Cine-i ajută pe sirieni?

Va fi nevoie de mult mai multă presiune pentru a-l convinge pe Assad că timpul său a expirat.

Circa 1.600 de sirieni curajoşi au fost măcelăriţi din martie, de când au început mişcările prodemocraţie. Miercuri, după trei zile de bombardamente, preşedintele Bashar al Assad a ordonat armatei să ia cu asalt Hama, oraşul unde tatăl său a ucis circa 20.000 de oameni cu trei decenii în urmă.

Unde a fost comunitatea internaţională? Paralizată, în mod ruşinos.  Miercuri, Consiliul de Securitate al ONU a emis, în sfârşit, o declaraţie prin care condamnă „încălcarea pe scară largă a drepturilor omului şi folosirea forţei împotriva civililor de către autorităţile siriene" - dar fără nicio ameninţare privind eventuale sancţiuni. Timp de două luni, Rusia, China, India, Brazilia şi Africa de Sud au blocat orice acţiune. Acest lucru l-a făcut pe Assad să creadă că poate ucide fără a plăti niciun preţ. 

Declaraţia Consiliului de Securitate dă vina pe nedrept pe protestatari, îndemnând „toate părţile" să acţioneze cu maximum de reţinere şi să se abţină de la represalii, „inclusiv de la atacuri împotriva instituţiilor statului". Şi îi dă lui Assad - care trebuie să plece - speranţa de a rămâne la putere, îndemnând guvernul său să implementeze „angajamentele" sale la reformă. 

Va fi nevoie de mult mai multă presiune pentru a-l convinge pe Assad că timpul său a expirat - sau pentru a-i convinge pe cei care-l ajută să treacă de partea cealaltă. Consiliul trebuie să impună sancţiuni dure, inclusiv interdicţii de călătorie şi îngheţarea activelor lui Assad şi ale tuturor celor din guvernul său. Ar trebui să-l reclame pe liderul sirian şi pe acoliţii săi la Curtea Internaţională de Justiţie pentru demararea unei investigaţii privind crime de război şi ar trebui să ceară statelor să nu mai investească în sectorul energetic din Siria, condus de guvern. Prelungirea şovăielilor nu înseamnă decât mai multe crime. 

Marţi, secretarul de stat Hillary Rodham Clinton s-a întâlnit cu opoziţia siriană. Washingtonul şi aliaţii săi ar trebui să facă tot ceea ce pot pentru a ajuta la construirea bazelor unei Sirii democrate, post-Assad. Acum trebuie să-şi adune forţele şi să facă toate presiunile diplomatice şi economice posibile pentru a ajuta poporul sirian să înlăture acest regim brutal.