Visul Brexit al Regatului Unit se destramă. Ce se poate întâmpla dacă laburiștii câștigă alegerile generale

Electoratul britanic se prezintă joi la urne pentru primele alegeri generale organizate după ieșirea din Uniunea Europeană. Însă, în multe privințe, visul Brexit a pierit deja, conform Politico. 

susținătorii Brexitului nu au încredere în Keir Starmer. FOTO Shutterstock (Arhivă)

Toate figurile cheie ale "Vote Leave" au ieșit din joc. La cinci ani după ce a câștigat alegerile, Boris Johnson a părăsit Parlamentul, reușind să fie menționat în milioane de discursuri și articole în ziare. Michael Gove a renunțat la politică mai degrabă decât să îndure viața în opoziție. Dominic Cummings se dedică scrisului pe bloguri despre Dostoievski, TikTok și CIA. 

Pe măsură ce autorii ieșirii Marii Britanii din UE se gândesc la un deceniu fără putere, țara pe care și-au imaginat-o în timpul campaniei pentru referendumul din 2016 pare mai îndepărtată ca niciodată. 

În ceea ce privește Marea Britanie, s-a renunțat deja la planurile radicale de eliminare în masă a reglementărilor UE din legislație. Beneficiile acordurilor de liber schimb s-au dovedit evazive. Serviciile publice ale Marii Britanii, care nu au primit nici pe departe impulsul promis, aproape că au încetat să funcționeze în multe cazuri. Numărul persoanelor care se mută în Marea Britanie din străinătate este mai mare ca niciodată. 

Nu la asta s-au gândit susținătorii "Leave". Și există motive întemeiate pentru a presupune că a fost atins un nivel maxim al Brexitului. 

Partidul Laburist al lui Keir Starmer - aparent pe punctul de a obține o majoritate fără precedent la alegerile din 4 iulie - a promis să lase actualul acord privind Brexitul în mare parte intact. Susținătorii fervenți ai rămânerii în UE, care sperau că Marea Britanie ar putea reintra în UE sub conducerea sa, vor fi probabil dezamăgiți. Sloganul laburiștilor este "Make Brexit Work".

Însă susținătorii Brexitului nu au încredere în Starmer - un social-democrat care a făcut anterior campanie pentru un al doilea referendum despre care spera că va anula Brexitul - pentru a termina munca. De fapt, ei nu au încredere în el, pur și simplu. 

„Mi-e teamă că Partidul Laburist nu are instinctele potrivite", a declarat Steve Baker, liderul deputaților conservatori eurosceptici din Parlament. „Este posibil să încurce lucrurile". 

„Ce preț vor plăti laburiștii?” 

În apropierea alegerilor, Partidul Laburist a lăsat să se înțeleagă că ar fi deschis aderării la normele UE în sectoare precum agricultura, alimentația și produsele chimice. 

„Nu cred că cineva a votat Leave pentru că nu era mulțumit de faptul că reglementările privind substanțele chimice erau aceleași în toată Europa", a spus în urmă cu o lună pentru FT șeful finanțelor din opoziție, cancelarul Rachel Reeves. 

Daniel Hannan, europarlamentar conservator timp de peste două decenii și eurosceptic înfocat, se teme că laburiștii vor merge mai departe. 

„Rețineți că planul laburiștilor nu este recunoașterea reciprocă - ci o propunere ca Marea Britanie să urmeze orice face UE", a spus Hannan. „Vă amintiți cum Keir Starmer tot cerea un al doilea referendum? ... Singura întrebare este ce preț vor plăti laburiștii pentru a reveni în cărțile președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen." 

Hannan estimează că Partidul Laburist va „renunța complet la liberalizare" și va readuce Regatul Unit „înapoi în standardizarea UE". În consecință, a spus el, eforturile de a încheia mai multe acorduri de liber schimb post-Brexit în întreaga lume vor fi stopate. 

Una dintre marile promisiuni ale Brexitului a fost încheierea de acorduri de liber schimb cu țările din afara UE - și cea mai evidentă justificare economică pentru ieșirea din uniunea vamală a UE și din sfera de reglementare. 

„Argumentul a fost mai mult sau mai puțin că da, vom avea mai puține schimburi comerciale cu UE, dar acest lucru va fi compensat de mai multe schimburi comerciale cu restul lumii", a spus Joel Reland, cercetător la think tank-ul UK in a Changing Europe. 

