Alegeri în Georgia: competiţia acerbă, campania dură şi posibilele revolte postlectorale tensionează climatul celor mai importante alegeri de la Revoluţia Rozelor - VIDEO

Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, în timpul unui tur de campanie în Tbilisi Foto Reuters

Cei 4,7 milioane de locuitori ai fostei republici sovietice din Caucaz sunt aşteptaţi la urne în 1 octombrie, pentru a-şi alege parlamentul. Sunt primele alegeri de la Revoluţia Rozelor care au o miză.

Până acum, din 2003 încoace, nu a existat practic un oponent real pentru partidul condus de preşedintele Mihail Saakaşvili. Acum însă, enigmaticul oligarh Bidzina Ivanişvili şi coaliţia sa, Visul Georgian (Georgian Dream), au reuşit să dinamizeze procesul electoral şi să transforme campania într-o luptă acerbă.

Din păcate însă, această competiţie electorală a tensionat foarte mult climatul social în Georgia şi a polarizat societatea. De altfel, observatorii interni şi internaţionali au atras atenţia asupra riscurilor acestei polarizări. Alegerile vin în contextul în care, în ultima saptămână, au avut loc mai multe manifestaţii populare şi există temerile apariţiei unor revolte postelectorale.

Aceste alegeri sunt cruciale pentru că schimbările constituţionale care au avut loc vor acorda puteri sporite parlamentului şi premierului, în timp ce vor reduce rolul preşedintelui, odată încheiat mandatul lui Mihail Saakaşvili în 2013. Însă asta a ridicat şi miza pentru actualul preşedinte, care nu va mai putea candida pentru un alt mandat, dat care are nevoie de victoria în legislative a partidului săi, pentru a-şi consolida puterea şi a risca să cadă în irelevanţă politică. Saakaşvili ţinteşte postul de premier după încheierea mandatului de preşedinte.

Înfruntare electorală dusă la extrem

În urmă cu două săptămâni, două posturi de televiziune au difuzat imagini cu abuzuri care au loc în sistemul penitenciar din Georgia, gardieni care îi băteau crunt pe deţinuţi, acte de agresiune, violuri şi sodomizări ale deţinuţilor, filmate de cei care ar fi trebuit să instituie ordinea şi să împiedice aceste întâmplări. În urma difuzării acestor imagini, mii de georgieni au ieşit în stradă în capitala Tbilisi şi în Batumi, reclamând lipsa unei justiţii corecte şi acuzând autorităţile că permit abuzurile şi tortura în închisori.

Dacă înainte de difuzarea acestor imagini, sondajele indicau un avans al partidului condus de Saakaşvili, Mişcarea Naţională, acum este incert cât de mult afectat a fost în urma scandalului privind tortura din închisori. Cert este că autorităţile au luat imediat măsuri, arestând 11 oficiali ai închisorii şi dând unul în urmărire. În plus, ministrul de interne şi-a dat demisia în urma scandalului. Saakaşvili a decis înlocuirea paznicilor din închisori cu forţe de poliţie.

Preşedintele georgian susţine însă că tot acest episod este o înscenare, menită să prejudicieze partidul aflat la putere înainte de alegeri. Procurorul general a spus că suspecţilor, angajaţilor închisorii arestaţi, li s-ar fi plătit semnificative sume de bani pentru a aplica un tratament inuman şi degradant şi pentru a-i tortura pe deţinuţi, ca să filmeze aceste scene şi să le livreze "creierului secret al acestei acţiuni".

În acelaşi timp însă, televiziuni pro-guvernamentale au difuzat, patru zile la rand în săptămâna dinaintea alegerilor, înregistrări audio compromiţătoare cu liderii opoziţiei. O parte dintre aceştia îşi insultau colegii de coaliţie, în timp ce alte înregistrări făceau o legătură între opoziţie şi crima organizată georgiană.

La rândul ei, opoziţia condusă de Ivanişvili spune că înregistrările sunt false şi reprezintă o încercare de a face o campanie negativă opozanţilor puterii pentru a distrage atenţia de la scandalul privind regimul de detenţie din închisori.

"În aceste alegeri vedem ciocnirea dintre două personalităţi puternice, două mari egouri dinrte care fiecare vrea victoria asupra celuilalt şi nu face niciun compromise pentru asta", crede analistul de la Carnegie Endowment for International Peace din Washington, citat de AFP.

