur de 1,6 milioane barili zilnic, pe lângă gestionarea producției pentru piețele interne.

Imperii și exiluri

Poziția strategică a atolului a făcut din insulă un obiectiv râvnit cu mult înainte de descoperirea hidrocarburilor. De-a lungul secolelor, numele său a fost înregistrat sub forme variate – Kharg, Khark, Kharaj sau Kharej – fiind apreciată pentru izvoarele de apă dulce și poziția sa pe rutele maritime, care facilitează exportul de produse agricole și minerale.

Portughezii, apoi olandezii, au ocupat insula în perioada colonială. În 1752, baronul olandez Kniphausen a încheiat un acord pentru un post comercial, protejat de un fort, dar până în 1766 forțele locale i-au alungat definitiv pe europeni.

În secolul XX, Reza Shah Pahlavi (1925-1941) a transformat Kharg într-un loc de exil pentru deținuți politici. Abia în 1958 insula a devenit un hub major pentru exportul de petrol, primul transport important fiind expediat în 1960. Descoperirea zăcămintelor offshore în anii ’60 a consolidat statutul său ca port petrolier principal al Iranului.

Ecouri ale unui trecut divers

Peisajul industrial modern ascunde bogăția arheologică a insulei. Așezările umane datează de la sfârșitul mileniului II î.Hr., trecând prin epocile elamită, ahemenidă și sasanidă. Sanctuarul Mir Mohammad, construit la sfârșitul secolului XIII, se află lângă sanctuarul Mir Aram, care găzduiește o piatră de 12 metri cu inscripții islamice și torțe ce datează posibil din perioada ahemenidă. Localnicii asociază acest loc cu Mir Aram, un descendent al profetului Noe, menționat atât în Coran, cât și în Biblie. Cimitirele antice reflectă pluralitatea religioasă: morminte zoroastriene, creștine și sasanide.

Alte repere istorice includ rămășițele Fortului Olandez din 1747, Grădina Olandeză, Livada Kharg, vechea linie ferată, cimitirele islamice și o inscripție ahemenidă care menționează explicit „Golful Persic”. Kharg a suferit bombardamente devastatoare în timpul războiului Iran-Irak, fiind reconstruit cu efort și, între timp, devenind un punct militarizat și, paradoxal, un sanctuar ecologic.

Insula Kharg, un nou punct fierbinte al războiului

În primele două săptămâni ale conflictului din Orientul Mijlociu, în timp ce loviturile aeriene americane și israeliene vizau facilități militare și energetice din Iran, un obiectiv strategic a rămas în mare parte neatins: insula Kharg, scrie CNN.

Vineri, însă, armata americană a lovit facilități militare de pe insulă, fără a lovi  infrastructura legată de comerțul cu petrol, au declarat oficiali americani și mass-media de stat iraniană. Președintele american Donald Trump a amenințat totuși că ar putea viza și facilitățile petroliere dacă Iranul continuă să blocheze navigația în Strâmtoarea Ormuz.

Conform unui document CIA din 1984, facilitățile de pe insulă sunt „cele mai importamte din sistemul petrolier iranian, iar funcționarea lor continuă este esențială pentru bunăstarea economică a Iranului”. Recent, liderul opoziției israeliene Yair Lapid a declarat că distrugerea terminalului „ar paraliza economia iraniană și ar doborî regimul”.

Iranul furnizează aproximativ 4,5% din petrolul global, pompând zilnic 3,3 milioane de barili de țiței și 1,3 milioane de barili de condensat și alte produse petroliere, conform Reuters. Insula a continuat să încarce petroliere „fără întrerupere” de la începutul conflictului, potrivit TankerTrackers.com, care utilizează imagini din satelit și date de transport maritim pentru monitorizarea exporturilor.

Videoclipuri postate de Trump pe Truth Social, geolocalizate de CNN, arătau lovituri asupra facilităților aeroportuare și a pistei de pe insulă. Oficialii militari americani au precizat că atacurile au fost „la scară largă”, dar au evitat infrastructura petrolieră. Țintele vizate au inclus depozite de mine navale, buncăre de rachete și alte facilități militare.

Iranul a raportat peste 15 explozii pe insulă, fără ca infrastructura petrolieră să fie afectată, potrivit agenției de stat Fars. Trump a avertizat însă că, dacă Iranul va continua să blocheze navele în Strâmtoarea Ormuz, facilitățile petroliere ar putea fi lovite.

Posibile consecințe asupra războiului și prețurilor petrolului

Iranul a avertizat că orice atac asupra infrastructurii sale energetice va fi urmat de represalii asupra facilităților din regiune deținute de companii prietene SUA.

Fostul general de brigadă american Mark Kimmitt a declarat pentru CNN că loviturile americane cresc semnificativ miza conflictului: „Acum nu mai e doar vorba de a elimina militarii sau regimul, ci posibil de a viza sângele economic al acestei țări.”

El a adăugat că, în cazul atacării infrastructurii petroliere, Iranul va riposta și prețurile la petrol vor exploda. Dacă facilitățile de pe Kharg ar fi distruse, reconstrucția ar putea dura luni sau chiar mai mult de un an, potrivit analistului Muyu Xu, de la firma Kpler.

Ce urmează?

Iranul ar putea escalada conflictul prin atacuri asupra infrastructurii energetice din regiune. Până acum, țara a lovit rezervoare de petrol în Oman și Bahrain și a vizat petroliere și nave de transport în Golful Persic. Gardienii Revoluției au amenințat că vor „aprinde” infrastructura petrolieră regională dacă siturile petroliere vor fi atacate.

În același timp, SUA a trimis o unitate rapidă de aproximativ 2.500 de marinari și soldați în Orientul Mijlociu, stârnind speculații despre o posibilă ocupare a insulei Kharg. Tradițional, astfel de unități sunt implicate în evacuări de amploare și operațiuni amfibie.