De ce blochează China o intervenţie internaţională în Siria

Premierul chinez Wen Jiabao, în vizită la regele Abdullah al Arabiei Saudite.

La suprafaţă, Beijingul se justifică spunând că susţine politica Moscovei. Expertul chinez Bo Zhiyue explică pentru FP România atitudinile ambivalente ale Chinei în Orientul Mijlociu, unde caută să împace nevoia de hidrocarburi arabe/ persane cu interesul pentru tehnologiile militare israeliane.

Cum se poziționa China în Orientul Mijlociu înainte de începerea Primăverii Arabe?

China a preferat să adopte o atitudine low-profile în această zonă, în special din cauza competiției în care se află cu SUA și pentru că dorește să evite o confruntare cu aceasta. Principalele interese ale Chinei în Orientul Mijlociu sunt stabilitatea, pacea și prosperitatea – mai ales în contextul în care China are nevoie de petrol.

Nu cred ca Beijingul să-și fi schimbat politica în vreun fel față de Orientul Mijlociu după Primăvară Arabă. Liderii Chinei nu au făcut multe vizite în aceste țări, și cu atât mai puțin în țările controversate de genul Iranului sau Siriei. Vizitatorii din China au fost în general de rang mai mic, președintele chinez vizitând în ultimii cinci ani o singură țară, Arabia Saudită, pe când premierul chinez a fost în mai multe, dar nu în Siria sau Iran. China încearcă să evite o potențială confruntare cu SUA, evită să intre în conflict cu interesele acesteia din regiune.

Premierul chinez a vizitat Israelul în luna ianuarie. Este această vizită coerentă cu politica Chinei față de Iran și cu susținerea pe care a arătat-o de-a lungul timpului cauzei palestiniene?

China a dansat foarte delicat, ca un fel de moment de echilibristică: înainte de anii ’90, China lua partea Palestinei împotriva Israelului și a ocupației teritoriale israeliene. Cu toate acestea, după anii ‘90, China s-a îndepărtat de această tradiție, revenind acum pe o poziție mai bună, deoarece acum atât Israelul, cât și Palestina, fiecare în felul său, încearcă să atragă sprijinul Chinei. Toată povestea e foarte complicată, China s-a apropiat suficient de mult de Israel cât să îngrijoreze Washingtonul, mai ales în ceea ce privește relațiile lor militare strânse. China a încercat să cumpere arme de la Israel, ceea i-a îngrijorat pe americani și a determinat Israelul să își mai răcească relațiile cu China.

Cu toate acestea, în ultimii ani, cele două țări au reînceput să se apropie. Această relație are o semnificație deosebită pentru China, deoarece asta ar însemna să primească tehnologii avansate, inclusiv militare, de la Israel. În schimb, Israelul ar trebui să i le vândă Chinei fără ca SUA să obiecteze. Așa că Beijingul este destul de grijuliu, încearcă să nu jignească nicio țară din Orientul Mijlociu, încercând în același timp să dezvolte relații economice cu toate țările.

Cum explicaţi veto-ul Chinei asupra unei rezoluții a Consiliului de Securitate în cazul sirian? Are mare nevoie să păstreze status-quo-ul din regiune? Şi cum afectează asta imaginea Chinei de actor global?

Nu cred că veto-ul îi permite Chinei să ajungă într-o poziție mai bună în lumea afacerilor internaționale. China merge împreună cu Rusia, probabil din cauza bunelor relații existente între cele două țări, și nu cred ca Beijingul să aibă interese strategice cheie în regiune și cu atât mai puțin în Siria. Evident, China are unele investiții acolo, dar nimic major, pe când Rusia are niște interese strategice și economice cu mult mai mari acolo. Faptul că Beijingul are aceeași poziție ca și Moscova nu schimbă cu mult politica Chinei față de regiune. De fapt, există multe neajunsuri la asumarea acestei poziții. Chiar și în China există anumite voci care se preocupă de faptul că Beijingul nu ia partea țărilor în curs de dezvoltare, a țărilor arabe, că această atitudine ar fi greșită.

Cine sunt aceste voci care se preocupă de politica Chinei?

Unii intelectuali pun sub semnul întrebării motivul pentru care China și-a impus veto-ul, alături de Rusia. China încearcă să își creeze o imagine de țară prietenoasă față de statele arabe, în general, dar acum aceste state au luat decizia de a sancționa regimul sirian, iar China ar trebui să susțină asta. Faptul că a blocat o rezoluție aprobată de țările arabe poate dăuna imaginii Chinei din regiune.

Poate apărea o schimbare de atitudine a Chinei față de Orientul Mijlociu după tranziția politică ce va avea loc în acest an la Beijing?
Noua conducere (chineză – n. red.) va trebui să aibă în primul rând o discuție despre strategia Chinei. Nu există o politică externă coerentă a Chinei, pentru că nu există un singur lider care să aibă ultimul cuvânt asupra tuturor chestiunilor, nu există o conducere efectivă, se aud doar diferite voci. Vor trebui să aibă o discuție în cadrul conducerii despre cum își va rezolva China problemele interne și externe. Depinde și de mediul intelectual, dacă China se simte amenințată de țările străine sau dacă se simte înconjurată de un grup de țări ostile, cum ar fi SUA, caz în care China nu va reacționa foarte frumos.

Există posibilitatea unei contagiuni a Chinei în urma revoluțiilor din lumea arabă? Putem vedea o nouă Piață Tiananmen provocată de evenimentele petrecute în Piața Tahrir?

Nu, revoluțiile arabe sunt diferite, acele țări au caracteristicile și problemele lor deosebite. Mulți spun că agitația pe fondul problemelor sociale din China este un semn și că, într-un fel, revoluția ar putea ajunge și în China. Eu însă nu am găsit nicio dovadă în acest sens.

Dr. Bo Zhiyue este Senior Research Fellow la East Asian Institute, Universitatea Națională din Singapore.

Leyla Muţiu este studentă la SciencesPo Paris. Interviul face parte dintr-o cercetare asupra poziţionării Chinei în Orientul Mijlociu, înainte şi după Primăvara Arabă, cercetare la care lucrează în cadrul unui stagiu de vară în redacţia FP România.