Creşte izolarea Siriei în regiune

Drama siriană, care se desfăşoară în spatele uşilor închise de mai bine de şapte luni, privită doar de o comunitate internaţională neputincioasă, a ajuns la un punct de cotitură? Mai multe evenimente din ultimele zile ne dau o speranţă că da.

Întâi, moartea sinistră a lui Muammar Gaddafi, vânat de propriii compatrioţi sprijiniţi de NATO şi linşat pe 20 octombrie, nu avea cum să-i lase indiferenţi pe dictatorii din jur. A fost prevestit: moartea Ghidului libian, după fuga lui Ben Ali şi căderea lui Mubarak, vor fragiliza regimul lui Bashar al-Assad. Acest factor psihologic nu trebuie subestimat. Apoi, contestarea populară din interiorul ţării nu slăbeşte în Siria, în ciuda represiunii feroce care, potrivit Naţiunilor Unite, a costat deja viaţa a 3.000 de oameni. Protestele opoziţiei rămân, desigur, localizate în teritoriu şi nu au reuşit să ajungă la Damasc, dar organizarea masivă de contramanifestaţii în sprijinul regimului nu poate masca realitatea unei furii în creştere în rândul populaţiei, pe care represiunea doar o agravează. Nu poate masca nici dificultatea de a păstra unitatea armatei.

Există şi alţi factori care arată că mediul diplomatic este tot mai delicat pentru preşedintele al-Assad. Turcia sprijină deschis opoziţia siriană. Liga Arabă, care încearcă să medieze, cere regimului să pună capăt „de urgenţă" masacrului civililor. Izolarea Siriei în regiune, unde conducătorii, sub influenţa „primăverii arabe", nu mai pot neglija complet opinia publică, va creşte. Un studiu realizat printre locuitorii Marocului, Egiptului, Libanului, Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe arată că popularitatea lui Bashar riscă să devină mai mică decât a lui Gaddafi.

Regimul Assad a putut până acum să conteze pe aliaţii chinezi şi ruşi, care au blocat în octombrie rezoluţia ONU pusă la punct de occidentali. Dar emisarul chinez pentru Orientul Mijlociu a început să dea semne de iritare şi a cerut Siriei să pună capăt acestei situaţii periculoase şi să facă reforme. Iar sprijinul Rusiei e cu jumătate de gură şi, tocmai pentru a-i „recuceri" pe ruşi, preşedintele Assad a ales o televiziune rusească pentru a se explica. Preşedintele controlează tot mai greu Damascul, se simte în mod clar ameninţat. Şi arabii, şi occidentalii trebuie acum să mărească presiunea asupra lui, cu orice preţ.