China se teme de propriul bazar etnic şi religios

Perioada premergătoare Jocurilor Olimpice constituie pentru Beijing ocazia optimă de a regla unele conturi cu "adversarii" din teritoriu, sub pretextul securităţii Organizaţiile de

Perioada premergătoare Jocurilor Olimpice constituie pentru Beijing ocazia optimă de a regla unele conturi cu "adversarii" din teritoriu, sub pretextul securităţii

Organizaţiile de apărare a drepturilor omului susţin că autorităţile chineze se folosesc de Olimpiadă ca de un paravan pentru oprimarea unor minorităţi.

Într-un mesaj difuzat săptămâna trecută pe internet, grupul separatist al uigurilor din provincia Xinjiang, mai precis, "Partidul islamic din Turkestan", a revendicat o serie de atentate care au avut loc recent în diverse oraşe din China.

Mai mult, şeful formaţiunii, "comandantul Seyfullah", a ameninţat că, pe perioada Jocurilor Olimpice, "vor fi atacate, prin metode nemaifolosite până în prezent, oraşele din inima Chinei". Şi tot săptămâna trecută, autorităţile chineze au anunţat dejucarea unui atentat care viza stadionul din Shanghai, unde urmează să se desfăşoare diverse întreceri olimpice.

"Am desfiinţat un grup terorist care ameninţa securitatea Jocurilor", a anunţat Cheng Jiulong, adjunctul şefului poliţiei din Shanghai.

Invocarea "terorismului islamic"

Potrivit autorităţilor, în ultimele luni au fost dejucate mai multe comploturi prin care au fost puse la cale atacuri teroriste pentru perioada 8-24 august.

De la începutul anului, 82 de presupuşi terorişti au fost arestaţi în provincia Xinjiang, unde locuiesc peste opt milioane de musulmani uiguri, etnie turcofonă majoritară în zonă. La fel, 41 de locaţii de rugăciune "ilegale" din Xinjiang au fost închise, pentru că ar fi servit drept "locuri de antrenament pentru războiul sfânt".

Atenţionări diplomatice

Dilxat Raxit, purtătorul de cuvânt al Congresului Internaţional al Uigurilor din exil, este însă de părere că Beijingul foloseşte Jocurile Olimpice pentru a-i prezenta pe uiguri ca pe nişte terorişti şi pentru a justifica adoptarea unor măsuri restrictive fără precedent în vederea desfăşurării "în linişte" a Olimpiadei.

Comunitatea internaţională a primit însă cu prudenţă afirmaţiile Beijingului, considerând că acesta exagerează riscul ameninţării teroriste. "Guvernul de la Beijing să nu se servească de motivul siguranţei pentru a reprima şi a acoperi disensiunile interne", a avertizat recent secretarul de stat american, Condoleezza Rice.

Beijingul foloseşte Jocurile Olimpice pentru a-i prezenta pe uiguri ca pe nişte terorişti şi pentru a justifica adoptarea unor măsuri restrictive fără precedent
Dilxat Raxit,
purtătorul de cuvânt al Congresului Internaţional al Uigurilor din exil

Tibetanii şi uiguirii, probleme sensibile

"Blocul chinez" este, în realitate, un amalgam etnic şi cultural. Statul-naţiune China este compus din 56 de "naţionalităţi", care definesc o identitate etnică, şi nu o naţiune în sensul occidental al termenului.

Naţionalitatea "han", majoritară (92% din populaţie), este ea însăşi eterogenă, reprezentând mai degrabă un ansamblu vast de obiceiuri şi caracteristici culturale apropiate. Statul chinez recunoaşte, oficial, şi celelalte 55 de naţionalităţi, care au dreptul să îşi dezvolte propria limbă vorbită şi scrisă.

Anumite minorităţi se plâng de modul diferenţiat în care sunt tratate în comparaţie cu naţionalitatea "han", resimţind diferenţa între ceea ce prevede dreptul chinez şi situaţia efectivă "de la faţa locului". Cazul cel mai mediatizat este cel al regiunii autonome a Tibetului. Tibetanii din exil şi mare parte din occidentali denunţă măsurile discriminatorii aplicate tibetanilor locali, care au dus la marginalizarea lor culturală şi economică ori la îngrădirea drastică a libertăţii religioase.

56 de naţionalităţi

- intră în componenţa statului chinez, care le recunoaşte acestora dreptul de a-şi păstra tradiţiile

Grupurile etnice din China

Grupul etnic Han reprezintă 92 la sută din populaţia ţării, fiind cel mai mare grup de acest gen
din lume. Persoane de alte 55 de naţionalităţi, deşi destul de puţine ca număr,
locuiesc pe mai mult de jumătate din suprafaţa ţării.

Pretenţiile Mongoliei Interioare

Într-o mai mică măsură, China are de înfruntat şi pretenţiile de autodeterminare ale Mongoliei Interioare ("leagănul" etniei Hui), exprimate, în special, prin vocea activistului Hada, aflat în prezent într-o închisoare din Chifeng.

Cât priveşte "Regiunea autonomă uigură Xinjiang", numită de către separatişti şi "Turkestanul oriental", aceasta se întinde pe o suprafaţă de 1.646.000 km pătraţi, ocupând o şesime din teritoriul chinez. Uigurii sunt calificaţi, de către autorităţile de la Beijing, drept "terorişti islamici", ca şi cecenii.