Să fi meritat acordurile în cauză? „Răspunsul scurt este nu", a spus Nicolo Tamberi, economist la Centrul pentru politici comerciale incluzive al Universității Sussex. 

Majoritatea acordurilor încheiate de la ieșirea din UE, a remarcat Tamberi, sunt „de înlocuire care continuă acordurile UE", cum ar fi cele cu Coreea de Sud și Mexic. Acordurile cu adevărat noi, cu Australia sau Noua Zeelandă, sunt cu „țări mici și foarte îndepărtate care "nu sunt parteneri comerciali firești ai Regatului Unit și nu pot contribui foarte mult". 

De altfel, cifrele oficiale sunt destul de îngrijorătoare. Oficiul pentru responsabilitate bugetară al Guvernului britanic crede că ieșirea din UE va afecta PIB-ul Regatului Unit cu aproximativ 4 % pe termen lung, cifră pe care a reconfirmat-o încă din martie 2024. 

În schimb, propriile estimări ale Guvernului britanic plasează valoarea noului acord comercial post-Brexit cu Australia la doar 0,08% din PIB-ul Regatului Unit. Acordul cu Noua Zeelandă este și mai mic, ajungând la 0,03 %. Un acord reprezentativ pentru regiunea Indo-Pacific, CPTPP, valorează 0,04%. Acestea sunt câștiguri mărunte, în cel mai bun caz. 

„Cred că pe baza acestor premise, argumentul a eșuat fundamental", a spus Reland. „Acestea nu compensează în niciun caz ceea ce s-a pierdut". 

Miniștrii par să fi conștientizat acest lucru, cel puțin implicit. 

„S-a pus un accent destul de mare pe suveranitate”

Kemi Badenoch, secretarul britanic pentru afaceri și comerț, care a susținut Brexitul, a spus la începutul mandatului său că nu va mai fi de facto un „Departament pentru acorduri de liber schimb". Ea a renunțat la vânătoarea de noi acorduri de liber schimb și a pus accentul pe încheierea unor acorduri mai puține și mai bune - o agendă care nu s-a dovedit mai puțin dificilă. 

Badenoch și premierul Rishi Sunak au admis, de asemenea, cu reticență, că un câștig mult promis al Brexitului este puțin probabil să fie obținut prea curând: un acord comercial cu Statele Unite. Acordul a căzut victimă schimbărilor politice din Washington, dar și temerilor de pe această parte a Atlanticului că britanicii ar putea fi supuși unor delicatese americane precum puiul spălat cu clor și carnea de vită cu hormoni. 

„Nu văd nicio lume în care un Guvern laburist să semneze un acord de liber schimb cu Statele Unite", a menționat Reland. „Este unul dintre lucrurile la care cei mai mulți prim-miniștri conservatori ar visa - și nici măcar ei nu au fost capabili să o facă. Barierele politice sunt prea mari în ceea ce privește standardele de reglementare americane pe care trebuie să le accepți." 

Această neconcordanță între ceea ce liderii mișcării Brexit credeau că va însemna ieșirea și ceea ce publicul britanic va suporta de fapt a fost o sursă cheie de tensiune începând din 2016 - și una care a distrus multe idei de viitor. 

„S-a pus un accent destul de mare pe suveranitate și pe libertatea de reglementare în campanie și, cu siguranță, în rândul politicienilor care au făcut campanie pentru Brexit, însă percepția lor asupra a ceea ce a însemnat Brexit a fost destul de diferită de cea a publicului larg", a mai precizat Reland. 

„Dacă ne uităm la atitudinea publicului față de reglementare în general, oamenii susțin standarde ridicate în aproape toate domeniile." 

Migrația a ajuns la un nivel record

O dinamică similară s-a derulat în chestiuni care variază de la drepturile angajaților la protecția mediului. Amenințările de a transforma Regatul Unit într-un paradis anarho-capitalist offshore - folosite din când în când de negociatorii britanici pentru a-și amenința omologii din UE - nu au fost mai bine primite în Bristol sau Birmingham decât la Bruxelles. 

Liberalizarea, pentru mulți lideri ai mișcării Brexit, a fost scopul ieșirii din UE - și motivul pentru care cauza are rădăcini atât de adânci în aripa dreaptă a Partidului Conservator. 

Totuși, demersurile de a elimina legislația UE din legile britanice au eșuat și ele. Unul dintre cele mai memorabile videoclipuri ale campaniei lui Rishi Sunak pentru șefia conservatorilor a avut în prim plan un bărbat în costum care introducea grămezi de documente marcate cu „legislația UE" într-un tocător, alături de un angajament de a „revizui sau abroga" toate legile UE în primele 100 de zile ale lui Suank în calitate de prim-ministru. 

