Fâşia Gaza, în 2008 şi în 2012. Ce s-a schimbat în conflictul dintre Israel şi Palestina

Pentru locuitorii din şi de lângă Fâşia Gaza, operaţiunile militare nu mai reprezintă o noutate

Rachete cu rază mai lungă, mult mai puternice, aflate în mâinile unor palestinieni mult mai radicali, sosirea în Gaza şi în Sinai a unor grupări militare din Africa de Nord, care pun presiune pe Hamas să lupte mai mult şi mai dur şi accentuarea poziţiilor anti-israeliene din regiune trasează un cadru cu totul nou pentru un conflict vechi.

Faptul că palestinienii au lansat ieri rachete foarte aproape de oraşele Tel Aviv şi Ierusalim marchează un punct de cotitură în tensiunile din ultima săptămână. Momentul a coincis şi cu o vizită oficială a premierului egiptean în Gaza, pentru care se negociaze un scrut armistiţiu. Nu numai că nu a fost respectat, ci atacurile s-au intensificat. Azi-noapte, alţi patru palestinieni au murit în urma raidurilor aeriene ale Israelului. Numărul total al victimelor a crescut astfel la 28, dintre care trei israelieni. 

Atacurile de săptămâna trecută reprezintă însă o intensificare majoră a conflictului. În 2009, după ce invazia israelienilor a determinat retragerea Hamas şi după moartea a 1.400 de oameni, 200 de rachete au lovit Israelul. Ritmul s-a menţinut în 2010, însă anul trecut numărul rachetelor lansate de palestinieni a crescut la 600. De la începutul acestui an, palestinienii au lansat peste 900 de rachete din Gaza – dintre care mai bine de 200 doar în ultima săptămână. Între timp, şi capacităţile militare ale celor două părţi au crescut semnificativ.

Actualul conflict din Fâşia Gaza, evocator din multe puncte de vedere cu atât de multe alte lupte din trecut, pare însă că reprezintă o etapă cu totul nouă, notează ”The New York Times”. 

Doar proştii sau maniacii ideologiei sioniste nu reuşeşc să accepte că, până când acţiunile criminale de expropriere şi exilare comise împotriva poporului palestinian în 1947-1948 nu sunt compensate, luptătorii palestinieni nu vor face decât să-şi consolideze capacitatea.  Rami G. Khouri, profesor la Universitatea Americană din Beirut

Orientul Mijlociu al anului 2012 nu mai este acelaşi cu cel din 2008, ultimul an în care Israelul a mobilizat o invazie militară pentru a reduce ameninţarea rachetelor din Gaza. Mulţi analişti şi diplomaţi din afara Israelului spun că ţara are nevoie de o cu totul altă abordare faţă de mişcarea Hamas şi de Palestina, bazată mai mult pe recunoaşterea şi acceptarea durerilor din trecut. 

”Cât timp acţiunile criminale de expropriere şi exilare comise împotriva poporului palestinian în 1947-1948 nu sunt compensate printr-o negociere paşnică, una care să satisfacă drepturile legitime ale ambelor părţi, vom continua să observăm escaladarea determinării şi a capacităţii luptătorilor palestinieni – iar asta se întâmplă încă din anii 1930, de fapt”, explică Rami G. Khouri, profesor la Universitatea Americană din Beirut. ”Doar proştii sau maniacii ideologiei sioniste nu reuşeşc să accepte acest lucru”, continuă el. 

Hamas nu doreşte o soluţie paşnică şi vrea doar să continue conflictul pentru totdeauna până când, într-un fel sau altul, vor controla întreg teritoriul israelian.  Eitan Ben Eliyahu, fost lider al Forţelor Aeriene Israeliene

Însă guvernul israelian şi majoritatea populaţiei au tras o concluzie diferită. Zona periculoasă în care trăiesc tocmai devine şi mai periculoasă, iar asta nu poate însemna concesie, ci înăsprire. 

”Există o teorie, în care eu cred, că Hamas nu doreşte o soluţie paşnică şi vrea doar să continue conflictul pentru totdeauna până când, într-un fel sau altul, vor controla întreg teritoriul israelian”, crede Eitan Ben Eliyahu, fost lider al Forţelor Aeriene Israeliene. ”Există o şansă puternică să intervenim în Gaza cu trupe terestre încă o dată”, a continuat acesta. 

Le-am oferit astfel oamenilor doi, trei ani de linişte. Însă iarba a crescut din nou, precum şi alte lucruri. Diferite ideologii jihadiste şi-au găsit drum spre Gaza, inclusiv câteva organizaţii teroriste. Aşa că am ajuns într-un punct în care nu mai putem acţiona cu reţinere.  Avital Leibovich, purtător de cuvânt al armatei israeliene

Ceea ce rămâne frapant în discursul israelienilor este însă asemănarea izbitoare cu toate poziţiile precedente, în ciuda schimbării climatului geopolitic. În minţile celor mai mulţi israelieni, circumstanţele noi nu cer o strategie nouă, ci pur şi simplu dublarea puterii celei anterioare, spun analiştii. 

”În 2008 am reuşit să reducem semnificativ ameninţarea rachetelor asupra poporului. Am început cu 100 de rachete pe săptămână (care erau lansate din Gaza către Israel – n.r.) şi, la finalul operaţiunilor, am ajuns la două pe săptămână”, explică locotenentul-colonel Avital Leibovich, purtător de cuvânt al armatei israeliene. 

”Le-am oferit astfel oamenilor doi, trei ani de linişte. Însă iarba a crescut din nou, precum şi alte lucruri. Diferite ideologii jihadiste şi-au găsit drum spre Gaza, inclusiv câteva organizaţii teroriste. Mai multe arme au intrat în Gaza, inclusiv rachete iraniene Fajr-5, care pot lovi oraşul Tel Aviv. Astfel, aproape întreaga populaţie este în raza lor de acţiune. Aşa că am ajuns într-un punct în care nu mai putem acţiona cu reţinere”, continuă acesta. 

Ar trebui să ne lăsăm civilii să fie bombardaţi doar pentru că lumea arabă are probleme? general israelian în rezervă

Tocmai din acest motiv, mulţi consideră evenimentele petrecute în Gaza în ultima săptămână drept ”o operaţiune de mentenanţă inevitabilă, dureroasă, dar necesară”. În ceea ce priveşte climatul regional, un general israelian în rezervă a sintetizat cel mai bine poziţia oficialilor: ”Ar trebui să ne lăsăm civilii să fie bombardaţi doar pentru că lumea arabă are probleme?”

Analiştii de la Stratfor consideră că, din acest punct de vedere, mobilizarea de trupe terestre va semăna, cel mai probabil, cu episodul din 2008-2009. Acum, scopul armatei israeliene este eliminarea capacităţii militanţilor din Gaza de a lansa rachete spre Israel, în special de tipul Fajr-5, capabile să ajungă în Tel Aviv. 

Este acelaşi scop pe care l-a avut şi operaţiunea ”Plumb Topit” din 2008, care poate fi separată în două faze distincte: una aeriană şi una terestră. Faza aeriană a durat aproximativ o şi a fost foarte similară mişcărilor pe care le-a făcut Israelul săptămâna trecută. Această etapă a fost urmată de un atac terestru, pe două teatre de luptă distince din Gaza.