Votul francez în favoarea extremei-dreapta = FREXIT? „Nu”, „nu încă” sau „nu așa cum credeți”?

Săptămâna asta este, istoric și politic vorbind, absolut excepțională deoarece, pentru toate Statele Membre UE, poate deschide și mai mult poarta odinioară atât de amenințător întredeschisă prin BREXIT,  pe nedrept dată uitării. Și, ca orice fenomen sistemic malign lăsat să se cronicizeze, s-a dezvoltat, s-a metamorfozat și acum amenință să atace bazele sistemului într-o evoluție pe paliere și în forme multiple, capitalizând cu foarte mare succes pe suprapunerea de crize din Europa.

Astfel se face că s-a ajuns la o etapă nouă, cu evoluții politice deosebit de agresive și de rapide care, brusc, nu mai au ca scop schimbare eco-sistemului politic prin procedeele uzuale, adică de permutare a unor elemente ale elitei politice tradiționale cu altele din același pachet. Procesul care are loc acum, pentru prima oară în istoria continentului nostru după cel de-al Doilea Război Mondial, aduce în prim plan forțele situate în ambele extreme ale spectrului politic în speranța că asta va aduce și modificările de paradigmă promise cu atâta patimă de politicienii intrați în cursă și care, după această prim scrutin din Franța, au strâns peste 50% din voturile exprimate.

În paralel, joi, în Marea Britanie au loc alegeri legislative, sondajele indicând o victorie fără precedent a laburiștilor în urma unui vot de penalizare a conservatorilor care au înfundat țara într-o criză profund, urmare directă a unui BREXIT bazat pe promisiuni mincinoase și care a scos UK din circuitul comunitar. Atunci, via propaganda teribilă a lui Nigel Farage, revenit acum în prim linie, au început să fie produse hărți ale următoarelor rupturi din sistemul UE.

Acum, ca atunci, propagandă proastă și fără o bază reală? Da, cu siguranță, dacă ne referim la posibilitatea repetării unui Tratat de ieșire din UE pe care să vrea să și-l asume unul dintre noile partide de extremă, fie ea de dreapta sau de stânga. Nu este credibilă o variantă de acest gen deoarece demersul esențial este acum de natură economică și trebuie să dea răspunsuri rapide nemulțumirilor disperaților care i-au adus la putere pe cei considerați ca marginali politici. Ei știu însă ceva foarte clar: banii necesari se află în visteria comunitară care nu poate fi părăsită printr-un simplu demers de tip demagogic căci au văzut ce au pățit și pățesc britanicii...

În schimb, încep să se gândească, tot foarte rapid, sub presiunea evenimentelor, scenarii alternative care, pe de o parte, să nu presupună părăsirea structurilor comunitare dar să poată oferi satisfacție votanților.

1. Prima variantă de lucru presupune alianțe cum n-au mai fost decât în momente de mare criză între partide care, până atunci, evoluaseră în zone absolut opuse. Acum, ca înainte de război, extremele de vin conștiente că, ocupând deja o mare parte a spectrului politic național pot forma și o alianță tip Frontul Salvării care să supraviețuiască conjunctural deoarece, astfel, va dizolva ce-a mai rămas din vechile formațiuni politice. După asta, cândva, reîncepe lupta la baionetă.

2. Cel mai interesant scenariu post victoria extremelor în Franța este că se trimite un semnal de forță în Parlamentul European și, foarte rapid, Marinen Le Pen, în așteptarea nominalizării sale pentru prezidențialele din 2027 pe care este foarte posibil să le câștige, va avea statura și prestigiul necesare pentru a forma nun grup naționalist și suveranist masiv, nominalizând partidele europene pe care va dori să le cauționeze cu mare grijă pentru a nu-și primejdui șansele.

3. Pe cale de consecință, conform unei reguli vechi de când lumea din jocul puterii, în Parlamentul European și, în general, în așteptare, în toate instituțiile europene, încep să se reformeze cercurile de putere ascultând semnalele date de această restructurare internă inevitabilă a instituțiilor, de fapt cea mai mare victorie politică înregistrată de partidele extremiste care se văd foarte aproape de a-și vedea nominalizații birocrații lor în locul birocraților din garda veche.

Urmează – și asta ar trebui săi preocupe pe politicienii noștri, o bătălie purtată în termenii frazeologiei politice care devine din ce în ce mai goală de sens dar care se va desfășura pe frontul foarte dureros al supraviețuirii economice și financiare. Eventuala unire a extremelor sau consolidarea și expandarea extremei dreapta vor crea deja un alt pol de putere și acolo, poate cu acesta în zonă de decizie, se vor purta marile negocieri din viitorul apropiat. Cum vor evolua ele depinde de cine vor fi interlocutorii și ce formă va avea masa de negocieri. Ceea ce bănuiesc este că vor fi puține locuri la masă și se va discuta ca odinioară la Yalta.

Pentru asta se pregătesc liderii lumii. Nu știu dacă și ai noștri.