Membrii conservatori au fost încântați, dar ideea a fost rapid abandonată în timpul mandatului. Justificarea schimbării de opinie? „Nu sunt o piromană. Sunt un conservator", a declarat Badenoch, prezentându-și punctul de vedere deputaților eurosceptici dezamăgiți anul trecut. 

„Nu s-a mai încercat până acum, probabil dintr-un motiv întemeiat: nimeni nu a încercat vreodată să elimine unilateral, peste noapte, un pilon central al sistemului său juridic", a spus Reland. 

Imigrația, probabil cel mai important factor care a determinat votul pentru Brexit din 2016, este, fără îndoială, singurul domeniu în care Regatul Unit și-a revizuit cu adevărat normele într-un mod semnificativ de la ieșirea din UE. 

Totuși, migrația netă către Marea Britanie a crescut brusc în anii care au urmat ieșirii din UE. La sfârșitul anului 2019, Oficiul Național de Statistică al Marii Britanii a raportat un număr de 332.000 de sosiri nete: până în 2023, acest număr a crescut la un nivel record de 722 000. 

„UE nu ne vrea înapoi"  

În pofida faptului că aproape toți politicienii din Marea Britanie au declarat votanților că vor o scădere a numărului de sosiri, presiunile economice concurente i-au împins pe miniștri să își folosească controlul absolut asupra normelor de imigrație pentru a liberaliza în liniște. 

„Creșterea migrației nete din 2019 până în 2023 a fost determinată în principal de cetățenii din afara UE care au venit cu vize de muncă și de studiu", a spus Ben Brindle, cercetător la Observatorul migrației al Universității Oxford. 

„Universitățile au început să recruteze mai activ studenți din străinătate pe măsură ce situația lor financiară s-a deteriorat, în timp ce furnizorii de asistență socială au apelat la lucrători migranți pentru a ocupa posturile vacante, deoarece salariile și condițiile de muncă precare din sector, cauzate de finanțarea guvernamentală limitată, au făcut din ce în ce mai dificilă păstrarea angajaților." 

În altă parte, promisiunile îndrăznețe făcute în timpul referendumului privind UE, conform cărora Serviciul național de sănătate al Regatului Unit ar putea fi readus la viață cu bani redirecționați de la Bruxelles, nu s-au concretizat. Cifrele OCDE adunate de grupul de reflecție Health Foundation arată că, în 2022, Regatul Unit a cheltuit cu cel puțin un sfert mai puțin pe serviciile sale de sănătate decât Franța, Țările de Jos și Germania. 

Guy Verhofstadt, fostul prim-ministru al Belgiei, care a reprezentat Parlamentul European în discuțiile dintre Londra și Bruxelles, crede că „vârful Brexit" a fost deja atins. 

„Cred că din ce în ce mai mult după alegeri vom vedea o presiune tot mai mare pentru a reveni pas cu pas în direcția unei abordări mai rezonabile", a spus el pentru sursa citată. 

Pentru Verhofstadt, care este în prezent președinte al campaniei Mișcarea Europeană, cea mai mare greșeală a celor care au susținut Brexitul a fost decizia de a părăsi piața unică a UE. 

„Dacă îți rupi legăturile cu principala ta piață de export, cauți greutăți. Acest lucru a fost spus clar de toți economiștii", a spus el. 

„Cred că ceea ce se întâmplă deja va continua. Marea Britanie este din nou în Horizon; mâine poate Erasmus, și peste câteva zile în uniunea vamală, apărare și așa mai departe. Și apoi, ulterior, poate că oamenii se vor întreba, de ce nu suntem acolo? Pentru că respectăm aceste reguli și poate că este mai bine să avem un cuvânt de spus cu privire la aceste reguli." 

Însă, pentru Baker perspectiva unei reveniri reale în UE pare încă departe de realitate. 

„UE nu ne vrea înapoi", a spus el. „Și nu vor să fie nevoiți să renegocieze acordul a cărui încheiere a durat opt ani. Ne-am putea aștepta la ajustări și îmbunătățiri rezonabile ale Acordului comercial și de cooperare și ale Cadrului Windsor" - cele două acorduri-cheie post-Brexit semnate de Marea Britanie cu UE. „Acest lucru s-ar întâmpla cu orice guvern”.