3 + 1 scenarii pentru evoluţia conflictului ruso-georgian

Helen Womack, jurnalistă la The Guardian, prezintă trei scenarii posibile pentru evoluţia conflictului dintre Rusia şi Georgia în perioada următoare, în timp ce colegul ei Jonathan Steele

Helen Womack, jurnalistă la The Guardian, prezintă trei scenarii posibile pentru evoluţia conflictului dintre Rusia şi Georgia în perioada următoare, în timp ce colegul ei Jonathan Steele analizează miza reducerii influenţei ruse în regiune şi consecinţele pe care le pot avea acţiunile Georgiei.

1 - Retragerea trupelor ruseşti din Oseţia de Sud odată cu respingerea atacului georgian. Se revine astfel la situaţia dinaintea izbucnirii conflictului. Totuşi, refacerea status-quo-ului este dificilă pentru că distrugerea capitalei Tskhinvali şi numărul de victime (estimat de tabăra rusă la 2000 de civili…) au lăsat urme adânci asupra locuitorilor din regiunea separatistă. Pe de altă parte Rusia nu va mai putea juca rolul de menţinere a păcii în regiune - scrie Womack . OSCE a acuzat deja Moscova că a renunţat la neutralitatea de arbitru şi a devenit parte a conflictului.

2 - Extinderea conflictului. Abhazia, cealaltă regiune separatistă georgiană, intră în război. Tbilisi s-ar putea vedea obligat să lupte pe două fronturi. Nu este exclus nici un război mai larg în Caucaz. Kremlinul ar putea profita de haosul instaurat pentru a încerca să-l înlăture de la putere pe preşedintele Mihail Saakaşvili şi pentru a impune la Tbilisi un regim pro-rus.

3 - Escaladarea conflictului cu participarea unor ţări ex-sovietice - precum Ucraina, care doreşte să intre în NATO, ca şi Georgia, sau Kazahstanul, loial Rusiei. Womack ia în calcul chiar şi o implicare militară a Occidentului, deşi aceasta pare improbabilă din cauza dependenţei Europei de energia rusă şi a concentrării SUA asupra Irakului şi Afganistanului.

Miza reală - monedă de schimb

Editorialistul Jonathan Steele susţine, într-o analiză legată de cauzele conflictului ruso-georgian, că miza acestui război nu este conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, ci încercarea de a submina influenţa rusă în regiune.

Chiar dacă recunoaşte importanţa vastelor rezerve de petrol din Marea Caspică şi rolul strategic al Georgiei, ca ţară de tranzit a petrolului între Azarbaidjan şi portul Turcia, Steele arată că scopul strategic urmărit de SUA şi de aliaţii săi din ţările ex-sovietice este de a reduce complet influenţa economică, politică, diplomatică şi militară rusă în regiune.

Conducta BTC - a doua ca lungime din lume - a fost gândită pe o rută care să ocolească Rusia pentru a scădea dependenţa Europei de gazul rusesc. Preşedintele Saakaşvili a acţionat constant pentru reducerea influenţei ruse în provinciile separatiste.

Steele pune însă sub semnul întrebării rezultatele acţiunilor liderului de la Tbilisi. Se poate vorbi de pierderea definitivă a oricărei şanse de normalizare a relaţiilor ruso-georgiene odată cu conflictul din Oseţia de Sud atâta timp cât Saakaşvili este preşedinte? S-a apropiat Georgia de aderarea la NATO sau s-a depărtat de Alianţă prin incursiunea în Oseţia de Sud?

Steele lansează şi un scenariu în cazul în care ruşii reuşesc să preia controlul şi asupra Abhaziei. În opinia sa, Moscova va trebui să decidă dacă foloseşte noul teritoriu ocupat ca pe o monedă de schimb în negocierile cu Saakaşvili sau încurajează Oseţia de Sud să-şi proclame independenţa şi să se unească cu Oseţia de Nord printr-un referendum.

Pentru alte detalii despre aceste subiecte, consultaţi şi:

The Guardian: The real wake-up call of South Ossetia

As Russian columns advance into Georgia proper, columns in the American press fill with dire warnings and withering contempt for anyone so puerile as to ever trust a Russian. Blogging at the Weekly Standard, John Noonan describes the Georgia conflict as the consequence of "Chamberlain-esque conflict aversion". National Review's Jonah Goldberg cries that "this is what happens" when the west takes its eye off the Russians to enjoy the Olympics.