Saakaşvili vs. Ivanişvili - prieteni deveniţi duşmani

În Tbilisi, parcă simbolic, reşedintele celor doi adversari stau faţă în faţă, una pe un deal, cealaltă pe un altul, cu oraşul între ele. Monumentala reşedintă a lui Saakaşvili seamănă cu Reichstagul german, în timp ce Ivanişvili, cel mai bogat om din Georgia, are o casă futuristă, opera unui arhitect japonez. La fel ca viziunile asupra arhitecturii par să fie şi cele privind ţara. Însă situaţia nu era aşa până acum câţiva ani, spun jurnaliştii georgieni.

Cei doi lideri ai taberelor combatante aveau o viziune comună despre viitorul Georgiei. Saakaşvili a fost liderul Revoluţiei Rozelor în 2003; Ivanişvili i-a dat banii ca să plătească salariile funcţionarilor publici şi să cumpere încălţăminte armatei. O situaţie care nu l-a deranjat pe preşedinte. Mai ales că era convins că oligarhul nu are ambiţii politice.

Numai ca în 2011 Ivanişvili a decis să intre în politică, acuzând regimul din ce în ce mai autoritar impus de actualul preşedinte.

Din acel moment, a început bătălia între cei doi. Preşedintele georgian îşi acuză oponentul că va opri programul de modernizare a ţării şi că va întoarce Georgia în trecutul ei corupt şi haotic. Ivanişvili a arătat şi o altă deschidere spre Rusia, vorbind despre o normalizare a relaţiilor cu ţara vecină.

Cine este, de fapt, necunoscutul Ivanişvili

Bidzina Ivanişvili este, în mod evident, cel mai bogat om din Georgia, cu o avere estimată la 5 miliarde de euro şi situându-se pe locul 153 în topul bogaţilor lumii.

Şi-a făcut averea în Rusia, în turbulenţii ani ’90. Cu un doctorat în economie făcut la Moscova, perestroika lui Gorbaciov i-a dat ocazia să facă suficienţi bani din vânzarea de telefoane şi computere încât să deschidă în 1990 o bancă, Rossiisky Kredit. A trăit în Rusia până în 2002, când s-a mutat în Franţa, de unde, un an mai târziu, s-a mutat în Georgia.

Oligarhul a reuşit să fie extrem de discret şi sunt putine informaţii despre el până în momentul în care a intrat în politică, anul trecut. În ciuda încercărilor guvernului georgian de a găsi o legătură politică sau financiară cu preşedintele rus Vladimir Putin, ea nu pare să poată fi demonstrată.

Totuşi, există informaţia că pe la jumătatea anilor 90 a jucat un rol în politca rusă. Boris Berezovsky spunea că Ivanişvili ar fi reuşit să îl convingă pe generalul Aleksandr Lebed, situal al treilea în cursa electorală din 1996, să renunţe şi să îl susţină pe Boris Elţîn.

Oligarhul georgian a  renunţat la paşaportul rusesc şi se zice că şi-ar fi vândut afacerile din Rusia, de la farmacii la afaceri cu metale preţioase. În primăvară ar fi vândut şi Rossiisky Kredit şi nu mai are nici acţiuni la Gazprom.

Discreţia care l-a caracterizat până la intrarea în politică i-a îngreunat misiunea politică. Georgienii au avut nevoie să îl cunoască şi să fie convinşi de el că e o alternativă la preşedintele Saakaşvili. Se ştia doar că este un filantrop – ce finanţa artişti, cercetători, clpdiri guvernamentale sau programe publice – dar el era invizibil. Cele câteva detalii care au apărut despre el l-au făcut şi mai enigmatic: deţine zebre, colecţionează artă modernă şi doi dintre cei patru copii ai săi sunt albinoşi.

Rămâne de văzut dacă un astfel de candidat va reuşi să îi convingă pe georgieni.

Georgia de astăzi

• Georgia aspiră la statutul de stat NATO şi de stat al Uniunii Europene, însă nu se află nici măcar în anticamera acestor organizaţii. Totuşi, programul de reforme democratice pentru conformitatea cu standardele nord-atlantice sunt în desfăşurare. Ambele tabere au avut acţiuni de lobby la Washington şi Bruxelles, pentru aşi prezenta viziunile asupra viitorului Georgiei.
• De la dobândirea independenţei, Georgia a trecut prin colaps economic şi prin război civil, dar şi printr-un război de cinci zile cu Rusia, în 2008. În urma acestuia au rezultat sute de refugiaţi din cele două provincii, Osetia de Sud şi Abhazia, aflate acum sub controlul Rusiei şi unde sunt staţionate trupe ruseşti.
• Sărăcia şi şomajul au fost temele centrale ale campaniei, în care ambele tabere au făcut promisiuni populiste privind crearea de locuri de muncă şi asistenţă socială.
• Partidul lui Saakaşvili deţine 119 locuri din cel 150 ale parlamentului care îşi încheia acum mandatul.