Festivalurile bizare ale Europei

Contopirea unor elemente păgâne şi creştine a dat naştere unor sărbători şi concursuri cu mize mai puţin obişnuite Europa abundă în festivaluri care de care mai ciudate, mai vechi

Contopirea unor elemente păgâne şi creştine a dat naştere unor sărbători şi concursuri cu mize mai puţin obişnuite

Europa abundă în festivaluri care de care mai ciudate, mai vechi sau mai noi. Indiferent de vechime, cuvântul de ordine este ieşirea din tipare.

Festivalul de la Pamplona este celebru în toată lumea. El nu este însă singular. Tot în Spania, au loc anual două întreceri al căror ingredient de bază este mâncarea. Mai exact, bătaia cu fructe şi legume. Locuitorii din Bunol se bat cu roşii, în timp ce la Binissalem se desfăşoară un adevărat "război al strugurilor".

Belgienii înghit peşte viu, în timp ce ucrainenii din Malanka îmbracă uniforme naziste şi recreează atmosfera de război pentru a celebra încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Lupte în ulei

La sfârşitul lunii iunie, în Turcia a avut loc cea de-a 650-a ediţie a festivalului de lupte, pentru care au fost risipite două tone de ulei de măsline. Kirkpinar sau "yagli gures" este considerat sportul naţional al turcilor, marcând totodată încheierea sezonului de lupte care durează opt luni.

Pe lângă ungerea cu ulei, un alt element care nu trebuie să lipsească este şortul din piele de bivol indian sau din piele de viţel. Faima turneului şi sumele mari de bani acordate câştigătorilor au făcut ca dopingul să pătrundă şi aici, chiar dacă străinii nu pot participa.

Potrivit legendei, în 1347, în timpul unei călătorii prin Imperiul Otoman, doi fraţi aflaţi în slujba sultanului au început să se lupte pentru a distra suita acestuia.

Încăpăţânarea i-a determinat să lupte până la epuizarea totală. Au fost îngropaţi sub un smochin, iar în anul următor, sultanul s-a întors şi a găsit în jurul pomului 40 de puieţi. De atunci, locuitorii din Edirne au organizat anual o competiţie de lupte în cinstea vitejiei celor doi fraţi.

Vikingi, foc şi satiră

Sfârşit de ianuarie în Scoţia. Este frig şi mohorât. Ce metodă mai bună să alungi plictiseala decât să te îmbraci ca un viking şi să dai foc la o corabie?! Locuitorii din Insulele Shetland (nord) organizează festivalul Up-Helly-Aa.

În timpul zilei, un grup de 72 de bărbaţi vizitează şcolile, spitalele şi azilurile de bătrâni pentru a le reaminti tuturor de vechile tradiţii. Seara, tinerii se deghizează în vikingi, aprind făclii şi colindă pe străzile din Lerwick.

La finalul procesiunii, dau foc unui drakkar - corabie folosită de vikingi în expediţiile lor. Ceremonia nu se termină însă aici, întrucât noaptea e lungă.

Cei 72 fac un tur pe la toate petrecerile, nu puţine, din oraş şi asistă la spectacolele puse în scenă, cel mai adesea satire la adresa politicienilor locali. Festivalul se încheie abia la 8 dimineaţa. Din fericire, este zi liberă, aşa că petrecăreţii au timp să se refacă.

Păstrarea identităţii

Insulele Shetland au aparţinut Norvegiei până în secolul al XV-lea, motiv pentru care tradiţiile culturale sunt diferite de cele din restul Scoţiei. Iar locuitorii au un puternic simţ al identităţii lor.

Paşte "neortodox" în insulele greceşti

Cunoscută pentru ortodoxismul său profund, Grecia are în mod surprinzător şi obiceiuri mai puţin conforme cu tradiţiile sale creştine. Astfel, locuitorii insulei Chios petrec Paştele lansând artificii confecţionate acasă.Proiectilele sunt pregătite cu migală de-a lungul anului, chiar dacă legea interzice acest lucru.

Autorităţile închid însă ochii, deşi nu de puţine ori cei care confecţionează artificiile îşi pierd viaţa în urma unor accidente. Până în secolul al XIX-lea, soldaţii obişnuiau să alunge piraţii trăgând asupra lor cu ghiulele de tun.

După ce acestea le-au fost confiscate de otomani, au recurs la proiectile.

Regina din Alpi

Dacă spaniolii se mândresc cu luptele de tauri, elveţienii organizează dispute între văcuţe, învingătoarea primind titlul de "Regina reginelor" şi un clopot drept premiu. La concurs participă doar reprezentantele a două rase montane, Herens şi Eringer.

"Bătălia" are loc în cantonul elveţian Valois, unde vin şi competitoare din Franţa şi Italia. Concursul este mai mult un prilej de glume şi de schimb de experienţă între proprietarii de bovine, întrucât, de multe ori, participantele sunt greu de convins să se bată între ele. În urmă cu câţiva ani, o organizaţie pentru protecţia animalelor a protestat faţă de această practică. Invitaţi să asiste, membrii asociaţiei şi-au dat seama că animalele nu sunt în pericol şi au renunţat la protest.

