VIDEO Tigrul Celtic vrea sub aripa Uniunii

VIDEO Tigrul Celtic vrea sub aripa Uniunii

Sondajele arată că irlandezii, loviţi puternic de criza economică, vor vota de data aceasta în favoarea Tratatului de la Lisabona. Cel de-al doilea referendum organizat mâine în Irlanda va decide viitorul UE, după ce în 2008 Dublinul a frânat reforma instituţiilor de la Bruxelles.

Mai citeşte şi:

• Tratatul de la Lisabona / Viitorul Uniunii Europene depinde de votul irlandezilor
• Irlandezii tind să fie favorabili Tratatului de la Lisabona, în contextul crizei
• Irlanda, la al doilea referendum

Dacă la referendumul din 2008 irlandezii au respins clar Tratatul de la Lisabona, după ce miliardarul Declan Ganley a sponsorizat o campanie agresivă de respingere a textului, acum sondajele de opinie arată un vot favorabil.

Un alt indiciu care lasă puţine speranţe celor care speră că scenariul din 2008 se va repeta este cifra în scădere a celor nehotărâţi. Doar 15% dintre respondenţi au declarat că nu s-au hotărât cum vor vota.

Declan Ganley a lansat din nou o campanie pentru „Nu”, dar fără vigoarea de anul trecut. Miliardarul a fost şi el afectat de criză. În plus, argumentele taberei pesimiştilor au fost mult mai bine contracarate de proeuropeni, cărora şi s-au alăturat managerii unor companii importante, precum Michael O’Leary, CEO la Ryanair, şi Jim O’Hara, şeful filialei Intel din Irlanda. 

Au mai contat şi garanţiile pe care Irlanda le-a obţinut din partea Bruxellesului: păstrarea comisarului, neutralitatea ţării, dreptul de a-şi decide singură taxele şi legea privind avortul.

Avertismente de la Barroso

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, s-a implicat activ în campania pentru „Da” din Irlanda, mai ales după ce a fost reconfirmat în funcţie. Sâmbătă şi duminică, Barroso s-a deplasat la Limerick, unde s-a întâlnit cu studenţi, cu politicieni locali şi cu membri ai societăţii civile, cărora le-a explicat pe îndelete beneficiile intrării în vigoare a tratatului.

Preşedintele Executivului nu s-a rezumat doar la explicaţii. El i-a avertizat pe irlandezi că, dacă resping din nou tratatul, ţara lor va pierde dreptul de a desemna un comisar european.

“Singurul mod pentru Irlanda de a se asigura că va avea un comisar este să voteze ‘Da’ . În caz contrar, fireşte, va trebui să reducem numărul comisarilor. Acest lucru figurează în tratatele actuale şi suntem obligaţi legal să o facem”, a declarat  el pentru cotidianul “Irish Times”.

El a anunţat deblocarea unui ajutor de 14,8 milioane de euro pentru 2.400 de foşti angajaţi irlandezi ai companiei Dell, care a decis închiderea fabricii din Limerick.

Mâţa jigărită

Irlandezii şi-au schimbat poziţia faţă de tratat în urma crizei economice globale, care a transformat Tigrul Celtic într-o “mâţa jigărită” după cum notau austriecii de la “Die Presse”. Extraordinarul boom economic al Irlandei s-a bazat pe creşterea sectorului financiar şi a celui bancar.

Motiv pentru care “taifunul” declanşat de falimentul Lehman Brothers în SUA a lovit din plin Irlanda, prima ţară din UE care intra anul trecut în recesiune. Până la sfârşitul anului rata şomajului ar putea ajunge la 15%, iar economia s-ar putea contracta cu 6,5%.

În 2000, datoriile statului se situau la 37,8% din PIB. Prognozele arată că în 2010 vor reprezenta 75,9% din PIB. Fără ajutorul de la UE şi de la Banca Centrală Europeană ţara ar fi intrat în faliment.

 “Diferenţa dintre Irlanda şi Islanda nu este de o literă, ci de două: U şi E”, explică ministrul de Finanţe, Brian Lenihan, aluzie la situaţia şi mai rea a Islandei, stat care a fost “convins” de criză că e mai bine să fii membru al UE, decât să stai deoparte.

Două obstacole

În cazul unui „Da” irlandez, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona mai are de trecut două obstacole: Cehia şi Polonia. Preşedintele polonez, Lech Kaczynski, a afirmat că va ratifica documentul imediat după votul favorabil al Irlandei. În Cehia, situaţia este puţin mai complicată, din cauza disputelor politice interne.

