Drama israelienilor şi palestinienilor se vede cel mai bine din Ierusalim

Ierusalimul este cea mai scindată metropolă din lume, cu ziduri şi graniţe care nu vor fi dărâmate în viitorul apropiat. Vestul împotriva Estului, evrei în luptă cu alţi evrei, evrei împotriva arabilor. Acesta este Ierusalimul zilelor noastre, miezul conflictului din Orientul Mijlociu.

Văzut de sus, Ierusalimul seamănă cu un mare puzzle. În vest, dealurile verzi ale oraşului evreiesc cu locuinţele lui sobre. În mijlocul Ierusalimului se întinde Oraşul Vechi cu Muntele Templului, care priveşte superior spre estul care aparţine arabilor, un pământ brăzdat cu străzi uscate de vânturi şi cu aşezări circulare.

De 118 ori s-au luptat diverse armate în interiorul oraşului. A fost cucerit de 44 de ori şi asediat de 23 de ori. A fost condus de evrei timp de 1.000 de ani. Creştinii l-au avut în stăpânire 400 de ani, iar musulmanii timp de 1.300 de ani. Istoria pare că l-a chinuit atât de mult, încât până şi privirea din ochii oamenilor săi pare mai încărcată de durere decât în orice altă parte a lumii, scriu jurnaliştii de la publicaţia „GEO“.

În acest labirint de case şi de drumuri, oamenii se luptă pentru putere şi control. Cine are permisiunea să construiască, unde şi când? Cine hotărăşte regulile coexistenţei? Pentru toate acestea, şi multe altele, nu se duc lupte între armate sau prin forţa armelor. Se urlă în tribunale, pe şantiere şi în şcoli. Iar rezultatul lor va hotărî viitorul statului Israel şi şansa la pace a Orientului Mijlociu.

„Trecutul înghite prezentul“

Israelienii susţin că „Ierusalaimul“ este capitala lor eternă. Arabii îl denumesc Al Quds, sanctuarul, centrul viitorului stat al Palestinei.

Aproape 2.000 de locuitori ţin sus steagul evreiesc în piaţa musulmană din Oraşul Vechi. Fiecare metru pătrat de aici este disputat în tribunal, în procese complexe dificil de descifrat pentru că, deşi arabii sunt rezidenţi cu drepturi egale ai Ierusalimului, în trecut nu prea s-au deranjat să-şi înregistreze proprietăţile, potrivit legii. Arabii se suspectează între ei de colaborare cu interlopii evrei.

Evreii privesc Ierusalimul ca pe primul loc creat de Dumnezeu, dar este în acelaşi timp, este şi cea mai săracă zonă a Israelului, fără vreo industrie demnă de menţionat şi cu o rată a şomajului de 50%. Aproape 20.000 de evrei părăsesc oraşul în fiecare an, în special tinerii educaţi aflaţi în căutarea unei vieţi mai bune.

Ierusalimul este o povară pentru Israel, dar, în acelaşi timp, o statuie închinată zeităţii: trebuie să fie întreţinută cu sacrificii, mai notează ziariştii de la „GEO“.

„Oraşul pretinde mereu ceva de la tine, te doboară“, spune romancierul Meir Shavel. Nu te lasă să fii ceea ce poţi fi. Pentru că aici, istoria este în primul plan şi este mai importantă decât cei în viaţă. Trecutul înghite prezentul.

Resentimentele şi suspiciunea, marea dramă

Noul stat, Israel, s-a legat puternic de Ierusalim, dar numai de partea vestică a oraşului. Estul a rămas arabilor. Naţiunile Unite au vrut, şi n-au reuşit, ca Ierusalimul să fie pus sub jurisdicţională. Acum este un oraş- graniţă, jumătate evreu, jumătate arab, cu un statut juridic neclar, separat aşa cum a fost odată Berlinul.

Zidul Plângerii se afla în partea arabă.

După jumătate de secol de existenţă în comun, viaţa de zi cu zi din Ierusalim arată în felul următor: fiecare parte are propriul sistem de transport în comun, autobuze separate şi rute speciale. Bineînţeles, arabii lucrează în partea evreiască, dar au, în general, slujbe „invizibile“ şi prost plătite, cum ar fi de oameni de serviciu.

Activiştii radicali evrei încearcă să condamne public pe cei care angajează palestinieni.

Dacă un palestinian are un atac de cord, o ambulanţă condusă de paramedici evrei nu poate intra în cartierul arab decât escortată de poliţie. Pe partea cealaltă, mulţi evrei ultrareligioşi din est refuză să fie trataţi de vreun doctor arab.