Căratul nevestei în spinare

Numeroase cupluri din Finlanda, Germania, Suedia, SUA, Australia, China, Kenya şi Israel se reunesc anual în localitatea finlandeză Sonka järvi pentru a se întrece în cadrul festivalului de "cărat nevasta în spinare". Unii s-au grăbit să susţină că este vorba despre o tradiţie din vremea invaziei vikingilor sau hunilor, când localnicii erau nevoiţi să-şi care nevestele în spinare pentru a le salva din casele incendiate.

În realitate, prima ediţie a avut loc abia în 1992. Premiul este la fel de inedit precum concursul: un butoi cu bere care cântăreşte cât consoarta purtată în spate pe un traseu plin de obstacole. Singura interdicţie: niciun participant nu are voie să poarte în spate soţia altuia.

Rege pentru trei zile

O dată pe an, între 10 şi 12 august, în oraşul irlandez Killorglin frâiele puterii sunt "predate" unui ţap sălbatic.
Evenimentul reprezintă totodată o ocazie excelentă pentru localnici de a descătuşa "bestia interioară" şi pentru turişti de a petrece până devreme în zori. Încoronarea regelui Puck este una dintre cele mai vechi tradiţii rurale ale Irlandei, datând din 1610.

În pofida faimei, originile obiceiului sunt destul de neclare. Unii spun că ar veni din timpuri păgâne, când ţapul era considerat un simbol al fertilităţii. Alţii spun că locuitorii din Killorglin au fost salvaţi de invazia soldaţilor lui Oliver Cromwell de un ţap.

Speriat de strigătele războinice, acesta a fugit speriat în oraş, iar oamenii au avut timp să fugă din calea urgiei. Oricare i-ar fi originile, festivalul este aşteptat cu nerăbdare în fiecare an.

Profit şi distracţie

În timp ce tinerii se duc pe dealurile din împrejurimi pentru a prinde un ţap, fetele se întrec pentru titlul de regină. Un juriu decide cine merită să fie numită "regina Puck", după ce evaluează eseurile şi răspunsurile la întrebări ale participantelor. Odată prins, animalul este încoronat şi, pentru de trei zile, este stăpânul oraşului.

Timp în care locuitorii o ţin din petreceri în petreceri, de unde şi expresia englezească "Unde ţapul este rege, oamenii se comportă precum animalele". După cele trei zile, ţapul revine la condiţia lui, iar oraşul se alege cu un profit frumuşel: peste 7,5 milioane de euro la o populaţie de 1.359 de oameni.

Prinde brânza!

La Cooper's Hill, în Anglia, are loc concursul de prins roata de brânză. Aceasta este pusă în mişcare de pe vârful unui deal, pe o distanţă de 200 de metri. Cel care reuşeşte s-o prindă este declarat învingător. Aparent inofensivă, competiţia poate deveni periculoasă atunci când plouă. Ceea ce se întâmplă destul de des. Rezultatul: mulţi ajung la spital cu răni grave.

Atragerea taurului în baltă

Dacă în timpul festivalului San Fermin din Pamplona oamenii se lasă fugăriţi de tauri, spaniolii din Denia încearcă să convingă animalele să înoate.

Timp de nouă zile, locuitorii micuţului port comemorează faptele preotului Pedro Esteve care, în 1633, i-a salvat pe oameni de la ciumă, sfătuindu-i să părăsească oraşul şi să se ducă la iazul din apropiere.

Unul câte unul, taurii sunt introduşi în arenă, unde mai mulţi tineri îi provoacă pentru ca animalele să-i urmeze în lacul din apropiere. Odată dusă la îndeplinire sarcina, tinerii se alătură celorlalţi locuitori care dansează şi mănâncă în centrul oraşului.

Să ne luptăm în degete

Altădată, "lupta degetelor" avea ca scop rezolvarea unor dispute. Astăzi ea s-a transformat într-un sport naţional pentru locuitorii din Alpii bavarezi şi din Austria. Dacă vă închipuiţi că e vorba despre o întrecere care are loc după ce au fost consumate câteva beri, vă înşelaţi. Pasionaţii iau lucrurile cât se poate de în serios.

Atât de serios, încât, cu câteva săptămâni înainte de competiţie, îşi supun unul dintre degete, de obicei cel mijlociu, la un antrenament dur, demn de o întrecere sportivă. Unii obişnuiesc să zdrobească mingi de tenis, alţii fac flotări sprijinindu-se doar în degetele pe care le pregătesc pentru concurs sau încearcă să ridice greutăţi de până la 50 de kilograme.

Tehnică şi antrenament

Cei mai buni se întâlnesc în fiecare an la campionatele internaţionale care au loc în Baravia. În realitate, nu este vorba despre o compeţitie internaţională, întrucât pe lângă germani, mai iau parte doar vecinii austrieci.

Ca la orice întrecere de lupte, competitorii sunt împărţiţi pe categorii, cea grea fiind destinată celor care au peste 90 de kilograme.

Concursul se desfăşoară în felul următor: doi bărbaţi se aşază la o masă şi trag de o chingă din piele cu un singur deget. Învingător este declarat cel care reuşeşte să-l tragă pe adversar spre el. Dincolo de antrenament şi de tehnică, trebuie "să ai un deget zdravăn", mărturiseşte Anton Utzschneider, care a câştigat 38 de titluri până acum.