Preşedintele Vaclav Klaus a promis acelaşi lucru, dar 17 senatori au depus o plângere împotriva tratatului la Curtea Constituţională. Instanţa, care a mai respins o astfel de plângere, estimează că o decizie ar putea fi anunţată în câteva luni. Ultima ţară care a ratificat tratatul a fost Germania, la 23 septembrie.

Comentariu : Votul celor deprimaţi şi speriaţi

Enda O’Doherty,

editor-şef adjunct politică externă, “The Irish Times” 

Alegătorii irlandezi decid, în cadrul referen­dumului de astăzi, dacă spun „Da” Tratatului de la Lisabona, după ce l-au respins la 12 iunie, anul trecut. Într-un sondaj de opinie publicat cu o săptămână înainte de votul din 2008, irlandezii au explicat că vor pune ştampila pe „Nu” deoarece nu au înţeles prevederile tratatului.

O explicaţie plauzibilă, dacă e să ne gândim că puţini votanţi, indiferent de ţară, ar putea înţelege un text atât de complex precum Tratatul de la Lisabona. Motiv pentru care astfel de decizii cruciale sunt luate nu de către cetăţeni, ci de către parlamentarii care-i reprezintă. Trebuie remarcat că francezii şi olandezii au respins, în 2005, tot prin referendum, Tratatul de la Lisabona, din motive care aveau de-a face cu politicile lor naţionale, nu cu cele europene.

În Irlanda nu s-a apelat la legislativ ca urmare a unui precedent stabilit de o decizie a Curţii Supreme, potrivit căreia poporul trebuie să decidă prin referendum, atunci când apare pericolul renunţării la unele atribuţii în materie de politică externă. Dacă în 2008 irlandezii nu au înţeles textul, trebuie spus că ei au şi fost ajutaţi să nu-l înţeleagă.

Campania împotriva Tratatului a fost împănată de reprezentanţi ai extremei-drepte şi ai extremei-stângi cu afirmaţii eronate şi absurde referitoare la conţinutul documentului, iar establishmentul politic nu a fost în stare să vândă un mesaj evident, acela că Europa aduce beneficii Irlandei. Şi nu în ultimul rând, elemente iresponsabile din presa bulevardieră au tratat totul ca pe o glumă.

Fără a-şi da seama, în 2008, Irlanda se afla la sfârşitul unei perioade de spectaculoase succese economice, care au transformat-o dintr-unul dintre cele mai sărace state din Europa într-unul dintre cele mai bogate. A fost o perioadă de 12 ani în care creşterea PIB-ului era egalată, sau chiar depăşită, de creşterea miraculoasă a mândriei de a fi irlandez. Mulţi aveau impresia că Tigrul Celtic este omnipotent.

De ce avem nevoie de Europa? De ce trebuie să sprijinim un tratat pe care nu-l înţelegem (sau nu ne obosim să-l înţelegem) şi care a fost respins deja de francezi şi olandezi.Acum situaţia economică s-a înrăutăţit dramatic. Irlanda se află într-o recensiune dureroasă şi „fără opţiuni reale”, ca să-l parafrazez pe laureatul premiului Nobel pentru Economie Paul Krugman. În acest context cenuşiu, combatanţii care au făcut campanie anul trecut pentru „Da” şi „Nu” s-au regrupat pentru o rejucare a partidei.

Mulţi din tabăra „Nu” întreabă cu sarcasm dacă asta e soarta Irlandei să i se pună de două ori aceeaşi întrebare pentru a da răspunsul „corect”. (Şi în cazul Tratatului de la Nisa a fost nevoie de două referendumuri, în 2001 şi 2002). Scăderea salariului minim, „militarizarea” UE, „taxele europene”, atacurile ce vor fi declanşate asupra uniunilor sindicale, impunerea dreptului la avort: toate aceste afirmaţii ale celor care resping tratatul au fost folosite şi în 2008.

Ultimele sondaje arată însă că nu mai au aceeaşi credibilitate ca anul trecut. 68% dintre respondenţi au spus că ar vota „Da”, deşi cifra pare suspicios de mare. Dacă irlandezii vor vota „Da”, o vor face pentru că sunt deprimaţi şi speriaţi. Mulţi oameni, şi în special cei din establishmentul politic, vor răsufla uşuraţi. Dar nici entuziaştii, nici scepticii nu vor avea motive pentru a fi fericiţi.