Trei locuri autorizate pentru manifestaţii

Beijingul a anunţat că, pe întreaga perioadă a Jocurilor, orice adunare spontană este interzisă, pentru manifestaţii fiind necesară aprobarea autorităţilor, eliberată cu cel puţin cinci zile înainte.

Pentru a nu fi acuzaţi de obstrucţionarea libertăţilor civile, oficialii chinezi permit totuşi desfăşurarea unor eventuale demonstraţii în trei parcuri din Beijing: Zizhuyuan (nord), Ritan (est) şi Shijie (sud-vest). În afară de susţinătorii tibetanilor, autorităţile se mai simt ameninţate de prezenţa membrilor sectei Falun Gong (interzisă de China în 1999).

Recent, presa japoneză a afirmat că Beijingul a cerut detalii despre adepţii Falun Gong rezidenţi în Japonia. Ţara Soarelui-Răsare este printre puţinele state ai căror locuitori nu au nevoie de viză pentru a participa la Jocurile Olimpice.

Falun Gong continuă manifestaţiile

Săptămâna trecută, membri din Canada ai mişcării au manifestat în faţa ambasadei Chinei din Ottawa, cerând guvernului canadian să intervină pe lângă cel chinez pentru ca acesta să-şi asume angajamentele luate în privinţa respectării libertăţilor individuale. Un raport din 2007 al ONU estimează că două treimi din cazurile de tortură din China îi au ca protagonişti pe adepţi ai mişcării Falun Gong.

Cu Jocurile Olimpice, China ajunge la apogeu

Cotidianul francez "Le Figaro" este însă de părere că, la nici două săptămâni până la deschiderea Olimpiadei, "dragonul chinez" pare să fi atins "un fel de apogeu". Pe plan extern, situaţia regională nu a fost niciodată aşa de bună, susţine editorialistul Alexandre Adler.

"În anii '30, Japonia visa să instaureze o zonă de co-prosperitate asiatică, pe care să o domine în întregime. China a făcut-o deja, fără surle şi trâmbiţe", spune Adler. În doar câţiva ani, a fost creată o zonă de liber schimb între China şi ASEAN, ceea ce a făcut ca frontierele economice ale Chinei să se extindă până în India şi Australia.

Peste tot, diaspora chineză transferă, prin Singapore sau Insulele Caiman, o bună parte din surplusul financiar către patria-mamă. Pe termen lung, strategia chineză a dezvoltării s-a structurat pe cinci puncte, explică Adler.
Partidul comunist chinez, depolitizat

În primul rând, a fost evitată orice divizare inutilă în partid. După revoluţia culturală maoistă, disciplina internă s-a dus pe apa sâmbetei, iar partidul comunist chinez a devenit un soi de parlament neoficial, unde tendinţele opuse s-au înfruntat fără încetare.

Astăzi, partidul este în întregime depolitizat şi este coagulat datorită unui "compromis centrist", care face loc dreptei pragmatice, "corupe" stânga istorică (făcând-o să participe la beneficiile economice ale privatizărilor) şi cooptează liderii regionali "în matca" unui organism centralizat unic. Alt "punct ochit, punct lovit": perestroika nu a fost niciodată privită cu ochi buni în China. Partidul administrează, dar nu reformează pare să fi fost "dictonul" preferat al liderilor chinezi.

Amestec de supleţe şi pragmatism

În compensaţie, a avut loc un formidabil progres al libertăţilor civile. Astăzi, chinezii vin şi pleacă liniştiţi în şi din străinătate, îşi pot pune pe picioare propria afacere, au voie să asculte nestingheriţi posturile de radio din Hong Kong şi Taiwan. Şi nu numai atât. Regimul şi-a asumat chiar riscul de a-şi trimite cei mai buni studenţi să înveţe în străinătate.

China a ştiut să evite şi o politică externă agresivă, care să deturneze ţara de la obiectivul esenţial (asigurarea unui trai decent pentru populaţie) şi care să divizeze opinia publică.

Şi, nu în ultimul rând, au fost "cooptate la bunăstare" elitele intelectuale, altădată prost plătite, pentru ca ele să nu mai reprezinte un receptacul pentru nemulţumirile generale. În fine, la toate acestea se adaugă controlul riguros exercitat de stat asupra domeniilor strategice: bănci, telecomunicaţii, energie, transporturi şi apărare.

Olimpiada, prilej pentru "recensământul" jurnaliştilor

Postul Radio France International a anunţat recent că autorităţile chineze pun la punct o bază de date ce conţine 30.000 de nume de jurnalişti acreditaţi la Olimpiadă, plus diverse informaţii legate de aceştia.

Cotidianul "China Daily" (oficiosul partidului comunist) a explicat că informaţiile sunt necesare personalităţilor sportive susceptibile de a fi intervievate, care ar evita astfel riscul de a cădea victime unor eventuali "falşi jurnalişti".

Dar organizaţiile internaţionale care apără libertatea presei afirmă că, în realitate, "invocarea falşilor jurnalişti este o modalitate de a justifica extinderea controlului strict pe care guvernul chinez vrea să îl exercite asupra presei", după cum declară Joel Simon, director executiv al Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor.

China, ale cărei mijloace de comunicare sunt sub controlul puterii centrale, promite că jurnaliştii care vor acoperi Olimpiada se vor bucura de libertate deplină.