Ce-ar fi dacă SUA ar lăsa Palestina să devină stat

În cazul unui veto american în Consiliul de Securitate al ONU, reacţia negativă a opiniei publice arabe – al cărui rol politic devine din ce în ce mai însemnat – ar putea afecta grav interesele Statelor Unite în Orientul Mijlociu.

Deşi Congresul şi administraţia Obama par decise să blocheze iniţiativa palestinienilor de a obţine recunoaşterea unui stat palestinian independent, există şi voci americane critice faţă de această decizie.

Charles O. Cecil, fost ambasador al Statelor Unite în 10 ţări musulmane, avertizează, într-o scrisoare adresată preşedintelui Obama, că făcând asta influenţa americană în Orientul Mijlociu va scădea drastic, ceea ce ar da un nou imbold organizaţiilor teroriste. Şi-i cere preşedintelui Obama să facă opusul.

„Domnule Preşedinte:
Gândiţi-vă pentru o clipă – ce s-ar întâmpla dacă Statele Unite s-ar abţine când chestiunea palestiniană va fi ridicată, peste o săptămână sau două, în faţa Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite?
Rezoluţia ar trece. Lumea ar rămâne înmărmurită. Statele Unite vor inaugura o nouă eră în relaţiile cu ţările musulmane din întreaga lume. Viziunea unor noi relaţii cu lumea islamică pe care aţi prezentat-o la Cairo ar înregistra cea mai semnificativă dezvoltare pozitivă din întreaga voastră preşedinţie. Statele Unite vor recâştiga poziţia morală pe care clamează mereu în retorica sa diplomatică. Energiile eliberate de „primăvara arabă” vor continua să fie devotate construcţiei interne a statelor, şi nu orientate spre condamnarea Statelor Unite. Suntem ipocriţi dacă susţinem că dorim dreptate pentru palestinieni dar nu acţionăm semnificativ pentru a atinge acest obiectiv.
Pe de altă parte, dacă Statele Unite blochează iniţiativa palestiniană, poziţia noastră în lumea islamică va avea de suferit – nu doar în lumea arabă – pentru o perioadă de timp nederminată. Vom deveni ţinte în toată lumea musulmană, şi vom oferi un nou suflu eforturilor Al Qaeda de a retalia împotriva noastră. Mi-am servit ţara timp de 36 de ani, lucrând în serviciul diplomatic al Statelor Unite, ocupând zece posturi în zece ţări musulmane. Cunosc importanţa acestui subiect. De ce ne-am dori să dăm un nou imbold sentimentelor anti-americane din lumea musulmană?
Biroul premierului Netanyahu a dat publicităţii o declaraţie care spune că: <<Pacea nu va putea fi atinsă decât prin negocieri directe cu Israelul>>. Ştiţi la fel de bine ca mine că domnul Netanyahu nu intenţionează să încheie o pace justă şi corectă cu Autoritatea Palestiniană. Singura sa preocupare este continuarea inexorabilă a construcţiei de <<colonii>>, creând astfel mai multe obstacole până când ideea unei Palestine independente devine doar memoria unei epoci apuse. Când Israelul şi-a declarat independenţa în 1948 nu a făcut-o în urma negocierilor cu Palestina. Dacă Israelul doreşte să negocieze cu palestinienii, de ce nu o poate face cu un stat palestinian independent, pe picior de egalitate?
Administraţia Reagan a lansat o campanie internaţională de informare cu sloganul <<Lăsaţi Polonia să fie Polonia>>. A sosis timpul să lăsăm Palestina să devină Palestina.
Abţineţi-vă de la vot. Gândiţi-vă la asta.
Al dumneavoastră,
Charles O. Cecil, fost ambasador al Statelor Unite”