Compania celui mai bogat om din Siria, vărul dictatorului Al-Assad, acoperită de o platformă a ONU

Rami Makhluf, proprietarul companiei siriene de telecomunicatii Syriatel şi vărul primar al preşedintelui Bashar al-Assad FOTO: Al Arabiya

În mai 2011, în timp ce liderul sirian Bashar al-Assad căuta să înăbuşe revolta populară, ONU glorifica un grup de companii siriene, printre care şi una deţinută de vărul său Rami Makhluf, pentru admirabila lor adeziune la principiile etice. Între timp, Makhluf finanţa represaliile violente ale regimului de la Damasc împotriva propriei populaţii.

Conform unor documente ale platformei Global Impact, prin care actorii din mediul privat sunt susţinuţi de ONU, una dintre companiile siriene care a ajuns la cele mai înalte standarde de responsabilitate socială şi etică a fost Syriatel, o companie de telefonie mobilă deţinută de Rami Makhluf, vărul preşedintelui Bashar al-Assad.

Proprietarul Rami Makhluf se află sub sancţiunile Ministerului de Finanţe al Statelor Unite ale Americii încă din februarie 2008, pentru că „ajută oficialii regimului sirian la coruperea sistemului public şi beneficiază de pe urma acestora”. Sancţiunile se referă la îngheţarea oricăror active provenite de pe urma imperiului cu afaceri descoperit în Statele Unite, americanilor fiindu-le interzisă orice relaţie de business cu el. Syriatel a fost adăugată, alb pe negru, pe o listă a Ministerului de Finanţe al SUA în iulie 2008.

Makhluf este cel mai puternic om de afaceri din Siria, cel fără de care nicio companie străină nu poate face afaceri în Siria fără acordul său.

Fratele său, Hafiz, unul dintre cei mai temuţi oficiali ai serviciilor secrete militare aparţinând brutalului regim sirian, a fost pus sub acuzaţii similare din partea Statelor Unite, încă din august 2007, pentru că „acţionează în numele Siriei pentru a submina suveranitatea Libanului”.

În august 2011, Syriatel a fost ţinta şi mai multor sancţiuni din partea Statelor Unite. Compania de telecomunicaţii a lui Makhluf este acuzată că ar fi ajutat regimul de la Damasc să localizeze disidenţii sirieni.

Niciuna dintre aceste activităţi nu se afla pe aceeaşi lungime de undă cu scopurile măreţe ale platformei Global Compact, ai cărei membri promit că vor „susţine şi respecta protecţia drepturilor omului” şi că „se vor asigura că nu vor fi complici în abuzurile drepturilor omului”. Mai mult, vor lupta împotriva „oricărei forme de corupţie, incluzând aici delapidarea şi mita”.

Întrebaţi de jurnaliştii de la Fox News dacă Syriatel a luat parte la organizaţie, reprezentanţii Global Compact au negat categoric. Pe site-ul platformei ONU nu există nicio menţiune cum că Syriatel ar avea calitate de membru.

Chiar şi aşa, acest răspuns nu poate egala cu documentele de la Global Compact Siria pe care Fox News le are în posesie.
 
Calitatea de membru Global Compact a Syriatel este notată la pagina 7 a unei prezentări PowerPoint realizate de un membru al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) din Siria, ca parte a „sectorului privat al punctelor centrale de întâlnire”, ţinut în Paris între 11 şi 13 aprilie 2011.

Una peste alta, prezentarea glorifică „o situaţie câştig-câştig” în Siria, unde PNUD şi Global Compact joacă rolul de  „negociator” între regim şi sectorul privat, pentru a crea „parteneriate public-private” cu scopul de a „obţine o creştere semnificativă, consolidând angajamentul civic şi cetăţenismul corporativ”.

Chiar şi fără Syriatel, capitolul local al Global Compact are nişte membri suspecţi. Unul dintre membri este Trustul Sirian pentru Dezvoltare (TSD), înfiinţat şi condus de Asma al-Assad, soţia dictatorului ţării. Aceasta a fost sancţionată de Uniunea Europeană în luna martie a acestui an ca fiind un beneficiar şi un susţinător financiar al regimului.

Trustul Sirian nu este numai un membru al Global Compact, ci şi un important participant în programele de dezvoltare ale PNUD, unde a ajutat la crearea unei structuri elaborate de iniţiatiative reformiste pentru a demonstra că Al-Assad se îndrepta către un regim mult mai modern şi liberalizat.

Conform site-ului central al Global Compact, TSD figurează ca fiind „necomunicativ”, însemnând că nu a înaintat un program cu progresele înregistrate, care ar corespunde cu principiile etice şi de dezvoltare.

Cât despre programele PNUD din Siria, ele au fost descrise săptămânile trecute de purtătorul de cuvânt al programului de dezvoltare al ONU ca fiind „stagnate”.

Potrivit sursei citate, vor fi demarate numai programele care au legătură cu ajutorul refugiaţilor, reparaţiile la sistemul de canalizare şi facilităţile medicale, sistemul de ajutorare cu hrană şi „suport psiho-social” pentru victimele actualelor violenţe.

Global Compact se descrie ca fiind o iniţiativă care „caută să combine cele mai bune proprietăţi  ale ONU, proprietăţi precum autoritate morală şi convocarea puterii. Global Compact este globală şi locală în acelaşi timp, publică şi privată, voluntară, dar cu simţul răspunderii.”

Semne de întrebare se ridică în privinţa relaţiei unice a PNUD cu regimul de la Damasc, care i-ar garanta oportunităţi inegalabile de cooperare cu indivizi precum Rami Makhluf, oameni foarte influenţi datorită relaţiilor din interior şi care se pot ascunde în spatele principiilor ideale ale ONU, în timp ce şi-ar continua acţiunile imorale.

În Siria, cel puţin, sectorul public-privat este, în mare parte, o creaţie a PNUD, în strânsă colaborare cu regimul sirian.