Ce citesc chinezii

Premierul chinez Wen Jiabao a mărturisit în timpul unei vizite în Singapore că citeşte cu mare interes „Meditaţiile” lui Marcus Aurelius şi de atunci cartea se vinde ca pâinea caldă în China. În China se mai vinde bine Barack Obama, Thomas Friedman sau Adam Smith.

Gândurile împăratului roman au deja o ediţie bilingvă chinezo-engleză, o ediţie specială pentru adolescenţi şi chiar un volum de tipul meditaţiilor.

Liderii chinezi recomandă şi versiunea chineză a cărţii „The World is Flat”, de Thomas Friedman. Atunci când Wang Yang, secretarul partidului comunist din Chongqing - cel mai mare municipiu ca suprafaţă şi populaţie- i-a încurajat pe oficialii oraşului s-o citească, peste 1.000 de exemplare s-au vândut  într-o singură zi.

Spre deosebire, publicarea listei cărţilor preferate ale preşedintelui George W. Bush - „American Prometheus” de Kai Bird şi Martin Sherwin şi „An American Story” de David Oshinsky - nu a dus însă la o creştere spectaculoasă a  vânzărilor acestor titluri.

Ce citesc chinezii

Barack Obama este a fost ales preşedinte al SUA, uriaşul magazin Zhongguancun din Beijing a raportat o creştere cu 80% a vânzărilor cărţilor legate de candidatul democrat. Pe locul 1 în topul vânzărilor se află versiunea chineză a “Obamanomics”, scrisă de John Talbott, iar pe ultimul loc „The Audacity of Hope”, semnată chiar de Obama.

Potrivit unui studiu naţional din vara 2008, chinezii citesc în medie aproximativ 5 volume pe an. Pentru oficialii comunişti cifra se dublează.

Înainte vreme liderii chinezi erau reticenţi să-şi publice lista de lecturi preferate sau să facă recomandări publicului. „Ceea ce era interzis înainte nu mai este oprit acum, deoarece trebuie să ai o viziune globală. De aceea autorităţile permit ca oficialii să-şi lărgească orizontul. Aceasta este cea mai mare schimbare din ultimii 30 de ani”, explică Ye Duchu, profesor la şcoala de cadre a Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez.

Premierul chinez Wen Jiabao n-a cerut nimănui să citească „Meditaţiile” lui Marcus Aurelius şi nici „Teoria sentimentelor morale” de Adam Smith, dar fără îndoială le-a reamintit editorilor cât de importanţi sunt aceşti autori şi cât de actuale sunt ideile lor în contextul dezastrelor naturale şi a problemelor cu care s-a confruntat China în ultima vreme – crede Raymond Zhou, editorialist la China Daily

Pentru detalii despre subiecte adiacente, consultaţi şi:

IHT: Commentary:The world, alas, is still round
Thomas Friedman's "The World Is Flat" is a fascinating read, especially when one is visiting one of the nations that is supposed to thrive in the borderless world created by globalization and technology. In my case Sri Lanka. Walking the streets of Colombo after reading Friedman's book, it's easy to see where the New York Times columnist is coming from. The Internet, globalization and political events like the fall of the Berlin Wall have eroded national borders, challenging countries, companies and citizens everywhere to become more competitive.

Newsweek: The Most Dangerous Man in Publishing
Barney Rosset, the man who brought Beckett's 'Waiting for Godot' and Miller's 'Tropic of Cancer' to America, loves great literature. More than that, he loves a good fight.

Newsweek: Why We Need to Call a Pig a Pig (With Or Without Lipstick)

We know Orwell for his novels, but it's the way he saw the politics of language that makes him relevant.

AdamSmith.org: The Theory of the Moral Sentiments

In The Theory of Moral Sentiments, Smith asks that most fundamental question: Why do we regard certain actions or intentions with approval and condemn others?  Smith took a completely new direction, holding that people are born with a moral sense, just as they have inborn ideas of beauty or harmony. Our conscience tells us what is right and wrong: and that is something innate, not something given us by lawmakers or by rational analysis. And to bolster it we also have a natural fellow-feeling, which Smith calls "sympathy". Between them, these natural senses of conscience and sympathy ensure that human beings can and do live together in orderly and beneficial social organizations.

The Guardian: The emperor's home truths

Marcus is clear on the point. All of this has happened before - the same plot from beginning to end, the identical staging. People repeat themselves from generation to generation - "marrying, raising children, getting sick, dying, waging war, throwing parties, farming, flattering, boasting, distrusting, plotting, hoping others will die, complaining..." Nothing new under the sun, and nothing we can do to change it: "You can hold your breath until you turn blue, but they'll still go on doing it." Life isn't pretty. It's like rotting meat in a bag. Or like the baths - "oil, sweat, dirt, grayish water, all of it disgusting". In short, it's a "wretched, whining monkey life". But once you accept this, says Marcus, you'll cheer up.