Factorul care ar putea înclina balanța în războiul din Orientul Mijlociu. Interceptarea rachetelor și dronelor iraniene, doar o „parte a poveștii”, avertizează experții

În timp ce forțele SUA, ale Israelului și aliaților continuă să intercepteze majoritatea rachetelor și dronelor iraniene, experții au avertizat într-un nou raport că acest succes spectaculos poate masca o presiune strategică și financiară în creștere asupra sistemelor de apărare pe măsură ce războiul se prelungește, relatează Fox News.

Peste 90% dintre proiectilele iraniene au fost interceptate pe parcursul războiului, se arată într-un raport obținut de Fox News Digital și realizat de Institutul Evreiesc pentru Securitatea Națională a Americii (JINSA). Acest succes se datorează unui sistem de apărare aeriană stratificat, dezvoltat în ani de coordonare.

Totuși, experții avertizează că ratele impresionante de interceptare ascund un dezechilibru emergent ce ar putea defini următoarea fază a conflictului: armele ieftine ale Iranului consumă interceptorii mult mai scumpi utilizați de SUA, Israel și partenerii lor.

„Arhitectura a rezistat, dar traiectoria se îndreaptă în direcția greșită,” a apreciat Ari Cicurel, director asociat pentru politică externă la JINSA și autor al raportului. „Inversarea acesteia necesită mutarea activelor acolo unde presiunea este mai mare, vânarea lansatoarelor și dronelor iraniene mai agresiv și escortarea navelor prin Golful Persic.”

În cadrul unei conferințe de presă, miercuri, secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a subliniat amploarea operațiunilor SUA și ale aliaților. „Peste 9.000 de ținte inamice au fost lovite până în prezent … atacurile balistice și cu drone ale Iranului au scăzut cu aproximativ 90%,” a spus ea. Leavitt a mai precizat că forțele americane au distrus peste 140 de nave iraniene, inclusiv aproape 50 de nave pentru lansarea minelor.

Arhitectura actuală de apărare antiaeriană integrează sistemele SUA, Israelului și ale statelor arabe, combinând rețele de avertizare timpurie, acoperire radar comună și active prepozitionate. O suplimentare de resurse de către SUA înaintea conflictului - inclusiv baterii THAAD, sisteme Patriot, două grupuri de portavioane și aproximativ 200 de avioane de luptă - a contribuit la absorbirea primelor salve iraniene și menținerea ratelor ridicate de interceptare, conform JINSA.

Dar Cicurel a avertizat că concentrarea exclusivă pe procentele de interceptare nu surprinde întregul tablou. „Ratele în general ridicate de interceptare a rachetelor și dronelor sunt importante, dar spun doar o parte din poveste,” a declarat el pentru Fox News Digital. „Iranul a intrat în acest război cu un plan deliberat de a distruge arhitectura care face posibile aceste interceptări. A lovit infrastructura energetică pentru a afecta piețele și a folosit muniții cu fragmentație pentru a obține rate mai mari de lovire.”

Dezechilibrul cheie al războiului

Danny Citrinowicz, expert în Orientul Mijlociu și securitate națională la Institutul pentru Studii de Securitate și cercetător la Atlantic Council, a indicat dezechilibrul privind costurile drept o problemă centrală. „Trebuie schimbată ecuația,” a spus el. „Iranienii lansează drone ce costă aproximativ 30.000 de dolari, iar noi folosim rachete care costă milioane de dolari pentru a le intercepta. Acest decalaj este foarte problematic.”

Citrinowicz a adăugat că aceeași dinamică se aplică și rachetelor balistice. „Construirea unei rachete în Iran poate costa câteva sute de mii de dolari, în timp ce interceptorul costă milioane, mai ales când vorbim de sisteme precum Arrow. Este mai ușor și mai rapid să produci rachete decât să construiești interceptori. Nu este un secret.”

Dezechilibrul reflectă o problemă mai largă: epuizarea interceptorilor în întreaga regiune. Raportul JINSA notează că statele din Golf au folosit o parte substanțială din stocuri: se estimează că Bahrain a consumat până la 87% din rachetele Patriot, Emiratele Arabe Unite și Kuweitul aproximativ 75%, iar Qatarul în jur de 40%. Israelul a început, de asemenea, să raționalizeze interceptorii avansați, permițând uneori unor muniții cu fragmentație să lovească pentru a-și conserva stocurile.

Citrinowicz a subliniat că problema devine mai acută pe măsură ce ostilitățile se prelungesc: „Au trecut câteva săptămâni de război și chiar dacă salvele sunt limitate, problema interceptorilor va crește în amploare în timp,” a spus el.

Iranul a adaptat tacticile

Iranul și-a adaptat tacticile, trecând de la baraje masive la atacuri de mai mică amploare, dar cu frecvență crescută, menite să mențină presiunea constantă și să epuizeze treptat resursele defensive. Dronele, în special, reprezintă provocări unice. Spre deosebire de rachete, dronele pot fi lansate de pe platforme mobile, zboară la altitudini joase și evită detectarea radarului. De exemplu, o dronă Shahed-136 cântărește aproximativ 200 de kilograme și poate fi lansată de pe o șasiu de camion înainte ca echipajul să se relocheze rapid.

În plus, Iranul a încorporat lecții din războiul din Ucraina, folosind drone mai avansate, inclusiv variante ghidate prin cablu cu fibră optică, imune la bruiaj electronic, și modele mai rapide cu motoare cu reacție. Aceste inovații complică timpii de interceptare și cresc probabilitatea loviturilor reușite, chiar și în fața unor sistemele perfomante de apărare.

În ciuda provocărilor, raportul subliniază că rețeaua defensivă nu s-a prăbușit. „Arhitectura a rezistat,” a spus Cicurel.

Cu toate acestea, efectele mai largi ale atacurilor iraniene se fac resimțite. Loviturile asupra infrastructurii energetice și transportului au dus la creșterea prețurilor la petrol și la perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz, o dovadă că apărarea aeriană singură nu poate preveni impactul economic și strategic.

„Atâta timp cât războiul continuă întrebarea cheie va fi dacă Iranul poate produce rachete mai rapid decât putem produce interceptori”, a conchis Citrinowicz,