Apatia Europei

În martie, când Franţa şi Marea Britanie au convins Administraţia Obama de necesitatea unei intervenţii în Libia, exista un scenariu optimist.

Muammar Gaddafi va pierde repede sprijinul populaţiei, al armatei şi, în cele din urmă, puterea. Nu s-a întâmplat chiar aşa. Dar asta nu înseamnă că intervenţia a fost un eşec. Pe termen lung, Gaddafi nu se va putea menţine la putere, numai că momentan duce un război al nervilor cu rebelii şi cu trupele internaţionale. Cum rezoluţia ONU nu permite şi trimiterea de trupe terestre în Libia, occidentalii luptă cu mâinile legate. Iar rebelii, oricât de motivaţi ar fi, nu au experienţa necesară pentru a purta un război, motiv pentru care sunt prost organizaţi. Intervenţia din Libia are şi efecte politice colaterale: Egipt şi Tunisia. În timp ce libienii şi sirienii se luptă cu dictatorii lor, în cele două ţări se joacă viitorul lor şi al întregii lumi arabe. Un final pozitiv aici ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii europene. Dar patru ani de criză financiară şi un an şi jumătate de eurocriză
i-au moleşit pe politicienii Vechiului Continent. Altfel nu se explică apatia şi fatalismul cu care privesc pasivi cum în vecinătatea lor sudică se iscă nori negri. Islamiştii câştigă teren, iar instabilitatea prelungită alungă turiştii şi investitorii. În Egipt, chiar şi candidaţii moderaţi recurg la propaganda antiisraeliană.

E adevărat că Europa a promis ajutoare financiare consistente pentru perioada 2011-2013. Până când se vor culege fructele acestor ajutoare mai e mult însă. Iar opoziţia moderată din Egipt şi Tunisia ar putea pierde alegerile din toamnă. Europa trebuie să facă mai mult pentru a influenţa schimbările politice din zonă. În cercurile politice de la Berlin se vehiculează ideea că fundaţiile politice ar putea avea o influenţă mult mai mare asupra partidelor moderate musulmane decât instituţiile de stat. Ideea ar fi bună, dacă ar fi timp pentru o tranziţie îndelungată. Numai că alegerile bat la uşă peste câteva luni. Poate că europenii ar trebui să înveţe ceva din tragedia greacă. Cine stă pe margine şi nu se implică va plăti în final mai mult.

"Patru ani de criză financiară şi un an şi jumătate de eurocriză i-au moleşit pe politicienii Vechiului Continent."