Ce prevede cadrul de pace în 15 puncte propus de SUA în discuțiile cu Iranul. Provocările noilor negocieri

Diplomați familiarizați cu negocierile consideră că cadrul de pace în 15 puncte în vederea unui acord cu Iranul, la care a făcut probabil referire Donald Trump, provine în mare parte dintr-o propunere elaborată de echipa sa de negociere în timpul discuțiilor privind programul nuclear din urmă cu an, relatează The Guardian.

Acea propunere inițială a stat la baza negocierilor din mai 2025, cu puțin timp înainte ca acestea să se prăbușească în urma atacurilor israeliene asupra instalațiilor nucleare ale Iranului. În prezent, au apărut numeroase speculații cu privire la conținutul cadrului actual de pace și la măsura în care acesta a fost modificat față de documentul prezentat anterior de SUA.

Posibilitatea ca planul discutat în prezent să fie în mare parte similar cu cel respins anterior de Iran ar putea sugera o lipsă de seriozitate din partea SUA pentru  discuțiile ce urmează să aibă loc, dar o altă ipoteză este că ar putea reflecta o strategie a lui Trump care ar fi menită să proiecteze progres diplomatic când acesta, de fapt, nu este unul substanțial.

Cele două părți au făcut declarații contradictorii privind natura discuțiilor. Iranul a acuzat partea americană că încearcă să calmeze piețele financiare din SUA prin anunțul amânării unui potențial atac asupra infrastructurii energetice iraniene. Trump a afirmat că suspendarea acțiunilor militare pentru cinci zile ar oferi timp pentru a explora posibilitatea unui acord bazat pe „15 puncte”, susținând că discuțiile recente au fost „foarte bune și productive”. Iranul, însă, a negat existența unor negocieri directe, recunoscând doar contacte indirecte legate de o eventuală reluare a dialogului.

Planul inițial din 2025 includea o serie de prevederi care se presupune că ar fi dificil de acceptat pentru Iran. Printre acestea se numărau restricții privind utilizarea fondurilor rezultate din ridicarea sancțiunilor, limitări asupra programului de rachete balistice și condiții stricte privind programul nuclear. Documentul prevedea transferul imediat al stocurilor de uraniu îmbogățit din Iran, reducerea acestuia la niveluri scăzute, precum și dezactivarea sau distrugerea infrastructurii de îmbogățire într-un interval scurt.

De asemenea, planul propunea dezvoltarea unui program nuclear civil iranian susținut din exterior, cu o sursă de combustibil situată în afara țării și supusă supravegherii organismelor internaționale. Era prevăzut și un consorțiu regional de îmbogățire a uraniului, cu participarea Iranului și a unor state din Golf, alături de parteneri internaționali.

Diplomații notează că anumite elemente ale cadrului din 2025 ar putea fi depășite, având în vedere rundele suplimentare de negocieri din 2026 și consecințele loviturilor americane asupra infrastructurii nucleare iraniene, în special asupra facilităților de îmbogățire. În ciuda acestui fapt, nu există indicii clare că o versiune semnificativ revizuită a fost prezentată oficial Iranului sau agreată de ambele părți.

În eventualitatea reluării negocierilor - posibil în Islamabad, cu implicarea Pakistanului - se așteaptă ca discuțiile să includă teme mai largi decât programul nuclear. Iranul ar putea solicita garanții ferme împotriva unor viitoare atacuri militare, în timp ce statele din Golf ar putea cere asigurări de securitate, inclusiv posibile acorduri de neagresiune. De asemenea, subiecte precum libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz ar urma să joace un rol important.

Pe acest fond, complexitatea negocierilor pare să fi crescut considerabil. Pakistanul a confirmat disponibilitatea de a găzdui discuții, apărând speculații privind participarea unor oficiali americani de rang înalt, precum JD Vance, a cărui prezență ar putea fi percepută ca un element de echilibru pentru partea iraniană, dat fiind scepticismul vicepreședintelui SUA privind războiul.

În același timp, diferențele de opinie dintre Statele Unite și alți membri ai G7 în privința oportunității atacului asupra Iranului ar putea ieși la suprafață în cadrul reuniunii de joi și vineri a miniștrilor de externe de la Paris, la care va fi prezent și secretarul de stat american Marco Rubio.  Mai multe state, între care Franța, Germania, Italia, Regatul Unit, Canada și Japonia au exprimat rezerve față de atacurile militare, considerându-le discutabile din punct de vedere legal și nejustificate. 

Cele șase țări subliniază că acționează pentru a ajuta la apărarea aliaților din Golf, a intereselor naționale din regiune și pentru a promova libertatea navigației în strâmtoarea Ormuz, dar că o intervenție nu poate avea loc decât după încheierea unui armistițiu.