Copiii mascaţi din Fukushima

Cu cei doar 300.000 de locuitori ai săi, Koriyama, un orăşel din prefectura Fukushima, face parte dintr-o Japonie de provincie aproape invizibilă.

Aici nu găseşti nimic din veselia specifică oraşului Osaka sau din splendorile de la Kyoto, aici nu există nimic din bogăţia culturală şi materială a marilor oraşe japoneze. Este un mic centru industrial obişnuit cu un ritm de muncă alert şi care, în ciuda edificiilor sale moderne, rămâne ancorat într-o realitate prozaică.

La scurtă distanţă de centru ajungem la ţară, într-o regiune agricolă, faimoasă pentru orez şi pentru livezi. Un orăşel care nu caută deloc publicitatea. A venit apoi 11 martie 2011, cutremurul, tsunamiul, distrugerea centralei nucleare de la Fukushima. Seismul a lăsat în urmă multe daune: cele mai multe case au fost prea avariate pentru a mai fi reparate, astfel că au fost demolate. Dar asta nu e nimic. Ceea ce rămâne încă foarte grav se găseşte la 50 de kilometri de centrala atomică unde a avut loc explozia, la Koriyama.

Acolo, radiaţiile continuă să aibă un nivel mai ridicat decât cel admis, iar gradul de risc privind o eventuală îmbolnăvire rămâne, deocamdată, învăluit în mister. Totuşi, Koriyama a primit 2.000 de sinistraţi care azi trăiesc în locuinţe din prefabricate ce emană o adâncă dezolare. Din loc în loc apar postere pe care scrie „Gambare, Fukushima!" („Curaj, Fukushima"!). Declaraţiile oficiale susţin că nivelul de radiaţii, după ce a atins puncte primejdioase în aprilie, nu ar trebui să mai prezinte vreun pericol pentru sănătatea adulţilor. Dar cum rămâne cu cei mici? Ei sunt mai sensibili la radioactivitate şi, în consecinţă, ar trebui să fie mai protejaţi.

Copiii de până la 10 ani sunt obligaţi să meargă la şcoală cu o mască sanitară pe faţă, pentru a evita, pe cât posibil, inhalarea de particule radioactive. Cei mici nu au voie să atingă pământul, nu au voie să pună mâna pe nicio plantă şi nici să se apropie de cursul vreunui râu. Pentru mame vine apoi problema apei de băut (cea de la robinet este interzisă cu desăvârşire) şi a alimentelor ce trebuie eliminate din alimentaţia copiilor.